Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (de trei ori)
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacele şi Icoasele:
Condacul 1:
În Mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat locaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigam: Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se Mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, Mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului bine credincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşti înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii înfloreşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai mare loc de închinare;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 2-lea:
Lumea care Te-a prigonit, Mântuitorule, se arată înşelătoare, amăgindu-ne cu ispitele ei, dar noi, întăriţi fiind prin pătimirea Ta, nu voim a părăsi cugetarea la Mormântul Tau, pentru care cântam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Doamne, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost pus în Mormânt de ucenicii Tăi, dar întunericul nu Te-a cuprins. Întăreşte-ne pe noi, cei ce suntem înconjuraţi de întunericul deşertăciunilor, dar avem gândul la Mormântul în care ai stat, ca să zicem către el acestea:
Bucură-te, chivot în care taina Învierii a fost ţinută;
Bucură-te, că în toate marginile lumii a fost răspandită;
Bucură-te, templu de care se sfarămă idolii păgânilor;
Bucură-te, sabie care taie în carnea rătăcitorilor;
Bucură-te, că Domnul asupra ta veghează;
Bucură-te, că în loc de închinare te aşează;
Bucură-te, mare care îneci îndoiala;
Bucură-te, miere care alungi amăreala;
Bucură-te, că pe credincioşi îi umpli de binecuvântare;
Bucură-te, că la tine toţi aleargă să găsească alinare;
Bucură-te, că în tine Domnului ne închinăm;
Bucură-te, ca în sufletele noastre;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 3-lea:
După ce hulitorii de Dumnezeu Te-au răstignit, o, Fiule al lui Dumnezeu, şi ai murit pe Cruce pentru păcatele noastre, Iosif cel cu bun chip a cerut de la Pilat trupul Tău si, cerându-l, l-a primit, strigând din adancul sufletului: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Iosif, fiind pătruns de puterea Ta cea dumnezeiască, a lepădat frica iudeilor si, pogorând trupul Tău de pe Cruce împreună cu Nicodim, cu smirnă şi cu aloe l-au uns, punându-l în Mormântul către care noi strigăm:
Bucură-te, sfârşitul patimilor Mântuitorului;
Bucură-te, începutul proslăvirii Domnului;
Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;
Bucură-te, că Domnul S-a adus pentru noi tămâie cu bun miros;
Bucură-te, lacrimă de bucurie a pământului întristat;
Bucură-te, rază de soare pentru Iosif cel îndurerat;
Bucură-te, că Fecioara Maria, cu lacrimile sale te-a udat;
Bucură-te, că binecuvântarea ei peste tine s-a arătat;
Bucură-te, că Apostolii de tine s-au uimit;
Bucură-te, că mulţi credincioşi în tine s-au odihnit;
Bucură-te, poartă deschisă a casei domnului Preaiubit;
Bucură-te, scară ce urcă spre raiul mult dorit;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 4-lea:
Ostaşii Ţi-au păzit Mormântul, Hristoase, temându-se necredincioşii iudei de Învierea Ta şi de arătarea slavei Tale. Ajută-ne pe noi, Doamne, să ne păzim inimile ca nu cumva să pleci de la noi din cauza păcatelor noastre şi să nu mai cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Nici o oaste din lume nu poate sta împotriva puterii Tale, Doamne, că în mâinile Tale e viaţa şi moartea, pe braţele Tale stă întreaga lume. Iar cei ce Ţi-au păzit Mormântul l-au arătat fără să vrea vrednic de păzire şi de cinstire, fiind odor de mult preţ. Pentru care îi cântăm acestea:
Bucură-te, că lumina ţi-e strai de prăznuire;
Bucură-te, că Domnul înveşmântează a Sa zidire;
Bucură-te, că bolnavii aleargă la tine pentru vindecare;
Bucură-te, că se izbăvesc de a suferinţei apăsare;
Bucură-te, că primesc putere şi sănătate;
Bucură-te, că îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, că eşti plin de cete îngereşti;
Bucură-te, că te cântă glasuri omeneşti;
Bucură-te, că nimeni nu poate stăvili lauda ta;
Bucură-te, că se biruie cel ce vrea împotriva a-ţi sta;
Bucură-te, că vei fi laudat până la sfârşitul vremurilor;
Bucură-te, că în veac va prisosi evlavia creştinilor;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 5-lea:
O, Răsăritule al răsăriturilor, strălucind Tu ai înviat, biruind moartea. Firea întreagă s-a umplut de lumina Ta şi Mormântul Tau s-a umplut de viaţă, pentru care Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Doamne Iisuse Hristoase, dacă vom tăcea noi şi nu vom lăuda Învierea Ta, pietrele Mormântului Tău vor mărturisi, că în el s-a arătat îngerilor Învierea Ta şi în el S-a arătat oamenilor Biserică nefăcută de mână, în care Jertfă şi Jertfitor fiind, slujire fără de prihană ai adus ca Arhiereu, şi cântăm lui cu evlavie:
Bucura-te, că pentru noi Hristos a Înviat;
Bucură-te, când mărturisim: „Adevărat a Înviat!";
Bucură-te, tron preasfânt al Bisericii drept-măritoare;
Bucură-te, că în tine Domnul a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că firea întreagă s-a umplut de lumină;
Bucură-te, ca-n tine orice durere se alină;
Bucură-te, cămara luminii celei neînserate;
Bucură-te, izgonirea duhurilor întunecate;
Bucură-te, că la tine căutăm a Domnului călăuzire;
Bucură-te, că în tine se simte a Mângâietorului umbrire;
Bucură-te, că n-ai stăpânit pe cel ce stăpâneşte peste toate;
Bucură-te, că ai ţinut pe Cel ce ne izbăveşte de păcate;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 6-lea:
Cei ce păzeau Mormântul au fost cutremuraţi de Învirea Ta, Mântuitorule, şi înţelegând că au păzit pe Cel ce păzeşte prin harul Său întreaga lume, plini de căinţă au strigat: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
O, Mântuitorule, de multe ori ne-am temut de Învirea Ta, pârgă a învierii noastre, prinşi fiind în mreaja păcatelor,. ridică piatra temerii de pe mormântul inimilor noastre, ca să putem cânta cu pricepere Mormântului Tau:
Bucură-te, că peste tine se varsă mâna cerească;
Bucură-te, că umpli toate de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că Învierea ai adeverit;
Bucură-te, că de lumina ai strălucit;
Bucură-te, că încălzeşti răceala sufletelor;
Bucură-te, că aduci mângâiere oamenilor;
Bucură-te, că arăţi calea credincioşilor;
Bucură-te, că întăreşti propovăduirea preoţilor;
Bucură-te, că celor răucredincioşi împotrivă le stai;
Bucură-te, că celor slabi în credinţă putere le dai;
Bucură-te, apărător împotriva răzvrătirii demonilor;
Bucură-te, bucuria oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 7-lea:
Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la Mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul şi le-a zis: „Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi Învierea". Pentru care noi, primind cu bucurie cuvintele sale, cântăm: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Să cânte acum credincioşii şi să se veselească auzind Vestea cea bună a învierii lui Hristos. Că moartea a fost înghiţită şi viata s-a arătat biruitoare, pentru care noi cântăm Mormântului plin de sfinţenie:
Bucură-te, prin care credincioşii se dumiresc;
Bucură-te, prin care raucredincioşii se osârdesc;
Bucură-te, nădejdea dejnădăjduiţilor;
Bucură-te, dăruirea cea nedeşartă a săracilor;
Bucură-te, a lui Dumnezeu sălaşluire;
Bucură-te, a iadului biruire;
Bucură-te, întărirea poporului creştinesc;
Bucură-te, odihna celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, a neamului omenesc bucurie;
Bucură-te, a cerului nescrisă solie;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat osârdirea;
Bucură-te, prin care s-a arătat Învierea;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 8-lea:
„Domnului nostru şi Dumnezeul nostru!", strigăm cu uimire când privim cu ochii inimii spre Sfântul Mormânt, şi precum oarecând Toma a întins degetul spre trupul Tău, aşa şi noi Îţi atingem cu dorirea inimii Mormântului, ştiindu-l semn al Învierii Tale şi cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Doamne, în necredinţa noastră de multe ori am cerut semne şi minuni, asemănâdu-ne iudeilor de odinioară. Să ne fie nouă Mormântul Tău semn spre întărirea credinţei, pentru ca vindecaţi de rana îndoielii să putem cânta:
Bucură-te, că pe Domnul şi Dumnezeul nostru în tine L-ai primit;
Bucură-te, că întunericul tău de lumina Sa a fost înghiţit;
Bucură-te, că în tine pe Apostoli i-ai primit;
Bucură-te, că soli ai Învierii Domnului au devenit;
Bucură-te, că cete de cuvioşi în tine s-au închinat;
Bucură-te, că mulţime de maici spre tine s-au îndreptat;
Bucură-te, chemare tainică a credincioşilor;
Bucură-te, tărie neclintită în faţa greutăţilor;
Bucură-te, că ne îndemni să cugetăm la moarte;
Bucură-te, că alungi gândurile cele deşarte;
Bucură-te, că inimile noastre către tine se îndreaptă;
Bucură-te, că mulţi credincioşi să te vadă aşteaptă;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 9-lea:
De mare dar s-a învrednicit Mormântul Tau, Mântuitorule, umplându-se de lumina cea dumnezeiască la Praznicul Învierii, pentru care azi Te rugăm să ne umpli de lumina Ta cea dătătoare de viaţă şi pe noi, cei ce cu evlavie Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Temei al dreptei credinţe fiind Sfântul Mormânt şi mărturie a Dumnezeului celui Viu arătându-se, credincioşii nu contenesc a-i aduce laude ca acestea:
Bucură-te, lauda împărţilor binecredincioşi;
Bucură-te, încununarea patriarhilor evlavioşi;
Bucură-te, că te cântă luminaţii arhierei;
Bucură-te, că eşti al credinţei noastre temei;
Bucură-te, apărarea oastei dreptmăritoare;
Bucură-te, că eşti cinstit de multe popoare;
Bucură-te, că acestora te-ai arătat înnoită cântare;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre altare;
Bucură-te, că pe Cel Înviat Îl mărturiseşti;
Bucură-te, că pe Cel nevăzut Îl vădeşti;
Bucură-te, întăritorule în credinţă;
Bucură-te, dăruitorule de umilinţă;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 10-lea:
În fiecare an nenumărate minuni se arată la Mormântul cel Sfânt, când se pogoară în mod văzut Lumina dumnezeiască, de la care mii de lumânări şi candele se aprind şi felurite descoperiri se arată celor ce se adună la Praznicul Învierii, ca să cânte cu inima curată: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ne conteneşte limba omenească a grăi cuvinte de laudă despre Mormântul în care S-a odihnit Hristos şi l-a rânduit pentru noi loc de luminată închinare. Pentru aceea, din plinătatea inimii grăim cu dragoste acestea:
Bucură-te, că la minunea Învierii Domnului ai fost partas;
Bucură-te, că an de an Luminii Lui esti sfânt sălaş;
Bucură-te, că în tine au loc arătari minunate;
Bucură-te, că limba omenească a le spune nu poate;
Bucură-te, că multe lumânări se aprind singure la tine;
Bucură-te, că hulitorii se fac de ruşine;
Bucură-te, că ţi se aprind candele din lumină dumnezeiască;
Bucură-te, că umpli sufletele credincioşilor de pace cerească;
Bucură-te, că mulţi păgâni s-au umplut de mirare;
Bucură-te, că ei au alergat la a bisericii alinare;
Bucură-te, că nu s-au temut să-şi dea viaţa pentru Hristos;
Bucură-te, că au intrat în Raiul cel preafrumos;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 11-lea:
De multe ori au încercat iudeii şi păgânii sa batjocorească venirea Sfintei Lumini, dar de fiecare dată Dumnezeu le-a stat împotrivă, pe unii ruşinându-i, iar pe alţii întorcându-i la credinţa cea adevărată, ca să cânte cu pocăinţă: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Mare minune s-a aratat când Lumina Sfântă a spart stâlpul bisericii Sfântului Mormânt, arătându-se dreptcredincioşilor pe care sarazinii plătiţi de armeni i-au împiedicat să intre la Sfânta Slujbă a Învierii, dar prin ieşirea Luminii din stâlpul de piatră Dumnezeu a arătat care este credinţa cea adevărată, spre bucuria creştinilor şi a cuviosului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, şi a celor ce cântă unele ca acestea:
Bucură-te, că Patriarhul Sofronie te-a udat cu lacrimile sale;
Bucură-te, că degrabă ai alinat a credincioşilor jale;
Bucură-te, că Stâlpul Ortodoxiei până astăzi s-a păstrat;
Bucură-te, că din piatră icoana Învierii s-a arătat;
Bucură-te, că Lumina Sfântă firea pietrei a biruit;
Bucură-te, că prin ea adevărul credinţei s-a vădit;
Bucură-te, că îndată un sarazin a crezut în Hristos;
Bucură-te, că prin mucenicie s-a adus jertfă cu bun miros;
Bucură-te, că moaştele sale în biserică s-au îngropat;
Bucură-te, că şi alţi sarazini de necredinţă s-au lepădat;
Bucură-te, că păstrezi dovada puterii dumnezeieşti;
Bucură-te, că pe cei ce ajung la tine îi întăreşti;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 12-lea:
„Cel ce aleargă din toată inima la acest Mormânt va pricepe acolo cuvintele Scripturilor care îl vor învăţa pe el", a grăit sfântul Grigore Palama, arătându-se dascăl al Luminii dumnezeieşti, iar noi, crezând învăţăturii sale, cântăm cu zdrobire de inimă: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Dorind a ne învrednici să prăznuim Paştele la Mormântului Tău cel Sfânt şi ştiindu-se sărăcia şi neputinţele, ne rugăm Ţie, Doamne, să rânduieşti precum ştii aceasta. Dacă este bine plăcut Ţie, să ajungem cu trupul la Mormântul Tău, iar de nu, măcar în inimile noastre să-i putem cânta cu bucurie:
Bucură-te, propovăduirea cuvântătorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, că cinstirea ta se înmulţeşte mereu;
Bucură-te, prin care înţelepciunea deşartă a fost ruşinată;
Bucură-te, prin care neştiinţa a fost înţelepţită şi luminată;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi;
Bucură-te, piatră de poticnire pentru cei necredincioşi;
Bucură-te, mărire a teologhisirii celei adevărate;
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate;
Bucură-te, pecete a cerului pe pământ;
Bucură-te, că eşti plin de îngerescul cânt;
Bucură-te, că eşti plin de fiorul nemuririi;
Bucură-te, stea care arată ieslea Învierii;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
O, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, arată-ne pe noi chip al Mormântul Tău! Să simtă inimile noastre pătimirea Ta, să fie pătrunse de sângele Tău şi de moartea Ta cea dătătoare de viaţă, ca la Înfricoşătoarea Ta Judecată să ne arăţi plini de lumină dumnezeiască şi cu adevărat mădulare vii ale trupului Tău, ca să-Ţi putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (de trei ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Ca o candelă aprinsă de Însuşi Dumnezeu arătându-se Mormântul la fiecare Praznic al Învierii, cetele îngerilor slavoslovesc, firea tresaltă şi poporul se minunează, cântând către el acestea:
Bucură-te, Mormânt prealuminat al lui Hristos;
Bucură-te, podoabă a poporului bine credincios;
Bucură-te, mărturie a Învierii Celui Răstignit;
Bucură-te, făclie aprinsă de Domnul cel slăvit;
Bucură-te, că la fiecare Paşti înfloreşti;
Bucură-te, că în mijlocul lumii înfloreşti;
Bucură-te, biserică ce răsună de rugăciuni;
Bucură-te, că în tine se arată râuri de minuni;
Bucură-te, că luminezi întreaga lume;
Bucură-te, că laşi în noi neşterse urme;
Bucură-te, că râvnim după a ta binecuvântare;
Bucură-te, cel mai mare loc de închinare;
Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
şi Condacul 1:
În Mormânt, Viaţă, pus ai fost, Hristoase, şi prin Învierea Ta l-ai arătat locaş vrednic de închinare, strălucindu-l cu razele dumnezeirii. Către care şi noi, cugetând cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfântă, strigam: Bucură-te, Mormânt plin de lumină cerească!
După aceea zicem această rugăciune:
Rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugăciunile pe care Ţi le aducem din buzele noastre necurate şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea, acoperă-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne şi Stăpânul vieţii noastre, să-Ţi mulţumim după cuviinţă pentru marele dar pe care ni l-ai făcut şi ni-l faci în fiecare an prin pogorârea Sfintei Lumini la Mormântul Tău; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar deşi nu suntem vrednici a grăi de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu putem opri să mulţumim după puterile noastre că ne-ai arătat acest semn, ca să pricepem ca eşti cu adevărat viu în Biserica Ta cea dreptmăritoare pe care porţile iadului nu o pot birui.
Tu, Cel ce ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor", ne-ai arătat aceasta în multe feluri şi în chip ales la marele Praznic al Învierii.
Slavă Ţie, Doamne, că acoperi Biserica Ta! Slavă Ţie, Doamne, că ai binecuvântat pământul cu Mormântul Tău!
Ne aducem aminte de câte minuni ai facut la acest dătător-de-viaţă Mormânt. Cum vom uita Stâlpul Ortodoxiei? Cum vom uita că atunci când ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lăsa pe credincioşi să intre în Biserica Sfântului Mormânt, Lumina Sfântă a tâşnit afară, spărgând un stâlp de piatră? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie şi a celorlalţi credincioşi văzând dovedită credinţa lor curată că Tu, Doamne Iisuse Hristoase, eşti cu adevărat capul şi ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru că prea mare este dragostea pe care dragostea pe care ne-ai arătat-o siluând aminte la cuvintele Tale: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut", cu inimile noastre mărturisim că la Praznicul Învierii trimiţi Sfânta Lumină ca binecuvântare pentru cei credincioşi.
Pentru aceasta Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, trimite harul Tău peste noi şi fă din inima noastră lăcaş al Luminii Tale celei neapropiate, ca pe Tine să Te slăvim, iubitorule de oameni, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu presfântul şi De-Viaţă-Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
