marți, 19 ianuarie 2010

Paraclisul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu (I)

Acest paraclis se face la întristarea sufletului şi la vreme de nevoi şi de grijă.


Preotul face obişnuitul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Apoi:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de 12 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.


După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).


Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.


Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.


Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea 1:

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeiliteanul a strigat: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, alerg către tine, căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi. Asuprelile chinurilor mă tulbură şi de multe scârbe se umple sufletul meu; aşează-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi, că la tine scăpând acum, îmi tind sufletul şi gândul meu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui Bun.


Cântarea a 3-a:

Irmosul: Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica Ta, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, ca Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, iubitorule de oameni.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun, pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Rogu-mă, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul scârbelor mele, că tu, Mireasă Dumnezeiasca, pe Hristos, începătorul liniştei, ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, ca toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Cel puternic întru tărie, una Preacurată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Cu neputinţe cumplite şi cu chinurile bolilor fiind cuprins, Fecioară, tu îmi ajută, ca pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Următoarele stihiri se zic după Cântările a 3-a şi a 6-a:

Mântuieşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu. Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... la care pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul:

Doamne miluieşte! (de 12 ori) Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv şi iubitor de oameni...

Şi îndată Sedealna, glasul al 2-lea (Podobie: Cele de sus căutând...):

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singură grabnica folositoare.


Cântarea a 4-a:

Irmosul: Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi. Tulburarea patimilor mele şi viforul greşalelor mele alinează-l, ceea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul, Dumnezeiască Mireasă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndulcindu-ne, Preacurată, cu darurile tale, ţie cântare de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Nădejde şi întărire şi zid de scăpare nemişcat câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudat[, de tot necazul ne izbăvim.


Cântarea a 5-a:

Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt. Pacea Ta dă-ne-o noua, Iubitorule de oameni. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi. Umple, Preacurată, de veselie viata mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricata, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu curata, ceea ce ai născut izbăvirea cea veşnica şi pacea care covârşeşte toata mintea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Risipeşte negura greşalelor mele, Dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, şi sănătate cu rugăciunile tale dăruieşte-mi.


Cântarea a 6-a:

Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, ca s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viata mea de iad s-a apropiat, ci ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cum au mântuit de moarte şi de putrejune firea mea, care era ţinută de moarte şi de putrejune, Însuşi pe Sine dându-se spre moarte, Fecioară roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească de răutăţile vrăjmaşului.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pe tine te ştiu folositoare şi păzitoare prea tare vieţii mele, Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor şi izgoneşti asuprelile dracilor; ci mă rog totdeauna: Izbăveşte-mă din stricăciunea chinurilor mele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare şi sufletelor mântuire desăvârşită şi desfătare întru scârbe; şi de lumina ta pururea ne bucuram, o, Stăpână, şi acum, ne izbăveşte din nevoi şi din chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu şi Mântuitorul lumii şi Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.

Mântuieşte din nevoi pe robii tai, Născătoare de Dumnezeu, ca toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul, după cum s-a arătat după Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul: Ca Tu eşti Împăratul Păcii... Şi condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce eşti păzitoare creştinilor nebiruită şi rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte-te spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uita poporul tău şi casa părintelui tău.


Evanghelia:

Diaconul: şi ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să rugăm. Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi, sa ascultam Sfânta Evanghelie. Preotul: Pace tuturor! Strana: şi Duhului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:

(I, 39-49, 56)

În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în graba la munte întru-un oras a lui Iuda si a intrat în casa lui Zaharia si s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinaciunea Mariei a saltat pruncul în pântecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt si a strigat cu glas mare si a zis: Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau. Si de unde mie cinstea aceasta ca să vina la mine Maica Domnului meu? căci iata, cum a ajuns glasul închinarii tale în urechile mele, a saltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor împlini întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mareste sufletul meu pe Domnul si se bucura duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, pentru ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Iata de acum ma vor ferici toate neamurile. Pentru ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfânt este numele Lui. Si a ramas Maria împreuna cu Elisabeta ca la trei luni, apoi s-a înapoiat la casa sa.

Slava Ţie Doamne, slavă Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, glasul al 2-lea

Părinte, Cuvântule şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşealelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, curăţeste mulţimea greşealelor noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte toate fărădelegile noastre.


Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Nu ne încredinţa pe noi folosinţei omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, ca scârbele ne cuprind şi nu mai putem răbda săgetările dracilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri, unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei care aleargă la tine, nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte cetatea şi poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.