vineri, 22 ianuarie 2010

29 martie - Acatistul Sfântului Diodoh al Foticeii

Condacul 1:

Unindu-ţi chipul prin dragoste cu virtuţile lui Dumnezeu, te-ai arătat icoană vie a Arhiereului Christos, Sfinte Diadoh. Şi gustând întru multă simţire dulceaţa Preasfântului Duh, întru bucuria Tatălui Ceresc ca un fiu ai intrat:
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Icosul 1:

Viaţa ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveşmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet şi cunoscător al dumnezeieştii vieţuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te:
Bucură-te, hotar al vieţuirii celei înalte;
Bucură-te, teolog întru lărgimea vederii duhovniceşti;
Bucură-te, vas al smereniei şi milei dumnezeieşti;
Bucură-te, pomenire de Dumnezeu ce surpi deprinderea răului;
Bucură-te, chip al negrăitei mişcări spre Cel Necuprins;
Bucură-te, îndrăzneală ce cauţi dragostea Sfintei Treimi;
Bucură-te, libertate robită prin dragoste lui Christos;
Bucură-te, credinţă hrănită de strălucirea iluminării dumnezeieşti;
Bucură-te, nevoitor al curăţiei;
Bucură-te, cuvânt ce saturi simţirea duhovnicească a minţii;
Bucură-te, cuvânt lărgit prin contemplaţie după măsura dragostei;
Bucură-te, cuvânt închinat lui Dumnezeu prin smerita cugetare;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 2-lea:

Ai învăţat, Părinte, că harul Botezului curăţă Chipul lui Dumnezeu din om de întinăciunea păcatului, sălăşluindu-se în adâncul minţii, chiar dacă prezenţa lui e acoperită. Abia după ce am sporit în dragoste ni se face şi harul simţit, zugrăvind peste chip asemănarea. Iar cu dumnezeieştile tale cuvinte ai păzit curată de erezia masalienilor învăţătura Bisericii şi credinţa în Sfintele Ei Taine, pentru care împreună cu tine slăvim pe Christos: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

Din Sfintele Scripturi şi trăirea în Duhul ai arătat că înainte de Sfântul Botez harul îndeamnă sufletul spre cele bune din afară, iar Satana foieşte în adâncurile lui, încercând să stăvilească toate ieşirile minţii spre Domnul. Dar din ceasul în care renaştem, harul intră înlăuntru, iar diavolul e scos afară, războindu-ne din jurul inimii, prin gânduri şi simţirile trupului. Pentru aceasta şi dragostea de Dumnezeu, când ne gândim la El fierbinte, din adâncul inimii o simţim, iar noaptea patimilor ca pe întunericul cel din afară:
Bucură-te, căutare a locului inimii;
Bucură-te, aflare în adâncul de taină a comorilor vieţii;
Bucură-te, alergare pe cărarea sfintelor nevoinţe;
Bucură-te, răbdare a necazurilor de la demoni întru simţirea propriei neputinţe;
Bucură-te, câştigare prin răbdare a smereniei curăţitoare;
Bucură-te, sărăcie cu duhul făcută piatră de altar;
Bucură-te, minte pironită pe crucea inimii;
Bucură-te, pază a Chipului nestricăciunii cu armele luminii;
Bucură-te, trecere prin apa pocăinţei şi focul cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, închinare, chip al unirii celor despărţite de păcat;
Bucură-te, inimă în rugăciune, renăscută din apă şi duh;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 3-lea:

Doctor şi călăuză iscusită eşti celor încercaţi de patimi, pătrunzând prin harul lui Dumnezeu în tainiţele inimii şi vindecând cu puterea Lui sufletele celor ce voiesc tămăduirea. Iar prin tine lucrând Christos, toată Biserica se întăreşte şi într-un glas cântă: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Ne-ai învăţat, Părinte, că viaţa duhovnicească începe prin curăţire cu multă luare aminte şi frică de Dumnezeu. Căci Domnul ne cheamă să-L urmăm întru lumină, lăsând grijile deşarte şi poftele ce aştern întunericul nepăsării:
Bucură-te, curăţire, rod al ascultării şi înfrânării;
Bucură-te, curăţire ce trezeşti simţirea mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, curăţire ce odrăsleşti rodul dragostei;
Bucură-te, trezvie a minţii ce străjuieşti vistieriile firii;
Bucură-te, tăcere ce dai tărie în mânia cea împotriva patimii;
Bucură-te, liniştire ce iubeşti dreapta socoteală;
Bucură-te, răbdare neclintită în aşteptarea harului Sfântului Duh;
Bucură-te, cămară strălucind de lumina Lui sfântă şi slăvită;
Bucură-te, sfântă nevoinţă întru a nu stinge duhul;
Bucură-te, minte făcută străvezie de lumina dumnezeiască;
Bucură-te, fierbinte pomenire a Numelui Domnului Iisus;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 4-lea:

Pământul iubirii de sine l-ai părăsit pentru dragostea lui Christos, de Care te-ai alipit prin puterea unui negrăit dor. Neîncetat către hotarul vederii lui Dumnezeu călătorind, cu închinare cântai: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

Toate ispitele şi supărările le topeai în dulceaţa harului, încât ocărât sau păgubit fiind, nedesfăcut de legătura dragostei te arătai, întru plinirea legii duhovniceşti:
Bucură-te, suflet condus de alaiul virtuţilor înaintea Sfintei Treimi;
Bucură-te, credinţă, cugetare nepătimaşă despre Dumnezeu;
Bucură-te, smerenie, căutare doar de slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, nădejde, călătoria minţii spre cele nevăzute;
Bucură-te, răbdare, stăruinţă de a-L vedea cu ochii înţelegerii pe Cel Nevăzut, ca văzut;
Bucură-te, neiubire de arginţi, dorire de neagonisire aşa cum cineva vrea să aibă;
Bucură-te, cunoştinţă, uitare de sine când te gândeşti la Dumnezeu;
Bucură-te, smerită cugetare, uitare atentă a isprăvilor tale;
Bucură-te, nemâniere, dorinţă multă de a nu te mânia;
Bucură-te, curăţie, simţire pururea lipită de Domnul;
Bucură-te, iubire, sporire a prieteniei cu cei ce ne ocărăsc;
Bucură-te, desfătare în Dumnezeu, socotire ca bucurie a tristeţii morţii;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 5-lea:

Sfeşnicul cunoştinţei lumina în tine pururi, căci prin toate şi mai ales prin pacea sufletului, dăruiai odihnă Duhului Sfânt, neîntristând cu nimic bunătatea Lui. Pentru aceasta, tuturor grăiai că numai El poate curăţi mintea şi să o izbăvească cu puterea Sa din mâinile nevăzuţilor tâlhari, ca luminată şi neînceţoşată să cânte cu mulţumire: Aliluia!


Icosul al 5-lea:

Chipul tău izvora puterea credinţei lucrătoare prin dragoste, pe toţi îndemnându-i să intre în focul trăirii duhovniceşti, iar mustrările conştiinţei să le primească ca pe un leac al vieţii:
Bucură-te, cuget subţiat prin osteneli şi dureri;
Bucură-te, dor nemărginit de mărturisire;
Bucură-te, cuvânt fără pizmă;
Bucură-te, râvnă fără răutate;
Bucură-te, credinţă, apă a uitării relelor;
Bucură-te, pocăinţă, revărsare de lacrimi cu multă mulţumire;
Bucură-te, osândire a păcatelor proprii ce alungi judecata;
Bucură-te, frică de Domnul ce cureţi lepra voluptăţii;
Bucură-te, mişcare spre bunătatea dumnezeiască neîmpiedicată de grijă;
Bucură-te, simplitate a dispoziţiei inimii ce atingi limanul voii dumnezeieşti;
Bucură-te, trup înflorit prin har şi nădejdea cea bună a inimii;
Bucură-te, desăvârşită nemişcare din locul rugăciunii;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul 6

Pe calea fără întoarcere a prefacerii duhovniceşti ai alergat, Sfinte Diadoh, iar împlinind faptele dreptăţii în duh de smerenie, Chipul ţi l-ai luminat cu liniştea negrăită a chemării lui Christos: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

Pătimind lucrarea harului, izvor de dragoste şi bucurie spre slava Bisericii te-ai arătat, iar uns de mirul Cuvântului ne-ai împărtăşit din experienţă ştiinţa luptei duhovniceşti:
Bucură-te, îmbrăcare în Christos, prin împărtăşirea de dumnezeieştile Taine;
Bucură-te, risipire prin pomenirea Domnului Iisus a adierii vicleanului;
Bucură-te, suflet purtat spre Christos de o mişcare neşovăielnică şi fără năluciri;
Bucură-te, trup atras de suflet în sânul dragostei netâlcuite;
Bucură-te, feciorie a minţii ce naşti deosebirea duhurilor;
Bucură-te, stăruinţă în ascultare ce nimiceşti părerea de sine;
Bucură-te, ascultare cu bucurie ce odrăsleşti smerita cugetare;
Bucură-te, ascultare, uşă şi intrare spre dragostea lui Christos;
Bucură-te, bărbăţie şi milă ce aşterni cale blândeţii;
Bucură-te, împlinire a canonului conştiinţei;
Bucură-te, chip de împărat al creaţiei, prin asemănarea cu Christos;
Bucură-te, iubire de Dumnezeu din tot cugetul şi simţirea inimii;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 7-lea:

Prin paza simţurilor ţinerea de minte a inimii spre lucrarea poruncilor o ai întărit. Iar prin ochii virtuţilor pe Dumnezeu văzând, cu aripile dragostei Lui te-ai acoperit, asemănându-te Heruvimilor, care neîncetat cântă: Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Ai învăţat pe creştini să deprindă ura faţă de patimile neraţionale, dar să nu se scârbească precum maniheii de cele fireşti invocând asceza. Ci cu înfrânarea să-şi înfrumuseţeze trupul ca pe un altar al Duhului Sfânt şi semn al dragostei adevărate:
Bucură-te, lucrare a virtuţilor cu măsura dreptei socoteli;
Bucură-te, nevoinţă a trupului ce slujeşti luptei duhovniceşti;
Bucură-te, păzire a înfrânării de viermele slavei deşarte;
Bucură-te, postire, cale spre fericita cumpătare;
Bucură-te, răbdare fără şovăire a amărăciunii luptei;
Bucură-te, tărie a cugetului nemoleşită de desfătări;
Bucură-te, nădejde a vindecării aruncată spre Christos;
Bucură-te, inimă mulţumitoare ce atingi hotarul neprihănirii;
Bucură-te, mutare a plăcerii în simţirile duhovniceşti;
Bucură-te, strâmtorare a cugetului, cărare a vieţii veşnice;
Bucură-te, credinţă ce primeşti arvuna vieţii viitoare;
Bucură-te, privire întoarsă prin pomenirea de Dumnezeu în adâncul inimii;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 8-lea:

De asprimea patimilor curăţindu-ţi mintea, iar simţirea ca pe un prunc la sânul Duhului încălzindu-o, ca de la o maică te-ai învăţat a cugeta şi a striga împreună cu El: „Doamne Iisuse Christoase!˝. Aşa ai aflat înlăuntrul inimii mărgăritarul iubirii de Dumnezeu şi pentru el cele trecătoare lăsând, neîncetat cântai: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Ca pe o mireasă fără prihană cugetul Bisericii l-ai înfăţişat lui Christos, tuturor împărtăşind lumina dragostei şi curăţia credinţei, cu arhierească vrednicie:
Bucură-te, nevedere a lumii făcută mahramă a Cuvântului;
Bucură-te, mahramă a simţirii pecetluită cu Chipul Lui;
Bucură-te, vedere apoi şi a celor din afară prin lumina din Icoană;
Bucură-te, memorie sfinţită de întipărirea Numelui mântuitor;
Bucură-te, păzire a cugetului în hotarul închinării;
Bucură-te, jertfire a voii proprii ce întrupezi voia dumnezeiască;
Bucură-te, tăcere la vreme, maica gândurilor preaînţelepte;
Bucură-te, înlăcrimată şi blândă cugetare;
Bucură-te, limpede cântare a stăpânirii Domnului;
Bucură-te, sărăcie de Dumnezeu iubitoare, năstrapă a teologiei;
Bucură-te, nejudecare, inimă copleşită de dreptatea dragostei lui Christos;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!


Condacul al 9-lea:

Sfântul Ioan Botezătorul însuşi ţi s-a arătat în vedenie, din ale cărui cuvinte chipul vederii duhovniceşti l-ai zugrăvit, cântând împreună cu el: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

În fulgerările luminii negrăite cu cuvintele lui Dumnezeu hrănindu-ţi mintea, ai intrat în cămara Mirelui Christos, prin Care Chipul unirii celei mai presus de fire Bisericii l-ai împărtăşit:
Bucură-te, rugăciune ostenitoare, plinire a milosteniei;
Bucură-te, pocăinţă izbăvitoare de patimi;
Bucură-te, vestire cu putere multă a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, răbdare cu bucurie a lipsei şi necazurilor;
Bucură-te, neprihănită mânie ce alungi moleşeala şi întristarea;
Bucură-te, râvnă a cuvioşiei împotriva păcatului;
Bucură-te, mişcare nemişcată a inimii sub suflarea harului;
Bucură-te, smerenie, veşmânt al dumnezeirii;
Bucură-te, îngerească pace a mărturisirii curate;
Bucură-te, conştiinţă încredinţată de iertare prin lacrimile dragostei;
Bucură-te, gustare întru cunoştinţă a Trupului şi Sângelui lui Christos;
Bucură-te, răstignire de bună voie pe Crucea Iubirii;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 10-lea:

Împărăţind în tine harul, frumuseţea izvoarelor Foticeii cu strălucirea dogmelor o ai umbrit. Căci învăţai ca unul care are putere, iar de buruienile eretice pământul inimilor curăţind, soborniceasca credinţă o ai semănat: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împreună cu alţi ierarhi, pe împăratul Leo I l-ai înştiinţat de moartea patriarhului Alexandriei, Proterie, ucis de monofiziţi. Şi de cugetul pângăritor icoana mântuirii apărând, pe Christos în două firi nedespărţite şi neamestecate L-ai mărturisit:
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, mântuitoare grijă de odoarele credinţei;
Bucură-te, minte înălţată deasupra zidirii;
Bucură-te, cuvânt încălzit de Soarele Christos;
Bucură-te, cuvânt mângâiat de adierea Sfântului Duh;
Bucură-te, cuvânt umbrit de Părintele luminilor;
Bucură-te, gândire adâncă la moarte, hotarul veşniciei;
Bucură-te, smerenie ce prefaci deznădejdea în fericită întristare;
Bucură-te, socotire de sine mai prejos decât toată zidirea;
Bucură-te, dar şi lepădare de sine întru mărturisirea credinţei;
Bucură-te, inimă unită cu mintea lui Christos;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 11-lea:

Pe scara de la pământ la cer descoperită lui Iacov, ca un înger al păcii urcai şi coborai, adâncul Proniei dumnezeieşti scrutând cu inimă curată: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca un prunc adevărat al harului, cu mici părăsiri şi dese mângâieri alăptat, te-ai deprins cu toată frica şi întru multă smerenie să-L chemi pe Domnul în ajutor, cunoscând răutatea vrăjmaşului. Pe care prin bunătatea lui Dumnezeu risipind-o, ai ajuns la bărbatul desăvârşit şi măsura vârstei plinirii lui Christos:
Bucură-te, iubire de Christos cu nesăturată voinţă;
Bucură-te, iubire de osteneală întru simţirea dragostei Lui;
Bucură-te, gustare cu toată încredinţarea din dulceaţa ei;
Bucură-te, zi de zi înnoit întru omul dinlăuntru;
Bucură-te, prefăcut întreg în cuptorul harului;
Bucură-te, suflet hrănit cu focul necreat;
Bucură-te, trup îmbrăcat în slava Mirelui;
Bucură-te, inimă acoperită de vălul pomenirii de Dumnezeu;
Bucură-te, chip zugrăvit de har după dumnezeiască asemănare;
Bucură-te, mucenicie cu duhul şi desăvârşită mărturisire;
Bucură-te, a dragostei lui Christos cu viaţa zugrăvire;
Bucură-te, fierbinte ajutător şi păcii de Sus mijlocitor;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 12-lea:

Chiar şi pentru greşelile sau împrăştierile fără de voie ne-ai învăţat, Părinte, să facem Stăpânului jertfă de mărturisire, până ce conştiinţa se va încredinţa de iertare prin lacrimile dragostei. Ca nu cumva în vremea ieşirii să aflăm în frică o mărturie a păcatului, ci cu îngerii păcii deasupra oştilor întunecate înălţându-ne, să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Întraripat de dragostea Sfintei Treimi şi întru Duhul numind pe Dumnezeu Tată, în ceasul ieşirii Tale ai fost înălţat pe carul de foc al virtuţilor până în prezenţa Domnului împreună cu toţi Sfinţii:
Bucură-te, strălucire a smereniei de pe urmă;
Bucură-te, smerită cugetare ce te umpli de dumnezeiască bunătate;
Bucură-te, gustare întru răbdare a paharului pătimirilor;
Bucură-te, bucurie şi înţeleaptă sfială a păşirii întru odihnă;
Bucură-te, mucenicească mărturisire a conştiinţei în suferinţele ultime;
Bucură-te, păzire cu hotărâre şi evlavie a darului dumnezeiesc;
Bucură-te, locaş al harului prin desăvârşirea întru neputinţe;
Bucură-te, primire prin cruce a pecetei virtuţii lui Dumnezeu;
Bucură-te, dar al închinării adus la altarul iubirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, rod înmiresmat al Bisericii;
Bucură-te, inimă întipărită cu Numele biruinţei;
Bucură-te, că viaţa lui Christos a înghiţit ceea ce era în tine muritor;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Arhiereule al lui Christos şi cinstit mădular al Bisericii, ascultă smerita noastră rugăciune şi văzându-ne neputinţa, cheamă dintru negrăita strălucire asupra noastră milostivirea Domnului şi Preacuratei Maicii Sale. Ca îndreptaţi din credinţă, înrădăcinaţi în dragoste şi întraripaţi prin nădejde să primim la Judecată cercarea de foc a faptelor, nu spre osândă, ci spre luminare şi cu îndrăznire să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Viaţa ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveşmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet şi cunoscător al dumnezeieştii vieţuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te:
Bucură-te, hotar al vieţuirii celei înalte;
Bucură-te, teolog întru lărgimea vederii duhovniceşti;
Bucură-te, vas al smereniei şi milei dumnezeieşti;
Bucură-te, pomenire de Dumnezeu ce surpi deprinderea răului;
Bucură-te, chip al negrăitei mişcări spre Cel Necuprins;
Bucură-te, îndrăzneală ce cauţi dragostea Sfintei Treimi;
Bucură-te, libertate robită prin dragoste lui Christos;
Bucură-te, credinţă hrănită de strălucirea iluminării dumnezeieşti;
Bucură-te, nevoitor al curăţiei;
Bucură-te, cuvânt ce saturi simţirea duhovnicească a minţii;
Bucură-te, cuvânt lărgit prin contemplaţie după măsura dragostei;
Bucură-te, cuvânt închinat lui Dumnezeu prin smerita cugetare;
Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!

şi Condacul 1:

Unindu-ţi chipul prin dragoste cu virtuţile lui Dumnezeu, te-ai arătat icoană vie a Arhiereului Hristos, Sfinte Diadoh. Şi gustând întru multă simţire dulceaţa Preasfântului Duh, întru bucuria Tatălui Ceresc ca un fiu ai intrat: Bucură-te, Sfinte Diadoh, dascăl al isihiei şi arhierească mlădiţă a Împărăţiei Sfintei Treimi!