Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;
Strana: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule,
Preasfântă Treime, Tatăl nostru;
Preotul: Că a Ta este împărăţia;
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori),
Slavă, Şi acum,
Veniţi să ne închinăm (de 3 ori), apoi
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul tău, auzi-mă întru dreptatea ta:
2. Şi să nu intri la judecată cu robul tău, că nu se va îndreptăţi înaintea ta tot cel viu.
3. Că a prigonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit-a în pământ viaţa mea, aşezatu-m-a întru întunerece ca pre morţii veacului;
4. Şi s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a turburat inima mea.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor tale am cugetat.
6. Tins-am către tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă ţie.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu: nu întoarce faţa ta dela mine, şi mă voiu asemăna celor ce se pogoară în groapă.
8. Auzită fă mie dimineaţa mila ta, că spre tine am nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea întru carea voiu merge, că la tine am ridicat sufletul meu.
9. Scoate-mă dela vrăjmaşii mei, Doamne, la tine am scăpat.
10. Învaţă-mă să fac voia ta, că tu eşti Dumnezeul meu. Duhul tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.
11. Pentru numele tău, Doamne, mă vei viia, întru dreptatea ta vei scoate din necaz sufletul meu;
12. Şi întru mila ta vei sfârşi pre vrăjmaşii mei, şi vei pierde pre toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău.
Duhul Tău Cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
Slavă, Şi acum, Aliluia! (de 3 ori)
şi Dumnezeu este Domnul (de 3 ori); apoi
Troparele, glasul al 4-lea.
Podobie: Cela ce Te-ai nălţat pre Cruce...
Adâncul temniţelor în lacrămi grăit-a, dezvăluind tuturor durere cumplită, în necuprinse graiuri pocăinţă născând: Doamne înspre Tine vin, cela ce zac întru moarte, păcatul îmi leapădă, de Viaţă mă umple, şi celor dintru temniţa vicleanului nou veac, Domnului mijlociţi, ai Temniţei Mucenici.
Slavă, acelaşi tropariu sau cel al hramului; apoi
Şi acum, al Născătoarei de Dumnezeu
Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale, că de nu ai fi stătut înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la tine, Stăpână, nu ne vom depărta că pre robii tăi pururea îi izbăveşti de toată năpasta.
Psalmul 50:
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, dupre mare mila ta;
2. Şi dupre mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea;
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte,
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi ce este viclean înaintea ta am făcut, ca să te îndreptăţeşti întru cuvintele tale şi să biruieşti când te vei judeca tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu issop, şi mă voiu curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite.
10. Întoarce faţa ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu lepăda pre mine dela faţa ta, şi Duhul tău cel Sfânt nu lua dela mine.
13. Dă mie bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voiu pre cei fără de lege căile tale, şi cei necinstitori la tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit, inimă zdrobită şi smerită Dumnezeu nu va defăima.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Siónului, şi să se zidească zidurile Ierusalímului;
Atunci binevoi-vei jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre altarul tău viţei.
Canonul:
Cântarea 1-a:
Glas 8. Irmosul:
Pre faraon ce se purta în car l-a afundat, minune făcând oarecând, toiagul lui Moisí, în chipul crucii apa lovindu-o, şi marea despărţindu-o, pre Israíl prigonitul, cel ce mergea pedestru, l-a mântuit, care înălţa cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
În graiuri cine va putea, cumplite chinurile voastre a cânta, sau cine cutează decât întru Duhul Sfânt, despre Crucea Domnului a grăi cu-ndrăzneală, cuvântare de laudă, celor dintru temniţe aducând.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Întru adâncurile voii ceii prea dumnezeieşti vieţuind lăsat-aţi povara cea grea a păcatelor, şi vestmântul duhului întru sânge roşindu-l, v-aţi făcut ai Luminii fii, jertfă pre voi înşivă aducând.
Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Apropiatu-s-a stăpânul cestor veacuri, nouă, moarte lucrând în grea amăgire şi cugetul şarpelui, dară voi ce-n temniţe biruit-aţi vrăjmaşul risipiţi amăgirile, Duhul lui Hristos dăruindu-ne.
Stih: Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Mucenicia alegând, în temniţe strigat-aţi lacrămi vărsând: Stăpână ajută pre cei ce la tine vin, dăruieşte dragostea, nimiceşte-ne moartea necunoaşterii Domnului, de Viaţă împărtăşindu-ne.
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Doamne Cela ce-ai înălţat bolta cea cerească şi ai zidit Biserica Tu întăreşte-mă întru dragostea Ta, marginea doririlor şi credin-cioşilor întărire, Unule de oameni Iubitoriule.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Simţirea trupească biruind, Mucenicilor, de dumnezeiască simţire învrednicitu-v-aţi, deci într-un cuget strigăm: Poftele trupului stingeţi, şi daţi nouă simţirea, dară şi cugetul Domnului.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Având rugăciune arzătoare în temniţe, între fraţii de chinuri sădit-aţi dragoste, în iadul cel mai de jos fiind cu mintea şi trupul, dară-n duh cu nădejde către Hristos întorcându-vă.
Stih: Slavă...
În marile chinuri ce răbdat-aţi în temniţe, desluşit-aţi în inimi tainică dragoste, despătimire purtând, cugetul Domnului dobândind, covârşit-aţi zidirea, încununaţi arătându-vă.
Stih: Şi acum...
Atins-a durerea înălţime de negrăit, căci în temniţe grele câinele s-a ivit, şi tânguiri s-au nălţat de-Dumnezeu-Născătoarei: Preacurată Stăpână de sfâşieri izbăveşte-ne.
Pre Sfinţii ce întru temniţe grele răbdat-au chinuri proslăvim întru cântări de laudă şi sfinte graiuri, pre carii Domnul cuprins-au întru slavă.
Caută cu milostivire de-Dumnezeu-Născătoare spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia: Miluieşte pre noi...
pomenind pre cei pentru carii acest paraclis se săvârşeşte;
strana: Doamne miluieşte (de 12 ori) dupre care preotul zice ecfonisul: Că milostiv, şi îndată
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...
Precum nişte mieluşei iubiţi Cel prea fără de început v-au ridicat şi pre altarele Temniţei v-au aşezat, iară voi, Sfinţilor, ales-aţi a fi jertfă binepriimită întru cea din nou Naştere, lui Adam de-Dumnezeu-gătită.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Tu eşti vârtutea mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce de părinteştile sânuri nu te-ai despărţit şi a noastră sărăcie ai cercetat-o; pentru aceasta cu prorocul Avacum strig Ţie: Slavă puterii Tale de oameni Iubitoriule.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Preoţii Tăi ce întru temniţe s-au aflat, săvârşeau slujirea, turma adunând, prin graiuri revărsând, Harul Tău Cel Sfânt, căci liturghiseau ei cu coji uscate şi bob de strugure, şi Taina, întru taină săvârşit-au Părinţii, mângâieri celor slabi aducându-le.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Vulturi fiind, brăzdau nălţimile duhului, prigoniţii Preoţi, carii proslăveau pre Cel desăvârşit, Domnul preaiubit, întru rugăciune cu foc zidind inimile fraţilor, sădind nădăjduire, adunând mântuire, proslăviţi arătatu-s-au tuturor.
Stih: Slavă...
În rugăciuni arzând cu duhul Părinţilor, lepădat-aţi iadul şi aţi înviat din moartea ce-a lucrat omului păcat, iar pre cei din chinuri zidit-aţi Domnului întru dragoste, prin sfântă vieţuire făurind mănăstire, biruind legea morţii în temniţe.
Stih: Şi acum...
Să lăudăm pre Născătoarea de Dumnezeu, pre Stăpâna lumii, carea cuprinzând în trupul său cel sfânt tainic legământ, slobozit-a firea de moartea ce cuprins-a zidirea, şi celor dintru moarte, strălucit-a dreptate întru temniţe, cu a sa dragoste.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta Lumină Neapusă, şi m-a acoperit pre mine, ticălosul, întunerecul cel strein, ci mă-ntoarce Doamne, şi la lumina poruncilor Tale, căile mele îndreptează-le rogu-mă.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Arătând bărbăţie, întru pătimiri biruit-aţi ispitele, strigând cu tărie către Cela ce moartea a biruit: Pomeneşte Doamne, pre cei din laturile morţii când vei veni întru Împărăţia Ta.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Ispititu-va foamea, ca pre Israíl în pustie cercându-vă, prin carea vrăjmaşul împilare gătit-a în închisori, dară manna duhului rugăciunea arătând-o, aţi înviat dintru moartea păcatelor.
Stih: Slavă...
Întru graiul tăcerii şi prin deşertare de sine sfinţiţilor, cereasca-nfiere întru vecinică slavă o aţi înscris, întru voi priimind pre Cuvântul cel de preste veacuri, Cel împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt.
Stih: Şi acum...
Preacurată Fecioară, temniţele grele umplut-ai cu dragoste, căci hrana iubirii e smerenia duhului lămurit, ce întru jertfire şi cea de-sine-deşertare, în închisoare cu slavă s-a proslăvit.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Rugăciunea mea voiu vărsa către Domnul şi Lui voiu spune scârbele mele, că s-a umplut de nevoi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat, ci ca Ioná Ţie mă rog: Din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Pre Duhul descoperind în inimă, săvârşire în duh priimit-aţi; astfel, căzând către cei ce durerea necontenit au purtat în temniţe, cu rugăciune într-un glas strigăm: Pre Dumnezeu Cel Iubit dobândiţi-ne.
Stih: Sfinţilor Mucenici rugaţi-vă pentru noi
Stătut-au înlănţuiţi cu fiare în zdrobire şi plângere mare, şi robilor ce-au adus pocăinţă, descătuşat-ai fiarele duhului, înţelep-ciunea cea a Domnului desăvârşindu-i în milele Harului.
Stih: Slavă...
Noianul de suferinţe, Sfinţilor, ce în temniţe cercat-aţi iadul, Însuşi Hristos, pătimind pre Golgotha l-au proslăvit ridicându-l pre crucea Sa, căci prin străfundurile iadului au făurit cale spre cele vecinice.
Stih: Şi acum...
Fecioară, ce ai priimit în pântece luminare atotziditoare, celor robiţi dintru temniţa mare ne străluceşte Lumina luminilor, ca în lumină să ne slobozim de întunerecul greu al păcatelor.
Pre ceia ce primit-au Duhul în grea cercare, Mucenici aleşi adeverindu-se în închisoare, slăvim cu vrednice graiuri şi cântare.
Curată, celor covârşiţi, carii din robia cea mare către tine alergăm spre grabnic folos, dăruieşte cugetul şi simţirea Domnului Iisus Hristos.
