Troparul, glasul 1:
Locuitorul pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Macarie; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă.
Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere,
Slavă Celui ce te-a încununat pe tine,
Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condacul 1:
Viaţă fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilor, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Christos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim:
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Icosul 1:
De fel din Egipt şi de un nume cu Sfinţii Strămoşi Avraam şi Sara, Părinţii tăi şi-au înfrumuseţat viaţa cu înfrânarea şi cu postul, cu rugăciunile şi privegherea, cu milosteniile şi cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoţirii, însă cu duhul erau tot uniţi. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, şi însuşi Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, Părinţii tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiaţi de dumnezeiasca lumină a buneivestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujeşti Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila şi binecuvântarea de Sus;
Bucură-te, că lăcaş Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ţi-a dăruit;
Bucură-te, că vieţuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ţi-a zugrăvit;
Bucură-te, că Părinţii tăi au mulţumit Domnului cu bucurie şi cutremur;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 2-lea:
Zămislit de Părinţii tăi la bătrâneţile lor, ai alergat, fericite, cu dor dumnezeiesc, la izvorul cunoştinţei de Dumnezeu. Şi deprinzând Sfintele Scripturi, neobosit umblai pe cărările înţelepciunii, iar în inimă păzeai nestinsă lumina sfintei cântări de Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Cu viaţa cea fericită, ca şi cu o neîntinată mireasă, doreai să te însoţeşti. Iar când Părinţii tăi, uitând de îngereasca sfătuire, te-au silit spre însoţire cu femeie, te-ai înălţat ca o pasăre peste cursa vânătorilor. Aşa ai putut împlini şi voia părintească, dar şi păzi nestricată fecioria trupului şi sufletului, pe care le închinasei lui Dumnezeu:
Bucură-te, că în strâmtorare, ochii sufletului la Dumnezeu i-ai ridicat;
Bucură-te, că El a pus sfat bun în inima ta;
Bucură-te, că ai împlinit voia Lui cu nădejde neclintită;
Bucură-te, că prefăcându-te bolnav, după ospăţul de nuntă ai ieşit şi ai alergat spre ajutorul de Sus;
Bucură-te, că aşa ţi-ai păzit fecioria cea închinată Domnului;
Bucură-te, că ai mers în muntele Nitriei şi în vis ai văzut un bărbat minunat, strălucind ca lumina;
Bucură-te, că el ţi-a arătat pustiul unde aveai să te sălăşluieşti;
Bucură-te, că la întoarcerea acasă, mireasa ta a trecut la Domnul întru feciorie curată;
Bucură-te, smerire de sine prin gândul la moarte;
Bucură-te, negrijă de cele pământeşti şi încredinţare de sine lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi părinţii tăi s-au bucurat de curăţia vieţii tale;
Bucură-te, că le-ai slujit cu dragoste şi osârdie până la moarte;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 3-lea:
Ai căutat, Fericite Macarie, cu râvnă, un sfânt călăuzitor pe calea mântuirii şi pururea te rugai lui Dumnezeu pentru aceasta. Iar într-o zi, de praznicul unuia dintre sfinţi, când pregăteai prânzul, mai ales pentru cei săraci şi scăpătaţi, ai văzut în biserică un monah, venit pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine, şi ai cunoscut chipul vieţii celei îmbunătăţite. Drept aceea l-ai chemat după slujbă la ospăţ şi luându-l de-o parte l-ai rugat să primească să-ţi fie sfetnic bun în viaţă, ca împreună să-I cântaţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
A doua zi ai alergat la bătrânul monah, care ţi-a primit mărturisirea şi tainele inimii, după care te-a povăţuit îndelung. Iar seara, pe când te odihneai, şi-a ridicat mintea în rugăciune spre Dumnezeu şi a văzut în vedenie un sobor de monahi cu chipuri albe şi aripi care te îndemnau spre dumnezeiasca trezvie şi râvnă în slujba lui Dumnezeu:
Bucură-te, că prin povăţuitorul tău, Christos te-a chemat spre mântuirea multora;
Bucură-te, că printr-însul ai primit îngereasca chemare;
Bucură-te, că te-a grăbit spre cele plăcute Domnului;
Bucură-te, că te-a învăţat multe despre rugăciune, priveghere şi post;
Bucură-te, că întors acasă, ai împărţit toate ale tale săracilor;
Bucură-te, că ai îmbrăţişat sărăcia de bunăvoie şi ai urmat lui Christos;
Bucură-te, că în mâinile sfântului bătrân ţi-ai lepădat voia;
Bucură-te, că el a primit-o şi a slujit-o cu dragoste înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-a învăţat lucrul mâinilor spre aşezarea duhovnicească;
Bucură-te, că ţi-a făcut chilie nu departe de dânsul şi te-a îngrădit cu porunci de suflet ziditoare;
Bucură-te, că te-a născut la viaţa îngerească binecuvântată;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 4-lea:
Ai sporit, Sfinte Macarie, în legea Domnului, prin alergarea pe calea cea strâmtă a vieţii monahiceşti, încât episcopul locului aflând despre vieţuirea ta fericită te-a făcut cleric cu de-a sila, deşi erai încă tânăr. Dar tu, după o vreme ai fugit de acolo, căci ardeai de dorul liniştii celei după Dumnezeu, întru care neîncetat să-I cânţi: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Întru lucrul mâinilor şi rugăciune neîncetată a inimii te-ai întărit, feri-cite, îngrădindu-te cu Crucea Domnului în războiul de gânduri, năluciri şi înfricoşate năvăliri pe care diavolul ţi l-a ridicat împotrivă. Şi cum, pătruns de frica cuviincioasă şi dragostea de Dumnezeu, întru nimic socoteai meşteşugirile lui, a ridicat peste tine război prin oameni, făcând pe o tânără ce luase în pântece din desfrânare să arunce asupra ta păcatul cel cumplit:
Bucură-te, priveghere neîncetată cu duhul;
Bucură-te, înstrăinare de tulburările lumii;
Bucură-te, că ai fost învinuit şi ocărât pe nedrept;
Bucură-te, că ai fost târât prin sat cu negrăită batjocură;
Bucură-te, că ai fost tras de păr şi călcat cu picioarele;
Bucură-te, că ai fost bătut cu beţele de toţi până aproape de moarte;
Bucură-te, că abia te-au lăsat viu, punându-se pentru tine chezaş un cinstit bărbat;
Bucură-te, că fiind gata să moară pentru tine, acesta te-a adus la chilie;
Bucură-te, că lucrai ziua şi noaptea să hrăneşti pe femeia însărcinată;
Bucură-te, că prin dreapta judecată a Domnului, ea nu a născut până ce nu a mărturisit clevetirea;
Bucură-te, că toţi s-au pocăit şi au alergat să-ţi ceară iertare;
Bucură-te, că te-ai păzit de slava omenească, fugind de acolo în pustie;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 5-lea:
Trei ani ai petrecut într-o peşteră, Părinte, după care te-ai dus la Sfântul Antonie cel Mare în Muntele Faran, iar el te-a primit cu dragoste să-i fii ucenic în pustniceştile nevoinţe. Şi ai sporit în ele prin ascultare, încât erai numit de ceilalţi fraţi tânăr bătrân. Căci din tinereţe arătai viaţă aleasă şi te luptai ziua şi noaptea cu diavolii, păzind neclintit zidul întemeiat de Hristos, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Prin smerenie şi pomenirea neîncetată de Dumnezeu ai stins mulţimea săgeţilor vrăjmaşului, luând de la Christos, la patruzeci de ani de la naşterea ta, darul tămăduirilor şi al proorociei, precum şi stăpânire asupra necuratelor duhuri. Apoi te-ai învrednicit treptei preoţeşti şi ai fost călăuzitor părinţilor celor ce vieţuiau în schit:
Bucură-te, suflet stăpânit de focul Duhului;
Bucură-te, inimă întărită cu hrană duhovnicească;
Bucură-te, biserică sfinţită în care locuieşte Christos;
Bucură-te, că pe Marele Antonie adeseori l-ai cercetat;
Bucură-te, că de dânsul ai fost mult povăţuit;
Bucură-te, că împreună v-aţi împărtăşit de tăria cuvintelor duhovniceşti;
Bucură-te, că ai moştenit toiagul pe care Sfântul Antonie îşi sprijinea trupul;
Bucură-te, că precum Elisei de la Ilie, ai luat şi îndoit duh;
Bucură-te, că ai izgonit căpetenii diavoleşti cu postul şi rugăciunea;
Bucură-te, că prin turnare cu apă sfinţită ai izbăvit pe o femeie de asemănarea de animal;
Bucură-te, că ai îndemnat-o apoi spre râvnă sporită în împărtăşirea cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai risipit înşelarea celor cuprinşi de farmece;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 6-lea:
Prin ungerea cu untdelemn sfinţit ai făcut sănătoasă pe o fecioară plină de răni şi pe mulţi ai tămăduit prin rugăciune de boli, vrăji şi amăgirea ereticească, chiar şi morţi ai înviat cu puterea lui Christos, ca întru slava Lui să se înalţe din multe inimi cântarea întreit sfântă: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Pe o căpetenie a întunericului ai alungat-o din cel în care intrase prin patima mândriei şi lucra prin el false minuni şi închipuiri eretice. Căci la cererea stăruitoare a episcopului, te-ai rugat din adâncul inimii, iar pentru mântuirea multor înşelaţi te-ai înarmat cu credinţă şi ai înviat un mort din cei de demult. Atunci diavolul a fost izgonit cu putere din cel stăpânit, iar tu ai botezat pe cel înviat, dăruind lui Christos mulţime de popor:
Bucură-te, prin care slava lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, surpare a puterii vrăjmaşe prin lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de dumnezeiasca insuflare;
Bucură-te, sfântă nevoinţă întru teama de a nu cădea în slavă deşartă;
Bucură-te, că prin tine Christos a şters lacrimile celor necăjiţi;
Bucură-te, că ai descoperit văduvei mâhnite zălogul cel ascuns;
Bucură-te, că pe bărbatul ei l-ai înviat ca să spună unde a pus visteria cea străină;
Bucură-te, izbăvitorul văduvei şi orfanilor de amara robie;
Bucură-te, că şi pe un alt mort l-ai înviat, ca să scapi pe cel învinuit pe nedrept;
Bucură-te, că cel adormit i-a mărturisit din groapă nevinovăţia;
Bucură-te, că nu ai căutat să afli pe cel vinovat, nădăjduind în judecata lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai arătat atunci că lucrul tău era mila, iar nu judecata;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 7-lea:
Pe cel îndrăcit, care avea în sine pe diavolul îmbuibării şi mistuia ca nimic toată mâncarea primită, l-ai tămăduit prin rugăciune şi post, povăţuindu-l spre înfrânare şi lucrul mâinilor. Iar pentru călcarea sfintelor porunci te mâhneai şi plângeai şi întru Duhul Sfânt te rugai pentru toată lumea, încât chiar şi pe cei din muncile iadului îi umbreai cu milostivirea. Pentru aceasta, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Cu puterea lui Dumnezeu l-ai silit pe diavol să-şi arate pe faţă mulţimea meşteşugurilor cu care îi ispitea pe monahii din mânăstire, iar pe singurul dinre fraţi care îi făcea voia, l-ai adus la mărturisire curată şi la sporirea în lupta cea bună:
Bucură-te, că pentru a-i înfrânge ruşinea, te-ai arătat celui căzut însuţi ispitit de patimile ce-l stăpâneau;
Bucură-te, că aşa a aflat îndrăznire spre mărturisire şi pocăinţă;
Bucură-te, că l-ai întărit în postire şi cugetarea cea după Dumnezeu;
Bucură-te, că l-ai îndemnat să înveţe părţi din Evanghelie şi alte sfinte cărţi;
Bucură-te, că l-ai învăţat să nu primească gândul cel rău;
Bucură-te, că fratele sculat din păcat, s-a arătat apoi mai potrivnic celui rău decât toţi ceilalţi;
Bucură-te, că primind pe doi tineri bogaţi, i-ai aflat după o vreme mari nevoitori ai lui Christos;
Bucură-te, că întru osteneli şi răbdare se umpleau de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai văzut cum îngerul lui Dumnezeu îi păzea cu armă de foc;
Bucură-te, că ţi s-a descoperit cum din gura lor ieşea foc până la cer;
Bucură-te, că adormind ei întru Domnul, ai întărit pe fraţi cu descoperirea sfinţeniei lor;
Bucură-te, virtute atotvăzătoare;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 8-lea:
Viaţa curată şi fără de răutate a celor două femei măritate ţi-a descoperit-o Cel de Sus, încât însuţi te-ai minunat şi ai zis: cu adevărat, nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci hotărârea cea bună o caută Dumnezeu, primind-o ca pe însăşi fapta şi după alegere trimite fiecăruia pe Sfântul Duh, care lucrează şi îndreptează viaţa celor ce vor să se mântuiască. Pentru aceasta, întru smerenia inimii păzim cântarea întreit sfântă: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Împreună cu Sfântul Macarie Alexandrinul, prietenul tău întru Domnul, ai fost exilat de episcopul Luciu, eretic arian, cel care pe fericitul episcop Petru l-a izgonit. Şi duşi de ostaşi într-un ostrov în care era necunoscut numele lui Christos Dumnezeu, aţi alungat pe diavoli cu rugăciunea şi cu facerea de minuni. Atunci poporul ce slujea la idoli a primit credinţa în Christos şi s-a botezat, ridicând o sfântă biserică spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, cetate întărită prin dragostea duhovnicească de frate;
Bucură-te, izbăvire de îndrăcire a fiicei slujitorului idolesc;
Bucură-te, vrednicie apostolească;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai născut la viaţa întru Christos;
Bucură-te, că vestirea minunilor voastre a ieşit în tot pământul;
Bucură-te, ruşinare a prigonitorilor răucredincioşi;
Bucură-te, că episcopul eretic a trimis în taină să vă întoarcă în pustia schitului;
Bucură-te, că de pretutindeni venea la tine mulţime de popor;
Bucură-te, că pe mulţi îi învăţai prin cuvinte de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, tămăduire a neputinţelor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, liman de odihnă al străinilor;
Bucură-te, mustrare cu blândeţe a celor biruiţi de patimi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 9-lea:
Pe ucenicul iubitor de arginţi, care ţi-a nesocotit mustrarea şi nu s-a curăţit de lepra patimii l-a ajuns, după moartea ta, şi lepra trupească, iar pe înfricoşatul slujitor idolesc l-ai făcut, prin cuvântul cel bun, mieluşel al lui Christos. Pentru aceasta slăvim milostivirea şi dreptatea cu care Dumnezeu se îngrijeşte de făptura Sa, şi alergăm la limanul netulburat al iubirii Sfintei Treimi, cântându-I împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cu gândul de a merge în pustia dinlăuntru te-ai luptat cinci ani, temându-te de ispitirea vrăjmaşului. Dar cum prin îndelunga ta răbdare voia Domnului s-a vădit, ai mers acolo şi ai aflat doi monahi care de treizeci de ani se nevoiau în arşiţă şi ger cu dumnezeiască tărie. Pentru care, Părinte, te-ai pogorât şi mai mult în oceanul smereniei, adâncindu-ţi mintea în teama curată de Domnul. Căci, prin aducerea aminte de Judecată şi de focul cel veşnic al neiubirii, îţi topeai trupul ca şi cu nişte năpraznice stihii:
Bucură-te, că ai murit lumii, dar ai aflat Viaţa întru Christos;
Bucură-te, minte neatinsă de săgeţile ocărilor;
Bucură-te, cuget netulburat de veninul laudelor;
Bucură-te, desăvârşită neagonisire de cele lumeşti;
Bucură-te, micşorare de sine întru mărirea lui Christos;
Bucură-te, tăcere făcută lăcaş al Cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, cădere cu faţa la pământ înaintea Chipului mântuitor;
Bucură-te, ridicare a mâinilor spre primirea dumnezeiescului har;
Bucură-te, fugă de oameni pentru alipirea de Dumnezeu;
Bucură-te, chemare a milostivirii de Sus ce stăvileşte războiul patimilor;
Bucură-te, că ai primit în inimă întipărirea Chipului Iubirii;
Bucură-te, zbor al închinării spre veşnicia Iubirii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 10-lea:
Ca un fericit părtaş la bucuria nestricăcioasă a Învierii te-ai arătat, Părinte, căci acopereai neputinţele omeneşti şi te osteneai în rugăciune pentru izbăvirea celor ispitiţi, izvorând lumii deznădăjduite tăria cântării îngereşti: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Pe tâlharul ce îţi fura din chilie l-ai ajutat ca un străin de cele ale tale, iar pe ucenicul ispitit de o desfrânată, care a alergat în rugăciune la mijlocirea ta, o mână nevăzută l-a răpit, aducându-l în chilie, unde te rugai lui Dumnezeu pentru dânsul. Pentru aceasta, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, înstrăinare de toate cele trecătoare;
Bucură-te, plămădire întru realităţile cereşti;
Bucură-te, privire a lumii ca prin ochii Icoanei;
Bucură-te, zugrăvire pe tăbliţa inimii a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, izvor de pace cerească;
Bucură-te, înainte-vedere a celor de departe ca şi a celor de aproape;
Bucură-te, suflet curăţit până în adânc de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, tărie a dragostei ce sprijini pe cei ispitiţi;
Bucură-te, sculare la Viaţă a celor căzuţi;
Bucură-te, însuţi părtaş în suferinţe al mângâierii lui Christos;
Bucură-te, însuţi răpit prin văzduh de dumnezeiasca mână;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 11-lea:
După nouăzeci şi şapte de ani de vieţuire întru Christos ţi s-a vestit în vedenie fericitul sfârşit de către Sfântul Antonie, povăţuitorul pustiei, împreună cu Sfântul Pahomie, învăţătorul vieţii monahiceşti. Şi de apro-piata chemare spre sălăşluirea cu dânşii în sânurile Părintelui ceresc te-au încredinţat, iar tu ai primit cu bucurie de la ei negrăita pace a lui Christos şi ai cântat: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ai chemat, fericite, pe ucenici, încredinţându-i Domnului şi i-ai îndemnat să păzească aşezămintele duhovniceşti şi predaniile pustniciei, după care ai bine rânduit obştea. Apoi ţi-ai pus mâinile peste dânşii, i-ai binecuvântat şi te-ai rugat pentru ei, învăţându-i din destul şi te-ai pregătit de marea şi înfricoşata trecere a hotarului Veşniciei:
Bucură-te, floare a pustiei înmiresmată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că după trei zile, după cum ţi s-a vestit, ai plecat la Domnul;
Bucură-te, de un heruvim cu mulţime de îngeri întâmpinat;
Bucură-te, de cetele îngereşti şi ale sfinţilor însoţit;
Bucură-te, comoară a Împăratului urcată în vistieriile cele veşnice;
Bucură-te, că prin sărutarea de pe urmă ai lăsat lumii îndemnul iubirii;
Bucură-te, ochi şi mâini întinse spre Domnul până în sfârşit;
Bucură-te, că în braţele Lui ţi-ai dat duhul;
Bucură-te, că sufletul tău a fost văzut suindu-se la Cer netulburat de vrăjmaşul;
Bucură-te, că te-ai acoperit cu smerenia până înlăuntrul porţilor Împărăţiei;
Bucură-te, foc ce arzi toate uneltirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, îngrădire cu puterea lui Christos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 12-lea:
Pecetea Chipului lui Christos şi a Duhului ai primit, Fericite, unindu-ţi prin iubire firea cu harul dumnezeiesc în focul ispitelor. Pentru aceasta, la nunta Fiului lui Dumnezeu te-ai învrednicit a cânta cu Biserica Cerească: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Arta care suie la ceruri desăvârşit o ai deprins, Părinte, şi zidire nouă te-ai făcut spre luminarea şi întărirea celor ce aleargă cu credinţă la mijlocirile tale. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, fiu al Luminii şi mângâierii;
Bucură-te, fiu al Legământului celui nou;
Bucură-te, că prin calea cea aspră ai ajuns la viaţa fericită;
Bucură-te, viaţă prefăcută în icoană de pururea închinare;
Bucură-te, stare neclintită în dragoste şi adevăr;
Bucură-te, veşnică unire cu Christos;
Bucură-te, odihnă în braţele Sfântului Duh;
Bucură-te, desfătare în sânul Părintelui luminilor;
Bucură-te, mărturisire cu viaţa a Crucii şi Învierii Domnului;
Bucură-te, jertfă vie, bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, al Maicii Domnului fiu preaiubit;
Bucură-te, alăută a Sfintei Treimi ce faci să răsune glasul inimii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Preacuvioase Macarie, purtătorule al Chipului ceresc, care prin fapte dumnezeieşti ne-ai arătat nouă adevărul credinţei, luminează şi în inimile noastre cunoştinţa Evangheliei Mântuitorului. Ca simţind lucrarea gândurilor rele, să ne lepădăm de întunericul ce ne împresoară şi să primim ungerea bucuriei prin lucrarea Sfântului Duh. Iar prin fecioria inimii să ne facem părtaşi fericirii Presfintei Fecioare, în care Tatăl şi-a făcut lăcaş cu Cel Unul Născut al Său. Aşa, Părinte, poartă de grijă din Înalt, ca să nu ne aflăm neîndreptaţi şi despărţiţi de iubirea Ta în ceasul înfricoşat al naşterii în Veşnicie, ci împreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
De fel din Egipt şi de un nume cu Sfinţii Strămoşi Avraam şi Sara, Părinţii tăi şi-au înfrumuseţat viaţa cu înfrânarea şi cu postul, cu rugăciunile şi privegherea, cu milosteniile şi cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoţirii, însă cu duhul erau tot uniţi. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, şi însuşi Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, Părinţii tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiaţi de dumnezeiasca lumină a buneivestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujeşti Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila şi binecuvântarea de Sus;
Bucură-te, că lăcaş Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ţi-a dăruit;
Bucură-te, că vieţuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ţi-a zugrăvit;
Bucură-te, că Părinţii tăi au mulţumit Domnului cu bucurie şi cutremur;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
şi Condacul 1:
Viaţă fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălăşlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiţilor, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Christos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Macarie, Părinte al Părinţilor!
