marți, 19 ianuarie 2010

Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Slăvit Prooroc şi Înaintemergător al Domnului (II)

Cântarea a 7-a:

Pe Heruvimi urmând tinerii în cuptor, dânţuiau, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupra-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat întru toţi vecii.

Zis-ai, Mergătorule înainte: Cela ce are mireasă, mire este, iar prietenului mirelui i se cade a se bucura. Deci, ca pe un prieten preaiubit al Mirelui Hristos te rugam, imblanzeste mania lui Dumnezeu cea dreapta care a venit asupra noastra, pentru pacatele noastre.

Dumnezeiescule Ioane Proorocule, pe cât a fost înălţimea darurilor întru tine, pe atât adâncimea smereniei a covârşit inima ta; pentru care şi la arătare strigai: Vine dupa mine Cel mai tare decat mine, Căruia nu-I sunt vrednic a-I dezlega curelele încălţămintei Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ilie cel ce sufla odinioară cu foc a mustrat nelegiuirile lui Ahav, ale lui Ahazia şi ale Izabelei; iar tu, râvnitorule al curăţiei şi al legii, ai mustrat cu asprime necurăţiile şi nelegiuirile lui Irod.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pe Maica milei şi a milostivirii, pe sprijinitoarea cea grabnică a celor necăjiţi, toţi cei hrăniţi cu dreapta credinţă, din inimă să o lăudăm şi cu evlavie şi umilinţă să-i cerem puternicul ei ajutor.


Cântarea a 8-a:

Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rugul lui Moisi...

Păscutu-te-a pe tine Dumnezeu, Ioane Proorocule, ca pe o oaie blândă şi neprihănită a pustiei; hrănitute-a pe tine cu dulceaţa înţelegerilor cereşti şi cu tainicele Sale bucurii, fericitul tău suflet l-a adăpat.

Nimeni din dumnezeieştii cuvântători nu a ajuns la atâta fericire precum tu, Botezătorule al lui Hristos; căci au dogmatizat despre Treimea cea de o fiinţă, iar tu în chip simtit, cu participare, te-ai atins de cele neajunse.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Împărtăşitu-te-ai întreit de Cel închinat în Treime, cu auzul, şi glasul Părintelui ai auzit, cu vederea, pe Duhul în chip de porumb ai privit, iar cu mâna creştetul cel preacurat al lui Hristos tu ai pipăit. O, mare este vrednicia ta, Mergătorule înainte, că de Cel neîmpărtăşit după fiinţă, după dar, întreit te-ai împărtăşit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pe Mireasa cea cu totul fără de prihană, care a născut nouă pe Mielul şi Păstorul, toate popoarele după dreptate să o slăvească, caci, prin ea şi a sa mijlocire, Ziditorul tuturor, pentru a noastră mântuire, la noi a venit.

Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rugul lui Moisi, în muntele Sinai, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine să-L cuvântaţi şi ÎI preaînălţaţi întru toţi vecii.


Cântarea a 9-a:

Din pământeni, cine a văzut una ca aceasta sau cine a auzit cândva că o fecioară s-a aflat în pântece având, şi fără de durere a născut? Întru acest chip este minunea ta şi pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Venit-ai, Mergătorule înainte al Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, mustrând nelegiuirile lui Irod. Vino şi acum şi ne ajută şi nouă, risipind ceaţa şi negura minţii noastre, ca să nu urmăm şi noi nebuniei şi nelegiuirii lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ilie Proorocul mai înainte de sfârşit va veni şi va aşeza toate după cum a zis Domnul; iar tu, Mergătorule înainte, întru venirea cea dintâi ai venit, gătind calea Domnului, şi pe toţi i-ai învăţat drepte cărările Lui să le facă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Sprijinitoarea mea cea preablândă şi mângâierea tuturor celor necăjiţi, Preacurată şi Preasfântă Fecioară, să nu ne laşi pe noi, cei nemernici, atunci când Fiul Tău va judeca lumea cu foc şi cu munci.


Catavasie:

O, vârfule al proorocilor, Botezătorule al lui Hristos, Ioane! O, Apostole mai înainte de apostoli! O, Mucenicule, mai înainte de toţi mucenicii Legii Darului! Nu ne lăsa pe noi, smeriţii şi săracii, care cu umilinţă din inimă cerem ajutorul sfintelor tale rugăciuni.

Şi se cântă: Cuvine-se cu adevărat...

Apoi se cântă stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Botezătorule al Domnului, preafericite Ioane Proorocule. Către tine alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi te rugăm cu umilinţă, ajută-ne nouă în necazuri şi în primejdii, căci fără îndoială noi credem că vom dobândi prin tine, de la Hristos, pace şi mare milă.

Stih: Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea Domnului, ca să găteşti calea Lui.

Pe tine, Botezătorule al Domnului, te rog, când va veni Hristos şi va curăţi aria Sa, atunci să nu mă părăsească ajutorul tău cel tare, ca să nu fiu aruncat ca o pleavă în focul cel nestins.

Stih: Ca să dau cunoştinţă mântuirii poporului Lui, pentru iertarea păcatelor lor.

Pom neroditor fiind eu păcătosul, pentru multă mea nesimţire şi lenevire, pe tine te rog, Mergătorule înainte, grăbeşte spre ajutorul meu ca să nu mă taie securea morţii, pentru a mea nerodire, şi să nu fiu aruncat în foc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!


Bucură-te, Mergătorule înainte al lui Hristos; bucură-te prietenul cel de aproape al Lui; bucură-te, al iubitorilor de linişte întărire; bucură-te, al pustnicilor mângâiere; bucură-te, al celor săraci şi necăjiţi sprijinitorule.

Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi.

Mustrat-ai nebunia şi fărădelegea lui Irod, pentru care în temniţă te-au închis şi sfântul tău cap ţi-au tăiat. Tare te rog, dumnezeiescule Ioane Proorocule, toată nedumerirea din sufletul meu scoate-o şi spre sfinţire mă povăţuieşte.

Stih: Zis-ai celor ce fac fărădelegea: „Nu faceţi fărădelege” şi celor ce greşesc: „Nu vă înălţaţi cerului”.

Preadesfrânarea, beţia lui Irod şi jocurile Irodiadei au fost pricina morţii tale, Mergătorule înainte al Domnului, Ioane; iar noi, smeriţii, cu evlavie şi cu umilinţă slăvim moartea ta cea preacinstită pe care, o, ai răbdat pentru lege şi pentru adevăr.

Stih: Adevărul şi mântuirea Ta am spus, milă şi adevărul Tău nu am ascuns de către adunare multă.

O, nebunia ta, Iroade, căci dezmierdările şi beţia te-au întunecat pe tine şi te-au făcut a alege păcatul cel prea mare în locul celui prea mic, alegând tu a tăia mai bine capul cel nepreţuit al lui Ioan, decât nechibzuitul tău jurământ a-l călca.

Stih: Limba mea se va învăţa dreptatea Ta, toată ziua voi cânta lauda Ta.


Blestemată şi spurcată jucătoare, jucat-a spre a ei pierzare şi a cerut plata capul tău cel nepreţuit, dumnezeiescule înaintemergător Ioane; pentru care toate popoarele creştinilor muceniceasca ta moarte cu laude o cinstesc, iar pe blestemata jucătoare cu amărăciune de suflet toţi o osândesc.

Stih: Întru pomenire veşnica va fi dreptul, şi de auzul rău nu se va teme.

Mergătorule înainte al Domnului, mergător înainte te-ai făcut către cei din iad prin a ta moarte mucenicească, căci şi acelora le-ai vestit bucurie mare, că în curând va sosi şi la ei izbăvirea şi învierea.

Cântare cu umilinţă aduc ţie, Mergătorule înainte, şi te rog, ocroteşte-mă cu ocrotirea ta, prin valurile cele grele de purtat ale veacului acestuia.

Milostiv fii mie, celui păcătos şi nemernic, care te pun mijlocitor către Preaînduratul Dumnezeu, spre a dobândi prin mila Lui, în ziua şi în ceasul morţii mele, mântuire.

Preacurată, Preasfântă şi Preamilostivă Stăpână, împreună cu dumnezeiescul înaintemergător şi Botezător al lui Hristos, ajutaţi ticălosului meu suflet când se va duce de aici, în ziua cea mare a judecăţii.


Rugăciune:

O, Mergătorule înainte al Domnului şi Botezătorule al lui Hristos, mari şi multe sunt vredniciile date ţie de la Dumnezeu, fiindcă tu de proorocii cei vechi ai fost proorocit. Tu, dupa făgăduinţă şi proorocie îngerească, te-ai şi născut. Numele tău prin cuvântul Arhanghelului Gavriil mai înainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegarii limbii tatălui tău s-a pecetluit. Tu, din copilărie, în pustie ai vieţuit şi, ca o pasăre a cerului desăvârşit, neagoniseala ai iubit, cu aguridă şi cu miere sălbatică te-ai hrănit. Tu ai fost crinul cel cuvântator al văilor şi al pustiilor, care în loc de podoabă hainelor, cu darul cel de sus îmbrăcând trupul tău, cu peri de cămilă l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat în pustie şi calea Domnului, o, ai pregătit. Tu, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, în lume te-ai arătat şi nelegiuirea lui Irod şi a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu eşti martorul cel preavestit al Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Tu pe Mântuitorul către mulţimea popoarelor L-ai mărturisit şi cu degetul tau L-ai arătat pe Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Tu, de către însuşi Domnul, mai mult decât prooroc ai fost mărturisit şi după Născătoarea de Dumnezeu, pe tine te credem a fi cel mai mare om născut din femeie.

Deci, pentru toate aceste vrednicii şi daruri, mulţimea popoarelor creştine te socoteşte pe tine ca pe un mare prieten al lui Dumnezeu, care ai mare îndrăzneala către El. De aceea şi eu, smeritul şi mult păcătosul, cu multă evlavie, cu durere de inimă şi cu lacrimi, te rog pe tine, dumnezeiescule Ioane Proorocule, să-mi fii mie, păcătosului celui nemernic şi cu totul neputincios, mare apărător şi grabnic izbăvitor de toate ispitele şi încercările acestea ale vieţii de acum. Roagă pe Preamilostivul Dumnezeu ca, cu a Sa nebiruită putere, să mă păzească în toată vremea de primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, să mă sprijinească cu a Sa milă la vreme de ispită şi să mă întărească cu darul Său, pentru rugăciunile Preasfintei şi Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria, ca să pot răbda până la sfârşit toate necazurile, ispitele, durerile şi suferinţele, ca şi întristările veacului acestuia de acum. Şi aşa, prin mijlocirea sfintelor şi preaputernicelor tale rugăciuni, să dobândesc mila lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în ceasul cel de pe urmă al sfârşitului meu. Amin!