După obişnuitul început se zic:
Condacul 1:
Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciuneă lumească, punându-vă viata ca o jertfă curată, dorind să primiţi mai degrabă chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor
Icosul 1:
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tau, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă, lumini ai dragostei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti;
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare;
Bucuraţi-vă, că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale;
Bucuraţi-vă, că de Domnul voi aţi fost încununaţi;
Bucuraţi-vă, că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 2-lea:
Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile Împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în Împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns ca limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: „Şi eu sunt creştin!”. Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătosii laudele acestea:
Bucuraţi-vă, ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori;
Bucuraţi-vă, ai voiei Lui sfinte buni împlinitori;
Bucuraţi-vă, că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit;
Bucuraţi-vă, că iubirea conjugală, Lui, o, aţi dăruit;
Bucuraţi-vă, că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus;
Bucuraţi-vă, că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi nespus;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 3-lea:
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătita ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfătuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăşesti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă, curajoşi râvnitori ai credinţei celei adevărate;
Bucuraţi-vă, neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte;
Bucuraţi-vă, că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi îmbrăcat;
Bucuraţi-vă, că Crucea ca pe un scut puternic în mâini aţi luat;
Bucuraţi-vă, că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat;
Bucuraţi-vă, că prin voi numele Domnului e binecuvântat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 4-lea:
Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericită soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind despre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: „Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump - pe Hristos Domnul!”. Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-l din toată inima: Aliluia.
Icosul al 4-lea:
Auzind Natalia, fiind acasă, ca te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinandu-te în
Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă, că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat;
Bucuraţi-vă, că cu lepădare de sine pe noi ne însufleţiţi;
Bucuraţi-vă, că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi;
Bucuraţi-vă, că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare;
Bucuraţi-vă, că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 5-lea:
Minunată milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutandu-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sunt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă, purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori;
Bucuraţi-vă, puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori;
Bucuraţi-vă, mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti;
Bucuraţi-vă, neînfricaţi propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat;
Bucuraţi-vă, că răutatea şi cruzimea lui, o, aţi desconsiderat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 6-lea:
Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii Împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească, o, ai defăimat, şi pentru acestă mărturisire şi defăimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.
Icosul al 6-lea:
Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă, că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt aţi fost;
Bucuraţi-vă, vase slăvite ale Harului lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină;
Bucuraţi-vă, că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divină;
Bucuraţi-vă, că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi;
Bucuraţi-vă, că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 7-lea:
Vrând prigonitorul Împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te întărea zicând: „Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos”, şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.
Icosul al 7-lea:
Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi tie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca Împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl intăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea: Bucuraţi-vă, a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă;
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă;
Bucuraţi-vă, că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit;
Bucuraţi-vă, că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit;
Bucuraţi-vă, că acuma în slavă şi veşnică fericire vă aflaţi;
Bucuraţi-vă, că cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 8-lea:
Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţa, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobeascî fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi Ie-a pus pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia Îi vei cânta: Aliluia.
Icosul al 8-lea:
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, tie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă, că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat;
Bucuraţi-vă, că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat;
Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat;
Bucuraţi-vă, că din valea plângerii, spre Lumina v-aţi înălţat;
Bucuraţi-vă, că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat;
Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 9-lea:
Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apa, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Retorica pământeascp nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţă în Hristos, iar cealaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste va cântăm acestea:
Bucuraţi-vă, că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus;
Bucuraţi-vă, că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus;
Bucuraţi-vă, că patimile Domnului, voi înşivă le-aţi imitat;
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat;
Bucuraţi-vă, că pildă de dragoste şi blândete v-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 10-lea:
Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalti fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea şi le-a încredinţat această comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 10-lea:
Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor
Bucuraţi-vă, că în dragoste, sunteţi grabnicii noştri ajutători;
Bucuraţi-vă, bunii noştri mijlocitori şi învăţători;
Bucuraţi-vă, că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi;
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi;
Bucuraţi-vă, prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi;
Bucuraţi-vă, că pe culmile inocenţii şi curăţiei ne ridicaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 11-lea:
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian –, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tau. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna soţului tău, cu a cărui rugăciune ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Bizanţ, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tau, cu adâncă umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul
Bucuraţi-vă, soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi;
Bucuraţi-vă, prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi;
Bucuraţi-vă, că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi;
Bucuraţi-vă, că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi;
Bucuraţi-vă, că în locaşul celor drepţi la odihnă vă aflaţi;
Bucuraţi-vă, că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 12-lea:
Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 12-lea:
Cântând cinstitele voastre patimi şi fericită adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfintii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă, ostaşi răbdători de chinuri şi purtători de biruinţă;
Bucuraţi-vă, aleşi luptători pentru adevărata credinţă;
Bucuraţi-vă, luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti;
Bucuraţi-vă, cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoriei;
Bucuraţi-vă, că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti;
Bucuraţi-vă, sfinţilor
Condacul al 13-lea:
O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos,
Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.
Rugăciune:
O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos,