marți, 19 ianuarie 2010

22 decembrie - Acatistul Sfintei Marei Mucenite Anastasia Romana

Condacul 1:

Orfană ai rămas de mică fiind de trei ani, dar Parintele orfanilor, care nu părăşeşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt locaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Icosul 1:

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădină lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia fecioară prea frumoasă;

Bucură-te, cea prea mult lăudată întru învăţătura creştinească;

Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;

Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;

Bucură-te, cu darul Sau din restriştea lumii te-a luat;

Bucură-te, şi cu lumina Sa, mintea ţi-a îmbrăţişat;

Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;

Bucură-te, că să-I ajungi scumpă mireasă;

Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;

Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertaciune;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare.


Condacul al 2-lea:

Dar vrăjmaşul neamului omenesc, văzând nevoinţele tale cele sfinte, prin care era călcat de fecioreştile tale picioare, a pornit asupra ta războiul lui pe faţă; a început prin oameni vicleni a te pârî la păgânii cei cumpliţi, precum că eşti frumoasă la chip şi că eşti într-o mănăstire, unde cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

Auzind aceasta necuratul ighemon, a poruncit ca să te ia cu sila de la mănăstire şi mergând cei trimişi au zdrobit uşile cu securi. Atunci a fost mare frică asupra mieluşiţelor lui Hristos, dar egumena te întărea pe tine, Sfântă Anastasia, ca să primeşti cununa cea mucenicească. Tu cu multă bărbăţie ai stat în faţa tiranilor, iar noi te laudam cu drag:

Bucură-te, Sfânta Anastasia, căci pe vrăjmaş l-ai biruit;

Bucură-te, cu postiri şi neîncetate rugăciuni sub picioare l-ai strivit;

Bucură-te, şi cu mare ruşine el s-a depărtat de tine;

Bucură-te, că atunci vrăjmaşul a început război pe faţă;

Bucură-te, şi a început prin oameni vicleni să te pârască;

Bucură-te, căci a ta viaţă sfântă, o, a descoperit;

Bucură-te, şi te-a arătat la ighemonul cel cumplit;

Bucură-te, că el atunci a trimis oşteni la mănăstire, ca să te ia cu sila;

Bucură-te, şi să te ducă în faţa lui cea fără de milă;

Bucură-te, ceea ce ai avut luptă mare;

Bucură-te, ceea ce ai început ca să suferi pentru Domnul chinuri amare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 3-lea:

Sofia cea cu viaţă sfântă te-a întărit frumoasă Anastasia cu poruncile Dumnezeieşti, îndemnându-te la mari virtuţi şi multă sfinţenie, ca să biruieşti în faţa vrăjmaşilor şi să primeşti de la Domnul cununa cea neveştejită a Împărăţiei cereşti. Iar tu ascultai de ea cu râvnă şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Atunci când te sfătuia mama ta cea duhovnicească, deodată ca nişte fiare sălbatice au năvălit trimişii ighemonului şi cu mare silnicie în grabă te-au apucat şi legându-te cu lanţuri, te-au dus la păgânul cel necurat. Iar tu răbdai o răpire aspră ca aceasta cu mulţumire, pentru care îţi cântăm aceste laude:

Bucură-te, Sfântă Anastasia cea de sfinţenie iubitoare;

Bucură-te, ceea ce ai fost înzestrată cu multă răbdare;

Bucură-te, ceea ce în poruncile Domnului te-ai întărit;

Bucură-te, căci cu frică şi cu dragoste le-ai păzit;

Bucură-te, căci de stareţa Sofia cea înţeleaptă ai fost îngrijită;

Bucură-te, căci pentru mărturisirea lui Dumnezeu ai fost pregătită;

Bucură-te, ceea ce te-ai supus la jertfă mare;

Bucură-te, ceea ce te-ai pregătit pentru a muceniciei încununare;

Bucură-te, căci tiranii au năvălit ca nişte lupi la tine;

Bucură-te, şi te-au legat cu lanţuri de fier cu mare asprime;

Bucură-te, din locaşul cel sfânt cu silnicie te-au luat;

Bucură-te, şi la ighemonul cel cumplit te-au înfăţişat;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 4-lea:

Adunarea cea păgânească a închinătorilor de idoli, împreună cu ighemonul Prov, te-au cercetat de unde eşti şi din ce neam porneşti. Atunci ai răspuns ca eşti creştină şi că te numeşti cu numele de „Înviere” şi cânţi Dumnezeului cel adevărat: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

Ighemonul cu multă asprime a voit a te înfricoşa, iar apoi cu multe amăgiri viclene ţi-a arătat tie Muceniţă, că îţi va da desfătări şi bucurii lumeşti şi o viaţă plină de avuţii ca fără trudă să trăieşti, numai să te supui la voia sa. Dar tu cu mare bărbăţie şi cu voinţă mucenicească ai respins vicleşugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugându-te. Pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avânt ai pornit;

Bucură-te, ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemărginit;

Bucură-te, ceea ce porţi numele cel sfânt al Învierii;

Bucură-te, ceea ce ai pornit pe calea jertfirii;

Bucură-te, căci amăgirile tiranului nu te-au înşelat;

Bucură-te, căci aurul şi bogăţiile lui le-ai defăimat;

Bucură-te, căci mintea ta a fost sfântă păzitoare;

Bucură-te, ceea ce ai trecut prin grea încercare;

Bucură-te, porumbiţa Domnului cea mult frumoasă;

Bucură-te, ceea ce ai spart cursa cea diavolească;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 5-lea:

Cu multă tărie şi înţelepciune ai defăimat şi respins sfaturile prigonitorului şi călcând capul şarpelui celui viclean, cântai în inima ta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 5-lea:

Aprinzându-se de mânie, a poruncit ighemonul să fii bătută peste faţă şi să fii dezbrăcată de haine în faţa norodului. Dar tu, Sfântă Anastasia, ai răbdat această ruşine pentru Hristos, care a fost dezbrăcat pe dealul Golgotei. Pentru aceasta noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, ceea ce către Domnul să mergi te-ai grăbit;

Bucură-te, ceea ce ai primit ca şi Stăpânul palme peste faţă;

Bucură-te, ceea ce de a tale haine ai fost dezbrăcată;

Bucura-te, ceea ce ai defăimat a lumii trecătoare viaţă;

Bucură-te, căci şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit;

Bucură-te, că şi tu pentru El, aşa ai pătimit;

Bucură-te, fecioară cuvioasă şi mult răbdătoare;

Bucură-te, a cerescului Eden pregătită floare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;


Condacul al 6-lea:

Apoi au pus pe Muceniţa Domnului cu faţa la pământ, legată de patru ţăruşi, au aprins sub ea foc de smoala cu pucioasă ca s-o înece cu fum şi pe spate au bătut-o cu putere foarte cumplit. Aşa au chinuit-o, multă vreme, până ce au obosit tiranii. Iar mireasa Domnului cu neînfricare în taină laudă pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

După această muncă pe care a suportat-o cu tărie, păgânii au legat-o de o roată cumplită, pe care dacă au învârtit-o, oasele Sfintei le-a zdrobit. Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodată o mână nevăzută a dezlegat-o şi a făcut-o sănătoasă, iar noi văzând această minune te lăudam aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, care multe munci ai suferit pentru Hristos;

Bucură-te, căci tiranii te-au legat la stâlp cu faţa în jos;

Bucură-te, căci şi arderea focului cea cumplită, o, ai suferit;

Bucură-te, că şi pe spate cu toiege ai fost bătută;

Bucură-te, că atunci inima ta la cer a fost înălţată;

Bucură-te, fecioară aleasă, cea de multe chinuri purtătoare;

Bucură-te, ceea ce ai fost strânsă pe roata îngrozitoare;

Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea Mântuitorului;

Bucură-te, stâncă nesfărămată de dogoarea focului;

Bucură-te, porumbiţa lui Hristos cea curajoasă;

Bucură-te, a Raiului vieţuitoare drăgălaşă;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;


Condacul al 7-lea:

Necuratul ighemon văzând o minune ca aceasta, cum din toate muncile ai ieşit biruitoare şi cu sănătate, nu a înţeles darul lui Dumnezeu, căci era orbit de răutatea cea diavolească. Atunci a poruncit să o spânzure de un lemn şi să-i strunjească trupul cu ghiare de fier. Dar Sfânta Anastasia a primit şi această muncă cumplită cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Aşa au chinuit trupul Sfintei, strunjindu-l încât se rupea carnea de pe dânsul şi cădea la pământ. Iar mieluşiţa Domnului Iisus îşi ridica ochii sufletului la cer, înălţând rugăciuni şi mărturisind pe Dumnezeu. Noi văzând cumplita-i muncă, o pomenim aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, mieluşiţa cea curată a lui Hristos;

Bucură-te, căci asupra ta s-a pornit şarpele cel prea mânios;

Bucură-te, căci la altă şi grea muncă a voit să te căznească;

Bucură-te, şi a poruncit ca la stâlp să te lege şi cumplit să te strunjească;

Bucură-te, ceea ce în chinuri aveai bucurie;

Bucură-te, a îngerilor veselie;

Bucură-te, căci dracilor ai fost spaimă mare;

Bucură-te, a tiranilor grea amorţire;

Bucură-te, turturica Domnului cea binecuvântată;

Bucură-te, privighetoarea raiului a Treimii cântătoare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 8-lea:

Spurcatul călău a poruncit cu răutate mare ca să i se taie sânurile miresei lui Hristos cu un brici veninat. Atunci, curgându-i sângele foarte tare, i-a venit o mare slăbiciune muceniţei şi o sete amară cuprinzând-o, a cerut apă ca să bea, iar cu simţurile pline de durere cânta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apa muceniţei, care după ce a băut i-a zis: „Să nu te lipsească Dumnezeu de darul Lui”. Iar ighemonul îi spunea: „Ţi-ajung muncile Anastasio, sau mai vrei sa fii muncită?”. Dar sfânta a zis că mai primeşte cu râvnă şi alte munci pentru Hristos, pentru care o lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce toate chinurile le-ai răbdat cu tărie;

Bucură-te, căci vrăjmaşul tiran a poruncit cu străşnicie;

Bucură-te, că sânurile tale să ţi le taie cu briciul veninat;

Bucură-te, că şi această muncă, o, ai purtat;

Bucură-te, căci mult sânge ţi-a curs pe pământ;

Bucură-te, că atunci o sete amară te-a cuprins;

Bucură-te, căci Chiril cel înzestrat cu mila de sus;

Bucură-te, că el apă să te răcoreşti ţi-a adus;

Bucură-te, fiica Domnului binecuvântătoare;

Bucură-te, ce ai suferit răni iuţi şi usturătoare;

Bucură-te, căci sângele tau cel fecioresc şi sfânt;

Bucură-te, pentru Hristos l-ai vărsat pe pământ;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;


Condacul al 9-lea:

Văzând tiranul că şi aceasta o răbda cu tărie, a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la mâini şi picioare cu cleştele. Slăbind iarăşi, a cerut apă şi acelaşi Chiril i-a adus, întărind-o şi cântând în inima lui: Aliluia!


Icosul al 9-lea:

Văzând muncitorul pe Chiril că aduce apă muceniţei, şi-a dat seama că este creştin şi a poruncit de i-a tăiat capul cu sabia. Iar noi cădem cu smerenie în faţa Sfinţilor şi-i lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, căci încă o groaznică muncă ai suferit;

Bucură-te, de a smulgerii unghiilor chinuire;

Bucură-te, de tăierea picioarelor, mâinilor şi a dinţilor sfărămare;

Bucură-te, căci ai cerut iarăşi apă în muncire;

Bucură-te, şi Chiril ţi-a adus iarăşi cu grăbire;

Bucură-te, căci pentru Hristos Iisus ţi-a dat apă;

Bucură-te, căci pentru Uns Mântuitor şi-a dăruit prin sabie a sa viaţă;

Bucură-te, Muceniţă de mâniosul şarpe nebiruită;

Bucură-te, podoaba mucenicilor cea prea slăvită;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;


Condacul al 10-lea:

Norodul care era de faţă a început a defăima pe tirani pentru cruzimea lor cea sălbatică. Tu, cuvioasă, te rugai în Duhul Sfânt, ca să sporească credinţa în popor, zicând: Aliluia!


Icosul al 10-lea:

Dar nesăţiosul păgân Prov, cel prea mult blestemat, neputând să-ţi plece voinţa ta, a poruncit să-ţi smulgă limba din gură. Tu, Sfântă Anastasia, văzând al tău sfârşit, cu grele suspine te rugai lui Dumnezeu. Iar noi văzând această patimă, te lăudăm cutremuraţi în fiinţa noastra cu plângere aşa:

Bucură-te, că pentru ale tale chinuri, poporul ce era de faţă a fost cuprins de înfiorare;

Bucură-te, căci de toată mulţimea tiranii au fost mustraţi;

Bucură-te, şi i-au numit sălbatici şi blestemaţi;

Bucură-te, căci vrăjmaşii nu s-au săturat a vărsa sângele tău;

Bucură-te, că ţi-au smuls limba din gura cea grăitoare de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Anastasia cea purtătoare de chinuri;

Bucură-te, că ai glăsuit Treimea prin grele suspinuri;

Bucură-te, căci eşti cu trupul şi sufletul înveşmântat strălucitoare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 11-lea:

Nemaiavând spurcatul tiran răbdare, fiind defăimat de popor, a poruncit ca să ducă pe Sfânta afară din cetate şi cu sabia să fie tăiată. Şi aşa marea Muceniţă Anastasia a ajuns la capătul nevoinţei, graind din inima sa lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 11-lea:

Plecându-şi capul sub sabie, trecut-a la Domnul dintr-această iarnă grea a suferintelor Muceniţă Anastasia. Se odihneşte în cămara Mirelui său, unde acum se veseleşte pentru veşnicie. Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lăuda până vom ajunge la tine aşa:

Bucură-te, că ai ajuns cu mare biruinţă la capătul alergării tale;

Bucură-te, icoană vie şi duioasă în slava Domnului cea tare;

Bucură-te, odraslă mucenicească şi purpurie floare;

Bucură-te, tânără căprioară ce ai mers la a morţii junghiere;

Bucură-te, izvorul cel de miere curgător şi dătător de mână nemuririi;

Bucură-te, părticica mântuită de lacrima Harului Treimii;

Bucură-te, diamant de loviturile păgâne nezdrobit;

Bucură-te, mamă duhovnicească ce chinuită te-ai slăvit;

Bucură-te, că diademă de nuanţată lumină din mâna Arhiereului ceresc ai primit;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 12-lea:

Zăcând trupul tău pe pământ, îngerul Domnului s-a arătat stareţei tale Sofia în vis, spunându-i să îngroape mult nevoitorul tău corp. Atunci Sfânta Sofia a luat tămăie şi giulgiu de in şi a mers la locul acela arătat de înger, cântând cu multă durere lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 12-lea:

Ajungând stareţa Sofia la acel loc şi găsind sfintele tale moaşte, zdrobite, sfâşiate şi tăiate, sărutându-le şi cu giulgiu curat, înfăşurându-le la un loc de cinste le-a îngropat, iar noi te pomenim aşa:

Bucură-te, mare Muceniţă Anastasia, căci cu sabia ai fost tăiată;

Bucură-te, ce la dulcele tau Mire de îngeri ai fost ridicată;

Bucură-te, că ai primit cununa, pe Hristos Cel prea iubit;

Bucură-te, că pentru numele Lui ai pătimit;

Bucură-te, căci trupul tău zdrobit şi sfâşiat;

Bucură-te, de înger, stareţei a fost arătat;

Bucură-te, că acum la Domnul Iisus în slavă te veseleşti;

Bucură-te, căci vieţuieşti împreună cu oştile cereşti;

Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai biruit;

Bucură-te, şi viaţa veşnică, o, ai primit;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!


Condacul al 13-lea:

O, mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care pentru Domnul ai pătimit şi sfârşitul prin sabie l-ai primit, adu-ţi Aminte de noi care facem a ta pomenire şi ne fii mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ca milostiv să ne fie nouă şi iertător, ca împreună cu tine să slăvim şi să cântăm în veacul ce va să fie: Aliluia! (de trei ori)


Apoi se zic Icosul 1 şi Condacul 1.


Rugăciune către Sfânta Anastasia Romană:

Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, ce ai suferit pentru credinţa dreptslăvitoare, învaţă-mă pe mine cel ce sunt întunecat şi fără cunoştinţă, a mărturişi pe Dumnezeu şi a sta neclintit în credinţă. Tu care ai suferit dezbracărea trupului asemenea ca a lui Hristos, îmbracă-ma în haina pocăinţei celei adevărate. Focul cel iute şi arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor mele cele necurate de care sunt cuprins. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată şi zdrobită la oase să vindece sufletul meu cel ruinat de păcate. Sânurile tale care au fost tăiate fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletul meu îmbătrânit şi gârbovit de mulţimea fărădelegilor. Capul tău cel prea cinstit care cu sabia a fost tăiat să înalţe capul meu către Dumnezeu, căci spre patimi rele este aplecat. Mijloceşte pentru a ajunge şi noi în Împărăţia luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum şi în veci. Amin.