Doamne, iată-mă doborât de boală. Nu mai pot munci, sunt o povară pentru ai mei. E greu, Doamne, însă îţi mulţumesc şi pentru această suferinţă: ea mă ajută să înţeleg cât de nestatornice sunt viaţa, sănătatea şi toate cele pământeşti.
Acum privesc cu alţi ochi ceea ce am, ceea ce sunt nu-mi aparţine, ci este un dar al tău. Ştiu ce înseamnă să depinzi de alţii, să nu poţi face nimic singur. Am gustat singurătatea, neliniştea, deznădejdea; am simţit însă şi prietenia şi dragostea atâtor oameni!
Doamne, chiar dacă îmi este greu, spun: facă-se voia ta! Îţi ofer suferinţele mele şi le unesc cu patimirile Fiului tău.
Te rog, binecuvântează-i pe toţi cei care mă îngrijesc şi pe toţi cei care suferă împreună cu mine. Iar dacă vrei, dăruieşte-mi vindecare, mie şi celorlalţi.
Amin!
