Condacul 1:
Apărătorul cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndurări nenumărate, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, care-Ţi strigăm Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Icosul 1:
Făcătorul îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea:
Iisuse, preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse, preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse, preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse, preaslăvite, taria ocârmuitorilor;
Iisuse, preaiubite, plinirea proorocilor;
Iisuse, preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse, prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse, preamilostive, dulceaţa preoţilor;
Iisuse, preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse, preadulce, bucuria preacuvioşilor;
Iisuse, preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria; Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 2-lea:
Vazând, Doamne, pe văduva care plângea foarte si, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, aşa înviază şi sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, şi Te milostiveşte spre mine, care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Filip să o înţeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dansul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică Îţi grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratule cel prea-puternic;
Iisuse, Stăpâne cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv;
Iisuse, păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 3-lea:
Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Tăi care şedeau în Ierusalim, îmbracă-mă şi pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, şi-mi dă mie să cânt Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi, pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumuseţea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine cel zămislit în fărădelegi;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învaţă-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri îndoielnice având înlăuntru, Petru se afundă; iar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup şi umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat, şi, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale şi a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce strig şi grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, lumineaza-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 5-lea:
Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul legii cu sângele cel izbăvitor din Dumnezeu, Iisuse, aşa ne scoate pe noi din lanţurile cu care şarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupeşti, prin îndemnurile spre desfrânare şi prin trândăvirea cea rea, pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile şi cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda bătrâneţilor mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 6-lea:
Vestirea şi graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii ai vieţuit, Cel ce eşti neajuns, şi durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tau şi s-a izgonit înşelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, ca idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulţumire Îţi aducem, cântând aşa:
Iisuse, adevărul cel ce izgoneşti înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieţii, satură-mă pe mine cel flămând;
Iisuse, izvorul înţelepciunii, adapă-mă pe mine cel însetat;
Iisuse, veştmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acopera-mă pe mine nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află şi sufletul meu;
Iisuse, deshizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoşilor, curăţeşte fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 7-lea:
Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, şi ca un Dumnezeu din morţi ai înviat şi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi ne-ai ridicat pe noi, care-ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul: că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat şi din mormânt a înviat, nestricând peceţile, şi la Apostoli prin uşile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înţelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăţia cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârşit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veşnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluieşte-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 8-lea:
Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul era între cei de jos, şi dintre cei de sus nicicum nu S-a despărţit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, şi cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, şi cu Învierea Sa a dăruit viaţă celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minţii;
Iisuse, bucuria cunoştiinţei;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveşnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, cauta-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tau în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt! iar noi păcătoşii pe pământ, cu buzele de tină, cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat petreci şi om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă grăim acestea:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveşnic;
Iisuse, Împăratul împăraţilor;
Iisuse, Stăpânul stăpânilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii şi a celor morţi;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgoneşte de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot numele şi de la toate făpturile cereşti şi pământeşti auzi: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne pe noi de toată întinăciunea, precum ai curăţit pe cei zece leproşi, şi ne tămăduieşte pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să cântăm Ţie cu umilinţă acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăţia cea neîmpuţinată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiţi;
Iisuse, ajutătorul celor osteniţi;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniştea celor învăluiţi;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 11-lea:
Cântarea cu totul de umilinţă aduc Ţie, eu, nevrednicul, şi strig Ţie ca şi cananeeanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul şi cu patimi şi cu urgie este aprins, şi-mi dă tămăduire mie celui ce-Ţi cânt: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Luminătorul cel primitor de lumină al celor din întunericul necunoştinţei, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului celui de Dumnezeu înţelepţitor s-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa şi mie, luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ţie:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslavit;
Iisuse, Îndreptatorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosard;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduieşte-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curăţeşte-mi mintea de gândurile cele deşarte;
Iisuse, păzeşte-mi inima de gândurile cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 12-lea:
Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, şi mă primeşte pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, şi mă cheamă pe mine trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, şi mă auzi pe mine, cel ce-Ţi cânt Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Slăvind învierea Ta, Te lăudam toţi şi credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi va să vii să judeci viii şi morţii. Atunci adică mă învredniceşte şederii de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmeaza-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzeşte-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veştmântul cel luminat, înfrumuseţeaza-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, străluceşte peste mine;
Iisuse, soarele dreptăţii, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peşte mine;
Iisuse, de durerile cele sufleteşti şi trupeşti izbăveşte-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel nestins şi de alte chinuri veşnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!
Condacul al 13-lea:
O, preadulce şi întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei şi păzeşte moştenirea Ta de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputinţe şi de foamete, de toate scârbele şi rănile cele aducătoare de moarte, şi din chinurile cele viitoare scoate-ne pe noi, care cântăm Tie: Aliluia! (de trei ori)
După aceea se zice iar Icosul 1 (Făcătorul îngerilor şi Doamne al Puterilor...) şi Condacul 1 (Apărătorul cel mai mare şi Doamne...).
Rugăciune către Domnul Nostru Iisus Hristos:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele! Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu Sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău, celui de viaţă făcător. Fierea, cu care vrăjmaşii Te-au adăpat, să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce, să întinda către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fărădelege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfânta gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inima plină de durere ca să te caut; nu am pocăinţă, nici umilinţă, care întorc pe fii la moştenirea lor; nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstraina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile
Cântarea a şaptea:
Cei trei tineri au călcat porunca potrivnică lui Dumnezeu de a se închina chipului de aur în câmpul Deira şi fiind aruncati în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Hristoase Iisuse, nimăni n-a greşit pe pământ din veac, o, Iisuse al meu, precum am greşit eu, ticălosul şi rătăcitul. Pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: milostiveşte-te spre mine, cel ce cânt: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Hristoase Iisuse, străbate-mă cu frica Ta, strig către Tine, o, Iisuse al meu şi mă îndreptează acum la limanul cel liniştit, ca mântuindu-mă, Iisuse al meu îndura-te, să-Ţi cânt Ţie, strigând: Bine esti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Hristoase Iisuse, de mii de ori eu ticălosul, o, Iisuse al meu, am făgăduit Ţie a mea pocăinţă, dar am minţit, pătimaşul; pentru aceasta, Iisuse al meu, strig către Tine: luminează sufletul meu care petrece fără de înţelegere, Hristoase Dumnezeule al părinţilor noştri!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Ceea ce ai născut pe Hristos Iisus, în chip minunat şi mai presus de fire, pe Acela roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, să ierte toate păcatele mele cele mai presus de fire, Fecioara, ca, mântuindu-mă sa strig: Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup!
Cântarea a opta:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorat în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreala a prefăcut-o, lăudaţi-L făpturi ca pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog: precum ai izbăvit pe desfrânata, Iisuse al meu, de multe greşeli, aşa şi pe mine, Iisuse Hristoase al meu, izbăveşte-mă şi curăţeşte sufletul meu cel întinat, Iisuse al meu.
La dulceţile celor necuvântătoare m-am plecat, Iisuse şi necuvântător m-am făcut, şi lor, o, Iisuse al meu Mântuitorule, cu adevărat m-am asemănat, eu ticălosul, ca un pătimaş; pentru aceasta, Iisuse izbăveşte-mă de toată josnicia.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu!
Am căzut, Iisuse, între tâlharii cei stricători de suflet şi sunt dezbrăcat acum de haina cea ţesută de Dumnezeu, Iisuse al meu şi zac plin de răni grele; toarnă untdelemn şi vin, Hristoase al meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Ceea ce ai purtat, mai presus de cuvânt, pe Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Născătoare de Dumnezeu, Marie, pe Acela roagă-L pururea să mântuiască de nevoi pe robii şi cântăreţii tăi, Fecioară, ceea ce nu ştii de bărbat.
Cântarea a noua:
Pe Dumnezeu, Cuvântul, Care cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiasca pe Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării; pe Cel ce din Sfânta Fecioară în chip negrăit S-a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să-L slăvim.
Pe Manase, Iisuse al meu, pe vameşul, pe desfrânata, pe desfrânatul, milostive Iisuse şi pe tâlharul am întrecut, Iisuse al meu, cu fapte de ruşine şi de ocară, Iisuse. Ci Tu, Iisuse al meu, întâmpinându-mă, mântuieşte-mă.
Pe toţi cei ce au greşit de la Adam, Iisuse al meu, mai înainte de lege şi în lege, Iisuse, şi după lege şi în legea harului, Iisuse al meu, i-am covârşit cu patimile, eu, ticălosul, ca un pătimaş; ci Tu, Iisuse al meu, cu judecăţile Tale mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Să nu fiu osebit, Iisuse al meu, de slava Ta cea negrăită; să nu aflu, Iisuse, partea cea de-a stângă, preadulce Iisuse; ci Tu, împărtăşindu-mă oilor Tale celor de-a dreapta, Hristoase Iisuse al meu, fă-mi odihna ca un îndurat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Pe Iisus, Născătoare de Dumnezeu, pe Care L-ai purtat, Marie, Fecioara curată, ceea ce singură nu ştii de bărbat, roagă-L ca pe Fiul tău şi Făcătorul, să izbăvească pe cei ce aleargă la tine, de ispite, de nevoi şi de focul ce va să fie.
Svetlina:
Iisuse, dătătorul înţelepciunii şi al gândului, îndreptătorul celor săraci, folositorul celor lipsiţi, doctorul celor bolnavi, tămăduieşte şi luminează, Iisuse, inima mea cea acoperită cu rănile păcatelor şi cu stricăciunea patimilor, Iisuse, şi ma mântuieşte.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine, Fecioară, mintea mea o străluceşte, inima o luminează, întunericul păcatelor îl izgoneşte şi pierde ceaţa lenii mele.
Stihiri:
Numele Tău cel minunat, Iisuse, Mântuitorul nostru, îngerii Îl laudă în ceruri şi noi, păcătoşii, pe pământ, cu buze de tină, Îl cântăm, pentru care miluieşte-ne pe noi.
Numele Tău cel preamare, Mântuitorul şezător de-a dreapta Tatalui, în ceruri se cinsteşte; iar pe pământ negraită întruparea Ta se slăveşte şi pogorarea Ta în iad înfricoşează pe diavoli, de care şi pe noi ne izbăveşte, Hristoase Dumnezeule şi ne mântuieşte pe noi.
Avacum, ca într-o ghicitură mai înainte cunoscând lucrurile Tale cele minunate, cu frica s-a mirat. Şi apropiindu-se anii ai fost cunoscut desfrânaţilor şi tâlharilor, Iisuse, iar eu, ticălosul, petrec în nebăgare de seamă; ci măcar de acum înainte dă-mi mie înţelepciunea şi frica Ta, îndură-te, şi mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce esti izbăvitoare tare celor ce nădăjduiesc în tine, îndreptează-ne la liniştea cea lină a dumnezeieştii voiri, cu îndrăznirea ta cea de Maică, pe care o ai către Fiul tău, Maică a lui Dumnezeu.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţă fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat! Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu Cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte (de 40 ori)
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decat Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
