Condacul, glas al 4-lea:
Preotul pomeneşte pre cei pentru care acest paraclis se săvârşeşte;
Aşa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a. Dupa ecfonis cântăm:
Podobie: Cela ce te-ai nălţat...
Ceia ce întru Temniţe suit-aţi pre cruce şi chinuri pentru al nostru neam ales-aţi a duce, priimit-aţi drept nume ai Temniţelor Mucenici, căci pre cei dintru vechimi proslăviţi, întru pătimiri ajuns-aţi, şi trecând prin negrăite cercări, al lui Hristos Har priimit-aţi, iar celor ce săvârşim sfântă prăznuire, Domnului cereţi mântuire.
Prochimenul, glasul al 4-lea:
Trecut-am prin foc şi prin apă şi pre noi la odihnă ai scos
Stih: Cu focul cercat-ai pre noi, precum lămurit argintul
se cearcă.
Evanghelia (Marcu cap.13, vers.9-13):
Stih: Slavă, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curăţeş-te mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-ne Dumnezeule dupre mare mila Ta şi dupre mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Dintru marea temniţă carea zidirea cuprins-a, dupre chipul celeia ce laţul morţii tins-a şi pre Adam ucis-a, zicem întru lacrămi şi în pocăinţă: Slobozeşte Doamne chipul Tău de voirea noastră, carea-n-lănţuire s-a arătat şi sufletelor noastre zămislit-a adâncă moarte, dară voia cea sfântă însuflă, cea de la Tine, Unul Dumnezeu, Atotputernic în milă şi Domnul smereniei.
Preotul zice: Mântuieşte, Dumnezeule, norodul Tău;
strana: Doamne miluieşte (de 12 ori);
ecfonis: Cu mila şi cu îndurările;
şi celelalte cântări ale Canonului
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
În cuptor feciorii iudeilor cu îndrăznire flacăra au călcat-o, şi focul în răcoare l-au prefăcut cântând: Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Pre cei ce duhul a stăpâni cercat-au, luând povara Domnului, cu totul zdrobit-aţi; şi noi văzut-am a suferinţei taina, căci pre a temniţei Golgotha împreună cu Hristos urcat-aţi.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Cântarea robilor Domnului cea mută, irumpt-a întru temniţe cu plângere multă, şi negrăită de Dumnezeu chemare, cu ne-ncetate graiuri, înălţatu-s-a în închisoare.
Stih: Slavă...
Lucrarea voastră cuprins-a ape multe, nainte desluşindu-se cărări nestrăbătute, şi în necazuri strigat-aţi către Domnul: Stăpâne al vieţii, dintru moarte slobozeşte Omul.
Stih: Şi acum...
Întoarce Maică robia firii noastre din temniţa deşartelor voiri stricăcioase şi moartea carea în noi sălăşluieşte cu mila ta cea mare întru dragoste o biruieşte.
Cântarea a 8-a:
Luminat-au pre cei din întunerec, şi din umbra morţii smuls-au cu totul, şi legăturile cele de fier a păcatelor sfărâmat-au Domnul, celor din durere strălucind înviere.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Pre cei carii lucrau înşelăciune aţi purtat cu râvnă în rugăciune, şi întru lacrămi strigat-aţi către Cel fără de-nceput: Doamne, slobozeşte firea ce robeşte şi cumplit pătimeşte.
Stih: Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh Domnul
Revărsat-aţi iubirea spre vrăjmaşii carii ura, vouă au arătat-o, plinind în inimă cea neclătită smerenie, carea biruieşte moartea ce domneşte şi pre
Stih: Şi acum...
Tins-aţi aripi ca vulturii în munte, lăcuind pre piscuri nestrăbă-tute, şi Născătoarei nălţat-aţi cuvânt de smerenie: Preacurată, vină cu a ta Lumină şi iubire deplină.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînnălţându-L întru toţi vecii
Şi Irmosul:
Pre Cela ce în muntele cel sfânt S-a proslăvit şi în rug prin foc lui Moisí i-a făcut cunoscută taina cea preamare a pururea Fecioarei, pre Domnul lăudaţi-L şi preaînnălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a:
Înfricoşatu-s-a Ceriul de aceasta şi s-au spăimântat marginile pământului că Dumnezeu oamenilor trupeşte S-au arătat şi pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât ceriurile, de-Dumnezeu- Născătoare; pentru aceasta te măreşte soborul Îngeresc şi neamul omenesc.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Voirea cea a firii zădărnicind, cea aleasă voire a Duhului în voi priimind, Harul arătatu-s-a-nmugurind, şi al vieţii lemn gustând, desluşit făcutu-s-a tuturor că roadele durerii şi ale rugăciunii vor fi cununa Mucenicilor.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Căderile cumplite ce aţi răbdat prin adâncă smerenie şi prin strigăt ne-ncetat, cu desăvârşire aţi lepădat, iar nouă, pildă, Sfinţilor întru pocăinţă v-aţi arătat în temniţa cea mare, a lumii închisoare, ce stăpânire preste noi a luat.
Stih: Slavă...
Slăvim pre cei din temniţe, Mucenici, pre carii Domnul întâiu făcut-au Sieşi proslăviţi, lumii arătându-i preastrăluciţi, în viersuiri de laudă şi întru cinstire mărturisind: A voastră prăznuire lucrează mântuire şi bucurie întru Duhul Sfânt.
Stih: Şi acum...
Mireasă a Cuvântului Preaiubit carea-n sângiuri curate purtat-ai pre Cel nezidit, nouă dăruindu-l desăvârşit, ca Fiu în lume ai adus, taină de tot cugetul mai presus, Fecioară proslăvită şi Maică nenuntită, căci întru tine două firi s-au pus.
Vrednic este cu adevărat a te ferici, de-Dumnezeu-Născătoare, cea pururea fericită, şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru. Pre cea mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită făr-de-asemănare decât Serafimii, carea fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine, adevărat de-Dumnezeu-Născătoare mărim.
Şi îndată magalinariile:
Cădem cu nădejde la Dumnezeu: Iubirea Ta Doamne, dăruieşte robului Tău, asemenea celor ce suferit-au toate, pre carii întru temniţe umplut-ai cu dragoste.
Trimite tărie dintru nălţimi şi ne slobozeşte de la fiii celor streini, precum în zăvoare, cei dintru închisoare, pruncii Vavilonului de piatră au sfărâmat.
Cu toată zidirea ne bucurăm şi întreg norodul, într-un cuget vă lăudăm pre cei ce-n zdrobire şi mare suferinţă moştenit-aţi Duhul Sfânt, de-chin-purtătorilor.
Cuprins-au durerile iadului pre carii în chinuri s-au vădit pruncii Domnului, dar sufletul din moarte Stăpânul vieţii smuls-au şi întru slavă vecinică de fii arătatu-v-au.
Prin ranele voastre cele trupeşti, daţi tămăduire neputinţelor sufleteşti, legându-ne zdrobirile întru pocăinţă, şi untdelemnul Duhului turnând preste dânsele.
Cinstitele moaşte le sărutăm, durerilor voastre cu smerenie ne-nchinăm, căci Duhul purtat-aţi în temniţele grele, la cereasca dragoste părtaşi arătându-vă.
Plinirea iubirii s-a arătat pre crucea Golgothei ce în temniţă s-a nălţat, cu sângele vostru scriind în cartea Vie slova veciniciei de nestrămutat în veci.
Şi aceste două tropare ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei:
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-se negrăit, covârşeşti Fecioară Oştirea cea cerească, dară, îţi aducem cântare de laudă.
Cu toate oştirile îngereşti, cu Botezătoriul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Sfinţii toţi, Fecioară Maică neîncetat mântuire soleşte-ne.
Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;
preotul: Că a Ta este împărăţia;
Apoi cântăm:
Tropariul Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori ai Temniţelor comuniste, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosíf...
Pre răbdătorii de chinuri, cei dintru veacurile de pre urmă, pre cei cu Hristos pătimitori împreună, a păcatelor întregului norod purtători, pre Marii Mucenici, ai Temniţelor privighetori, ce întru cântul lacrămilor calea şi-au săvârşit, cu inimă zdrobită şi duh umilit, în glas de laude şi cântări să proslăvim.
Dupa care preotul zice ectenia:
Miluieşte pre noi Dumnezeule...
strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)
Încă ne rugăm pentru mila...
strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)
Încă ne rugăm să se păzească...
strana: Doamne miluieşte (de 40 ori)
Auzi pre noi Dumnezeule...
strana: Doamne miluieşte (de 3 ori)
iară preotul zice ecfonisul: Că milostiv, apoi face otpustul cel mic,
fără a zice Pentru rugăciunile; şi
Tropariul acesta, glasul al 2-lea.
Podobie: Când de pre lemn...
Chipul Tău socotit întemniţat întru urlătoarele patimi, ale celui viclean nou veac strigă către Tine dintru adânc păcat: Hristoase auzi-ne în temniţa largă, marea-nşelăciune pre noi să nu piarză, Carele pre cei ce durerea au purtat în temniţa strâmtă ai făcut spre pildă tuturor.
apoi zicem ale Născătoarei pre acelaşi glas
Stăpână priimeşte rugăciunile robilor tăi şi izbăveşte pre noi dintru toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă subt acoperământul tău.
şi acest tropariu glasul întâiu
Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi Doamne şi ale Născătoa-rei de Dumnezeu, pacea Ta dă-o nouă şi miluieşte pre noi, ca un singur Îndurat.
Şi preotul încheie zicând: Pentru rugăciunile...
Dumnezeului nostru slavă. Amin!
Rugăciuni care se pot rosti după acest paraclis Ale Sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori ai Temniţelor comuniste
Pântecele temniţei ceii strâmte zămislit-a în mari chinuri, căci aci ziditu-s-au ale Ierusalimului ziduri, cele întru duhul zdrobit şi inima zdrobită şi smerită, carea jertfa Domnului este, arătându-se priimită, iară voi cei sfinţiţi vădit rodul cel bun fiind, carele întru Hristos s-a arătat rodind, pre cei dintru temniţa cea largă a vicleanului nou veac, întru rugăciunile voastre mântuiţi.
Nu întru amăgire ales-aţi a fi înşelaţi, precum amăgit Adam înaintea şarpelui oarecând s-a arătat, dumnezeu poftind să fie şi nefăcându-se, ci de lemnul cel de viaţă dătătoriu împărtăşiţi fiind, cinstitul vestmânt întru sânge roşind, pre înşivă adusu-v-aţi jertfă binepriimită, capetele bălaurilor în temniţe zdrobind.
Împărate Sfânt, Cela ce faci judecată celor năpăstuiţi, şi dai hrană celor flămânzi, al sufletelor noastre Mântuitoriule, dezleagă pre cei ferecaţi în obezi, ridică pre cei surpaţi, şi legea morţii ce sălăşluieşte întru noi, o pierde, Carele în veac împărăţeşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.
Te slăvim Dumnezeule, Cel necuprins, şi ne veselim că întru neajuns cugetul Tău, cu dumnezeiască iconomie de asemenea slăviţi Mucenici ne-ai învrednicit, ce într-acest chip, în toate veacurile nepomenit, cu zdrobire şi jertfire s-au nevoit şi săvârşit, şi Ţie, Bunule, jertfă de laudă de pre buze de bucurie, ca Unuia Dumnezeu şi Împărat aducem.
Însuţi Mângâietoriule Sfinte, duhurile noastre călăuzeşte spre vrednică cântare, ca să ne învrednicim a ne învăţa îndreptările tale.
la sfârşit...
Cela ce plinirea bunătăţilor tuturor eşti, Hristoase al meu umple-mi de bucurie sufletul şi mă mântuieşte ca Cel Unul Multmilostiv.
