Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăsluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slava Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Pentru Rugăciunile Preasfintei Născatoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!
Condacul 1:
Îngerul luminii şi luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoinţele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii şi cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne dăruiască de păcate, nouă, celor ce-şi cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Icosul 1:
Înger pământesc ai fost, Preacuvioasă Maică, iar acum eşti om ceresc, bucurându-te negrăit de Lumina Dumnezeirii, în care pururea te veseleşti, iar noi, cei ce ne minunăm de frumuseţea harului Tău, te lăudăm aşa:
Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;
Bucură-te, Maică prea-nţelepţită;
Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;
Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preiubită;
Bucură-te, că în nevoinţele tale ai fost mângâiată;
Bucură-te, că împărăţia Cerească ai câştigat;
Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;
Bucură-te, că în ceata Preacuvioşilor Părinţi de cerească lumină străluceşti;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosiţe şi cu toate Cuvioasele femei te veseleşti;
Bucură-te, învăţătoarea înfrânării;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, a pusnicilor îmbărbătare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 2-lea:
Lucrurile lui Dumnezeu tîinuite în plăcuţii săi a le descoperi spre folosul sufletesc bine este, cugeta Sfântul Sofronie, auzind de la Cuviosul Zosima preluminatele tale fapte, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, iar noi, neputincioţii, mult minunându-ne de cele mai presus de fire ale tale aspre nevoinţe, întru mare umilinţă îi strigăm lui Dumnezeu, Cel ce minunat se proslăveşte întru Sfinţii Săi: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
În veşnica fericire din ceruri voind Dumnezeu a te aşeza, din Egipt la pustnicească viaţă te-a chemat şi, ascultând tu chemarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ai petrecut patruzeci şi şapte de ani în cea mai adânca pustie a Iordanului, întru multe şi mari nevoinţe, ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, Mirele Tău, pentru care noi, smeriţii, împreună cu Puterile Cereşti te lăudam aşa:
Bucură-te, că de desfrânare te-ai lepădat;
Bucură-te, că, părăsind Egiptul, la Ierusalim ai alergat;
Bucură-te, că, Preacuratei Fecioare rugându-te, cu lacrimi fierbinţi în biserică cu multă uţurinţă ai intrat;
Bucură-te, că cinstitei şi de viată făcătoarei Cruci te-ai închinat;
Bucură-te, că atunci ochii sufletului Tău s-au luminat;
Bucură-te, că Maica Domnului din icoană ţi-a vorbit;
Bucură-te, că Ea trecerea Iordanului ţi-a poruncit;
Bucură-te, Maică Maria, prealăudată;
Bucură-te, că în pustie de Duh Sfânt ai fost luminată;
Bucură-te, stea de lumină purtătoare;
Bucură-te, a celor ce te cinstesc, apărătoare;
Bucură-te, duh de Rugăciune cu dulce alinare;
Bucură-te, Precuvioasa Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 3-lea:
Trupul ţi-a fost robit de patimi timp de şaptesprezece ani, dar prin aspra petrecere, prin lacrimi de pocăinţă şi Rugăciune neîncetată către PreaSfânta Fecioară, al Ei ajutor ai primit, şi întru smerenia inimii îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Părăsind păcatul, în pustia Iordanului ai alergat, unde numai cu două pâini şi jumătate te-ai hrănit timp de şaptesprezece ani, ducând cele mai grele lupte cu foamea, cu setea, cu bântuielile necuratelor gânduri şi cu duhul desfrânării care te mistuia, dar după aceste încercări, cu totul te-ai uşurat şi te-ai hrănit treizeci de ani cu rădăcini şi cu ierburi, petrecând ca un înger în trup, pentru care noi te fericim cu umilinţă, cântând aşa:
Bucură-te, cuvioasă Maică cerească;
Bucură-te, fiică a Egiptului, de Maica Domnului aleasă;
Bucură-te, că de păcat cu totul te-ai lepădat;
Bucură-te, că, uscându-ţi trupul cu foamea şi cu setea, de urâtele patimi ai scăpat;
Bucură-te, că Sfintei Fecioare te-ai rugat;
Bucură-te, că al Ei grabnic ajutor ai căpătat;
Bucură-te, că prin viaţa ta curată pustia s-a Sfinţit;
Bucură-te, că mult ostenindu-te cununa slavei ai primit;
Bucură-te, povăţuitoare preînţeleaptă;
Bucură-te, locuitoarea pustiei cea minunată;
Bucură-te, de lacrimi duhovniceşti izvorâtoare;
Bucură-te, a duhurilor rele înfricoşătoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 4-lea:
Prin viaţă pustnicească ţi-ai luminat cugetul şi firea de relele pornirii ţi-ai curăţat. Ajută-ne, Preacuvioasă Maică, să ne ridicăm şi noi din păcat, prin post şi prin Rugăciuni, să ne Sfinţim firea, ca împreună cu tine, să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Tu eşti nădejdea şi întarirea celor deznădăjduiţi, Preacuvioasă Maică Maria, că văzând noi alegerea ta, de la păcătoasa vieţuire, la înalta duhovnicească trăire, nădăjduim în a sufletului mântuire şi cântăm lăudându-te aşa:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, duhovniceascî alinare;
Bucură-te, că ai biruit pe omul cel vechi cu înfrânarea;
Bucură-te, cetate neînvinsă;
Bucură-te,
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminată;
Bucură-te, casă sufletească pe stânca ridicată;
Bucură-te, că ai biruit puterea vrăjmaşului;
Bucură-te, bună mireasma a pustiului;
Bucură-te, că ai răbdat frigul nopţii şi arşiţa soarelui;
Bucură-te, a noastră povăţuitoare;
Bucură-te, a celor ce se roagă ţie, de patimi izbăvitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 5-lea:
Cuviosul Zosima, pustia Iordanului străbătând, în aspra postire şi neîncetate Rugăciuni petrecând, aflându-te pe tine, Preacuvioasă Maică Maria, înger în trup, îmbrăcată cu dumnezeiască lumină, s-a sârguit a striga cu lacrimi către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Cand te-ai rugat Preacuvioasă Maică, erai înălţata de la pământ şi cu faţa prealuminată, iar Cuviosul Zosima, căzând la pămant, a cerut ca de tine să fie binecuvântat şi cu frică ţi-a strigat:
Bucură-te, înger pământesc;
Bucură-te, om ceresc;
Bucură-te, mireasma raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, minune preaslăvită;
Bucură-te, Preacuvioasă Maria, de Dumnezeu iubită;
Bucură-te, a mea umilinţă;
Bucură-te, strig către tine cu credinţă;
Bucură-te, de Cuviosul Zosima mult cinstită;
Bucură-te, Maică duhovnicească;
Bucură-te, că pe toţi îi înveţi să se mântuiascî;
Bucură-te, a vrăjmaşilor îngrozire;
Bucură-te, stea luminoasă între popoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 6-lea:
Ispitele sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului, păcatele gândului cu tăcerea sihastriei le-ai înecat şi cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roadele pocăinţei. Pentru aceasta cinstim pomanirea ta şi îi cântam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Minunată cu adevărat a fost viaţa ta, Preacuvioasă Maică, iar noi, ştiind a ta Sfântă vieţuire, ne întarim şi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, pildă aleasă de vieţuire duhovnicească;
Bucură-te, a noastră învăţătura pentru trăire creştinească;
Bucură-te, a Egiptului floare aleasă;
Bucură-te, că din pustie roditoare ai fost culeasă;
Bucură-te, a sihaştrilor lumină;
Bucură-te, a celor nevoitori odihnă;
Bucură-te, nădejdea creştinilor;
Bucură-te, lauda monarhilor;
Bucură-te, mângâierea sufletului meu;
Bucură-te, a mea mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucură-te, a călugărilor imbarbatare;
Bucură-te, a păcătoşilor pildă de urmare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 7-lea:
Chip al pocăinţei te-ai arătat, Precuvioasă Maică Maria, că din roabă a diavolilor prin păcat, înger al Luminii te-ai arătat şi pe cei mai nevoitori pustnici i-ai întrecut, iar acum cu cetele cuvioşilor îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Din lume nemaiştiind nimic de patruzeci şi şapte de ani, Preacuvioasă Maică şi nici chip Omenesc sau fiare sălbatice în acest timp nemaivăzând, pe Cuviosul Zosima l-ai întrebat: Cum vieţuiesc creştinii astăzi? Cum este păzita Biserica? Şi te-ai bucurat cu duhul auzind că sunt în pace, cu Rugăciunile Sfinţilor pustnici şi cu ale celor ce prin mănăstiri se nevoiesc. De a ta trăire numai în Dumnezeu, deşi pe pămant erai şi în trup omenesc vieţuiai, bucurându-ne, noi, nevrednicii, cu umilinţă te lăudăm:
Bucură-te, de Duhul Sfânt purtătoare;
Bucură-te, smirnă bine mirositoare;
Bucură-te, că de lume cu totul te-ai despărţit;
Bucură-te, că liniştea pustiei mult ai iubit;
Bucură-te, că patruzeci şi şapte de ani te-ai nevoit în pustie;
Bucură-te, a Duhului Sfânt odraslă vie;
Bucură-te, că la ocrotirea Maicii Domnului ai alergat;
Bucură-te, că în relele ispite, ea te-a ajutat;
Bucură-te, că în seara Cinei Domnului, de Sfânta Împărtăşanie te-ai învrednicit;
Bucură-te, că locul de îngropare leul ţi l-a pregătit;
Bucură-te, a Bisericii ocrotitoare;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine mângâietoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 8-lea:
Nepunticios este cuvântul, iar mintea nu poate să priceapă dumnezeiască lucrare ce s-a făcut cu tine, Preacuvioasă Maică Maria, că din prăpastia păcatelor ai ieşit îndată şi din izvorul vieţii ai fost adăpată, cântând cu bucurie în Duhul Sfânt: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Minunată cu adevărat este taina întoarcerii tale din căile pierzării la viaţa Sfântă şi curată, prin nevoinţe mai presus de fire. Dumnezeu, cu marea Sa milostivire, în cereasca Lumina te-a îmbrăcat, pentru care noi cu lacrimi, întru smerenia inimii, te lăudam zicând:
Bucură-te, nădejdea mântuirii păcătoşilor;
Bucură-te, nesfârşita bucurie a creştinilor;
Bucură-te, a fecioarelor trezire;
Bucură-te, a noastră către Dumnezeu fierbinte rugătoare;
Bucură-te, a părinţilor cucernici bucurie;
Bucură-te, a tinerilor înţelepciune;
Bucură-te, a văduvelor cinstire;
Bucură-te, a celor primejduiţi izbăvire;
Bucură-te, ocrotitoarea celor ce trăiesc în feciorie;
Bucură-te, cerească nepătimire;
Bucură-te, a celor ispitiţi răbdare;
Bucură-te, a noastră, către Domnul, fierbinte rugătoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 9-lea:
Tu îmi dai dar luminător de Sus, Preacuvioasă Maică, din osârdia ta cea dumnezeiască, ca să scap de întunericul patimilor şi să laud din inimă faptele tale cele preafrumoase, cântând Domnului întru bucurie: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cu osârdie şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urmând calea de întoarcere a păcătosului, în pustiile cele neumblate mult nevoindu-te şi poruncile dumnezeieşti împlinindu-le, pentru care noi cu smerenie şi cu lacrimi te lăudăm:
Bucură-te, a nevoitorilor preaminunată cunună;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfaturi de taină;
Bucură-te, odraslă duhovnicească a pustiei;
Bucură-te, focul dumnezeiesc al râvnei;
Bucură-te, tainica lucrare a mântuirii;
Bucură-te, că îndemni la pocăinţă;
Bucură-te, alungarea deşertăciunii lumeşti;
Bucură-te, făclie nestinsă a pustiei;
Bucură-te, izgonitoarea patimilor omeneşti;
Bucură-te, a sufletelor creştine luminare;
Bucură-te, fulgerul care arzi duhurile satanei;
Bucură-te, cetate nejefuită a credinţei;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 10-lea:
Cine va putea tâlcui bucuria îngerilor pentru întoarcerea ta, că ai avut trupul scufundat în desfrânare şi cugetul robit de înşelare, dar mai pe urmă, prin pocăinţă şi lacrimi arzătoare, te-ai făcut a lui Hristos mireasă şi a Duhului Sfânt sălăşluire preaaleasă, iar noi, avându-te pe tine mijlocitoare, slavim pe Dumnezeu şi cu umilinţă îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Fiică a Luminii celei neapropiate, pe tine Lumina lumii luminându-se, la Sine te-a chemat şi darul Duhului Sfânt ai aflat, Maică Preacuvioasă, pentru care noi, fericindu-te, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că Sfintele Scripturi de îngeri ai fost învăţată;
Bucură-te, că de Cuviosul Zosima ai fost lăudată;
Bucură-te, că de îngeri ai fost întâmpinată;
Bucură-te, înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, a noastră lumină sufletească;
Bucură-te, al Rugăciunii izvor;
Bucură-te, al duhovniceştii nevoinţe spor;
Bucură-te, a pustiei lumină;
Bucură-te, a virtuţilor monahiceşti gradină;
Bucură-te, minte luminată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că la Rugăciune te-ai înălţat de pe pământ;
Bucură-te, a monahilor călăuzitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 11-lea:
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai bucurat cu viaţa ta cea luminată, că tu firea covârşind şi ca cei fără de trup vieţuind, înger al pustiei şi lumina omenirii te-ai arătat, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Preacuvioasă Maică, ceea ce împreună cu îngerii şi cu Sfinţii în Ceruri petreci, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să ne izbăvească de necazurile ce ne împrejoară, ca plini de recunoştinţă să-ţi cântăm:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a celor ce sufleteşte pătimesc, dulce alinare;
Bucură-te, că vieţuieşti cu puterile îngereşti;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Femei te veseleşti;
Bucură-te, a Cuvioşilor cunună preaslăvită;
Bucură-te, Preacuvioasa Maria, lauda Egiptului;
Bucură-te, că, făcându-ţi semnul Sfintei Cruci, ai păşit peste apele Iordanului;
Bucură-te, viaţă tăinuită în pustie;
Bucură-te, că prin aceasta, ai dobândit Cereasca împărăţie;
Bucură-te, că pentru noi te rogi cu multă ardoare;
Bucură-te, a păcătoşilor ridicare;
Bucură-te, a demonilor izgonitoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 12-lea:
Rugăciune cu osârdie aducând şi acum, Preacuvincioasă Maică Maria, către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, deschide şi nouă dumnezeieştile îndurări, pentru a cânta, întru bucuria inimii, Preamilostivului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Lăudând nevoinţele tale, îl slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a învrednicit să fii mijlocitoare pentru noi, care-ţi cântăm:
Bucură-te, înţelepciune duhovnicească;
Bucură-te, amrozie dumnezeiască;
Bucură-te, flacără serafimică;
Bucură-te, Rugăciune întraripată;
Bucură-te, smerenie adâncă;
Bucură-te, înger cu fire omenească;
Bucură-te, al nostru dar ceresc;
Bucură-te, credinţă desăvârşită prin faptă;
Bucură-te, Maică de Dumnezeu fericită;
Bucură-te, Cuvioasă Maria, de Maica Domnului mult iubită;
Bucură-te, a noastră mijlocitoare;
Bucură-te, a inimilor mângâietoare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Condacul al 13-lea: (de trei ori)
O, Preacuvioasă Maică Maria Egipteanca, ceea ce în Lumina Dumnezeirii straluceşti, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dea iertare de păcate, ca în Cereasca împărăţie, împreună cu Sfinţii şi îngerii de-a pururi să-l cântăm: Aliluia, Aliluia, Aliluia!
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
Înger pământesc ai fost, Preacuvioasă Maică, iar acum eşti om ceresc, bucurându-te negrăit de Lumina Dumnezeirii, în care pururea te veseleşti, iar noi, cei ce ne minunăm de frumuseţea harului Tău, te lăudăm aşa:
Bucură-te, a lui Hristos pentru vecie mireasă;
Bucură-te, Maică preînţelepţită;
Bucură-te, a Egiptului rază luminoasă;
Bucură-te, fiică a Maicii Domnului preiubită;
Bucură-te, că în nevoinţele tale ai fost mângâiată;
Bucură-te, că împărăţia Cerească ai câştigat;
Bucură-te, că puterea Sfintei Cruci te-a ajutat;
Bucură-te, că în ceata Preacuvioşilor Părinţi de cereasca lumină străluceşti;
Bucură-te, că împreună cu Sfintele Mironosiţe şi cu toate Cuvioasele femei te veseleşti;
Bucură-te, învăţătoarea înfrânării;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, a pustnicilor îmbărbătare;
Bucură-te, Precuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
si Condacul 1:
Îngerul luminii şi luceafărul pustiei cele de laudă să-i aducem, noi, care ne minunăm de nevoinţele ei cele mai presus de fire. Iar tu, ca ceea ce ai biruit pe Veliar cu puterea Crucii şi cununa slavei ai dobândit-o de la Dumnezeu, roagă-te Stăpânului Hristos, ca să ne dăruiască de păcate, nouă, celor ce-ţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Maria, mult folositoare!
Săvârsirea Cuvioasei Maria Egipteanca (poem de Sf. Ioan Iacob Hozevitul):
În vremea nopţii lângă apă
În lunca Sfântului Iordan
Aşteaptă căutând în zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai bătrânule Părinte,
De eşti aşa nerăbdător
Şi tot priveşti în „ceea parte”
Cu ochiul Tău iscoditor?
Ai pus vreo undiţă în apă
Şi n-o găseşti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Şi-i lucru de mirare Avvo,
Că-ţi vine dor a pescui!
Aşa s-ar fi mirat oricine
Văzându-l pe bătrân şezând
La miezul nopţii lângă apă
(Pescar pe el l-ar fi crezând).
Dar după cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De stă aşa în nemişcare,
Rugându-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaşte
Că este „Pustnicul Zosima”,
El poartă mantie în spate,
La piept: Epitrahil şi schima.
Un vas bisericesc în mână,
El ţine prea cuviincios
Având dumnezeiescul Sânge
Cu Sfântul Trup al lui Hristos.
În vremea asta el aşteaptă
Din ceea parte de Iordan,
Să vie spre împărtăşire
„Sihastra de neam Egiptean”.
Un an de zile se-mplinise
De când s-a înţeles cu ea
S-aducă „Sfintele” Bătrânul
Şi-acuma ea întârzia!
În mintea lui i se strecoară
O bănuială cu fior:
„Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Să văd acum acel <>!
Şi dacă vine ce voi face?
De luntre nu m-am îngrijit”!
Acestea cugetând Bătrânul
Un plâns amar l-a năpădit.
Dar numai iată că zăreşte
Pe Sfânta pustnică venind
Deasupra apei (ca pe gheaţă)
Mirat, o, vede el păşind.
Pe trupul ei pârlit de soare
Şi ca o scândură uscată
Ea poartă doar o zdreanţă veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
În ziua când era să moară
Atuncea s-a împărtăşit
Şi pentru asta pe Zosima
Mai înainte l-a vestit.
Căci vrând să moară neştiută
I-a zis să vie la un an
S-o afle ca mai înanite
De acea parte de Iordan.
Cu multă nerăbdare Avva
În anul următor venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar în nisip era scrisoare
Cu ziua săvârşirii ei:
Că-i este numele „Maria”
S-o-ngroape după obicei.
Cântându-i cele cuvenite
Şedea Bătrânul cugetând,
Că nu avea nicio unealtă
Să-i facă groapă în pământ!
Dar, O! Minune prea slavită!
Venind un leu înfricoşat,
Cu ghearele scobind îndată,
Mormântul Sfintei a săpat!
Apoi plecându-se cucernic
În pace el s-a depărtat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a îngropat!
