Condacul 1:
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine: Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Icosul 1:
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dară voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:
Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 2-lea:
Dorind să mănânci cu ucenicii Tăi ultimul paşti dinaintea patimilor Tale, ca să le dai ultima şi cea mai mare dovadă a dragostei Tale ai trimis cu două zile mai înainte pe doi dintre ei în Ierusalim să-l pregătească, învăţându-ne astfel şi pe noi că se cuvine să ne pregătim pentru a mânca dumnezeiasca pască, adică Trupul şi Sângele Tău. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
„Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este sfânt”, i s-a spus lui Moise din rugul care ardea dar nu se mistuia din cauza nevăzutei Tale prezenţe. Potirul cu preacurat Trupul Tău şi preascump Sângele Tău cu adevărat este mai sfânt decât rugul cel aprins! Iară eu, cel necurat, vândut păcatelor, cel ce nu sunt decât ţărână, cu credinţă şi smerenie strig Ţie:
Iisuse, Atotţiitorule, dezbracă-mă de omul cel vechi şi de toate nelegiuirile lui;
Iisuse, omoară sămânţa răului care se ascunde în mine;
Iisuse, rupe lanţurile păcatului cu care m-a legat vrăjmaşul;
Iisuse, dă-mi inimă smerită şi duh de pocăinţă;
Iisuse, scapă-mă de ispitirea şi de amăgirea celui rău;
Iisuse, întăreşte-mă în credinţa şi dragostea către Tine;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 3-lea:
„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit... Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”. Aşa le-ai spus iudeilor care veneau la Tine cerând un semn ca mana cea din cer din vremea lui Moise. Iar noi, cei ce am auzit şi am văzut împlinindu-se cele făgăduite, cu frică strigăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Sculându-Te de la Cină, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Te-ai dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, Te-ai încins cu el şi ai spălat picioarele ucenicilor Tăi, învăţându-ne prin aceasta să nu ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie fără să ne curăţim de păcatele noastre cu lacrimile pocăinţei. Având mare trebuinţă să fiu curăţit cu Sfintele Tale Taine, dar lipsit de pocainţă în inima mea cea împietrită, cu Sfântul apostol Petru strig Ţie:
Iisuse, Preabunule, spală-mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul;
Iisuse, dă-mi să văd adâncul păcatelor mele;
Iisuse, deschide izvor de pocăinţă în sufletul meu;
Iisuse, înmoaie-mi inima cu roua milostivirii Tale;
Iisuse, îngrădeşte-mă cu frica Judecăţii Tale şi a chinurilor veşnice;
Iisuse, deşteaptă conştiinţa mea cea adormită şi întăreşte glasul ei;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 4-lea:
„Au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer?... Cum poate Acesta să ne dea Trupul Lui să-l mâncăm?”. Ziceau între ei iudeii auzind uimitoarea făgăduinţă că Te vei da ca hrană celor credincioşi; dar inimile lor împietrite nu i-au lăsat să creadă cu smerenie şi simplitate şi să strige Ţie: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
„Dacă nu vei mânca trupul Fiului Omului şi nu vei bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”, le-ai spus iudeilor zăbavnici în credinţă şi cuvântul acesta li s-a părut greu de auzit chiar şi unora dintre ucenicii Tăi care nu cunoşteau încă Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar noi, luminaţi de lumina Evangheliei şi cu faţa descoperită privind slava Ta cea dumnezeiască, cu credinţă şi cu dragoste strigăm Ţie:
Iisuse, Tu toate le poţi cu mărirea şi puterea slavei Tale;
Iisuse, Tu faci şi împlineşti mai mult decât poate mintea noastră să priceapă;
Iisuse, Tu ai trimis mană din cer ca zălog pentru adevărata Taină;
Iisuse, apă din stâncă ai făcut să ţâşnească preînchipuind această Taină;
Iisuse, Tu le-ai trimis în pustie iudeilor flămânzi un nor de prepeliţe pentru hrană;
Iisuse, în faţa ochilor necrdincioşilor iudei ai săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 5-lea:
Luând pâine şi binecuvântând, ai frânt şi, dând ucenicilor, ai zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu!”. Apoi dându-le paharul le-a zis: „Beţi dintru aceasta toţi. Acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă pentru iertarea păcatelor”. Ascultând de dumnezeiescul şi preablândul glas, să mulţumim Domnului strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el”. „Acela are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” pentru viaţa şi bunătăţile cereşti. Căutând să mă învrednicesc de această înviere, de viaţa cea mult dorită, îţi strig din adâncul sufletului:
Iisuse, apropie-Te de cel ce caută a se uni cu Tine;
Iisuse, intră în mine, în cele dinlăuntru ale mele, în oasele mele, în toată fiinţa mea;
Iisuse, fii lumina întunecatei mele minţi;
Iisuse, umple adâncul inimii mele, pe care lumea toată nu-l poate acoperi;
Iisuse, deşteaptă glasul conştiinţei mele;
Iisuse, întăreşte şi călăuzeşte voinţa mea;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 6-lea:
„Adevărat zic vouă, că unul din voi Mă va vinde”, ai spus cu durere în suflet ucenicilor Tăi la Cina cea de Taină. Şi fiecare dintre cei ce erau curaţi de acest gând, întrebă: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”, arătând prin aceasta adâncul smereniei celei înţelepte. Sunt eu, oare, la fel de curat? Ce răspuns voi da eu, cel ce cad şi Te vând de şapte ori pe zi? Dar ca să nu mă îndepărtez cu totul de Tine, Te rog, Iisuse, păzeşte-mă, că Ţie Îţi mulţumesc strigând: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
„Precum mlădiţa nu poate să aducă roade de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă”. Aşa i-ai învăţat Tu, Doamne, pe ucenicii Tăi preaiubiţi în drum spre Ghetsemani. Luând aminte la aceasta şi cunoscând neputinţa firii lipsite de harul Tău, Ţie mă rog cu stăruinţă:
Iisuse, prin care toate s-au făcut, răsădeşte-mă în gradina Ta cea de-viaţă-dătătoare;
Iisuse, Viţa cea adevărată, altoieşte-mă în Tine ca pe o mlădiţa sălbatică;
Iisuse, Rădăcina cea vie, umplemă cu seva Vieţii celei veşnice;
Iisuse, Biruitorul morţii, curăţeşte-mă de tot ce s-a uscat din cauza arşiţei patimilor mele;
Iisuse, Izvorul bunătăţilor, înfrumuseţează-mă cu florile bunelor simţirii;
Iisuse, Cel bogat în milostivire, dăruieşte-mi roadele pocăinţei celei adevărate şi o viaţă dreaptă;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 7-lea:
„Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”, te-a întrebat ucenicul care era rezemat la pieptul Tău. „Acela este, i-ai răspuns, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da”. Şi întingând bucăţica i-ai dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, îndemnându-l astfel la pocăinţă. Dar acela, plin fiind de duhul răutăţii, n-a vrut să înţeleagă glasul şi iubirea Învăţătorului şi Domnului său. Scapa-mă cu harul Tău de răutatea inimii mele, ca să-Ţi strig pururea: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Tu, Cel plin de milă pentru neamul omenesc cel slăbănogit, ai voit a ne da nouă preacurat Trupul Tău şi scump Sângele Tău sub forma pâinii şi a vinului. Minunându-mă de milostivirea şi de înţelepciunea Ta, cu mulţumire strig Ţie cântare de laudă:
Iisuse, Tu cu iubire de oameni şi cu înţelepciune săvârşeşti toată lucrarea mântuirii noastre;
Iisuse, Tu ai rânduit Sfintele Taine ale mântuirii după măsura slăbiciunii înţelegerii şi simţirii noastre;
Iisuse, pentru încredinţarea celor care se îndoiau, la Cina cea de Taină ai descoperit, sub forma pâinii şi a vinului, însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău;
Iisuse, Tu le-ai arătat slujitorilor vrednici ai Sfântului Altar pe Sfântul Duh coborând pentru prefacerea darurilor;
Iisuse, Tu trimiţi pe îngerii Tăi să fie de faţă la săvârşirea dumnezeieştilor slujbe;
Iisuse, prin minunile arătate la Sfânta Liturghie ai întors la credinţă pe mulţi necredincioşi;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 8-lea:
După ce vânzătorul a luat bucăţica de pâine pe care Tu i-ai dat-o, a intrat satana în el. O, cumplită pedeapsă pentru necredinţă. A aflat pierzarea şi moartea în ceea ce trebuia să-i aducă mântuirea. În faţa acestei judecăţi, o, dreptule Stăpâne, cu iubire strigăm Ţie: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
„Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”, ai spus ucenicilor la Cina cea de Taină, dându-le Trupul Tău sub forma pâinii şi Sângele Tău sub forma vinului. De aceea, de câte ori mâncăm Pâinea aceasta şi bem acest pahar, moartea Ta o vestim, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Aducându-mi aminte acum de patimile Tale, cu smerită iubire strig Ţie:
Iisuse, Tu ai vrut să Te dai pe mâna vrăjmaşilor Tăi pentru mântuirea lumii;
Iisuse, Tu n-ai voit să fii apărat de o legiune de îngeri;
Iisuse, prin vocea unui cocoş ai adus la pocăinţă pe ucenicul care se lepădase de Tine;
Iisuse, nici un răspuns nu ai dat lui Caiafa şi lui Pilat care fără discernământ Te judecau;
Iisuse, pe Cruce Te-ai rugat Tatălui Tău să-i ierte pe cei ce Te-au răstignit;
Iisuse, în milostivirea Ta ai făcut din ucenicul Tău cel iubit fiul Maicii Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 9-lea:
„Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”. Aşa, cu amărăciune, l-ai întrebat pe ucenicul cel necredincios când a sosit cu cohorta în gradina Ghetsemani, căutând să te trădeze cu un sărut. Cu toate acestea, sufletul lui împietrit de răutate nu s-a cutremurat la acest cuvânt. De aceea, cunoscând nestatornicia voinţei mele, mă înspăimântez să nu-Ţi dau şi eu într-o zi nerecunoscătoarea sărutare a lui Iuda. Tu Însuţi, Doamne, întăreşte-mă cu harul Tău, ca să strig cu tâlharul cel bun: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
„Ca toţi să fie una după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Aceste cuvinte le-ai spus în ultima Ta rugăciune către Tatăl. Ascultând preadulcele Tău glas, pentru această rugăciune a Ta, îndrăznesc să mă apropii strigând cu credinţă:
Iisuse, Tu, Cel ce pe toate le uneşti, uneşte-ne şi pe noi pe veci cu Tine şi cu Tatăl;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi împaci, dă-ne şi nouă să fim toţi în acelaşi gând în credinţa şi dragostea pentru Tine;
Iisuse, Cel ce nu rabzi certuri şi despărţiri, îndepărtează toată erezia şi schisma necurată;
Iisuse, Cel ce pe toţi îi iubeşti şi pe toţi îi miluieşti, strânge într-o singură turmă toate oile cele rătăcite;
Iisuse, Cel ce tuturor pace le dăruieşti, potoleşte învidia şi împotrivirea dintre cei ce cheamă numele Tău;
Iisuse, Cel ce îmi dai spre împărtăşire însuşi Trupul Tău şi însuşi Sângele Tău, fă să fiu cu adevărat trup din trupul Tău şi sânge din sângele Tău;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 10-lea:
La nunta din Cana Galileei, prefăcând apa în vin, ai arătat primul semn al puterii Tale dumnezeieşti. Şi ultima minune a iubirii Tale, o, Mire al sufletelor noastre, ai făcut-o înainte de a Te lăsa răstignit pentru cei ce cred în Tine, prefăcând pâinea în Trupul Tău şi vinul în Sângele Tău. Iar eu, cel ce mă hrănesc acum cu ele, primesc viaţa cea veşnică şi, mulţumindu-Ţi strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
În ziua Învierii Tale mergând spre Emanus ca un simplu călător împreună cu doi dintre ucenicii Tăi, îi învăţai despre Taina Patimilor tale. Ochii lor erau ţinuţi ca să nu Te recunoască, dar inimile lor ardeau în ei când le vorbeai pe cale. Iar când, la rugămintea lor stăruitoare, ai intrat să stai cu ei la masă, ai luat pâinea şi binecuvântând le-ai dat şi îndată li s-au deschis ochii şi Te-au recunoscut. Asemenea acestor ucenici, cu smerenie îndrăznesc să înalţ vocea mea către Tine:
Iisuse, îndelungata Ta răbdare m-a mântuit, nu mă lăsa singur pe calea vieţii pentru că sunt nepriceput şi zăbavnic în credinţă;
Iisuse, învaţă-mă şi pe mine să înţeleg profeţiile cele despre Tine şi Taina unirii cu Tine cea dătătoare de Har;
Iisuse, încălzeşte şi aprinde inima mea cea rece, cum ai făcut celor doi ucenici;
Iisuse, Preabunule, rămâi cu mine că este spre seară şi ziua vieţii mele este spre sfârşite;
Iisuse, dăruieşte-mi să Te cunosc cu adevărat în Taina Potirului şi a Pâinii ce se frânge astăzi;
Iisuse, fă ca şi eu, cunoscând puterea iubirii tale, să o propovăduiesc fraţilor mei;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 11-lea:
Mâncare din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu şi mana cea ascunsă ai făgăduit celui ce va birui. Pentru aceasta hrană din cer, să-mi fie şi mie că pregătire pe pământ împărtăşirea cu Sfintele Taine, de care eu, nevrednicul mă apropii strigând Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul şi Sângele Domnului, osândă îşi mănâncă şi bea. Prin aceste cuvinte îi povăţuieşte Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la cer, pe cei ce vor să se apropie de Sfânta Împărtăşanie. Pentru aceasta, deşi sunt nevrednic, dar ca să nu rămân departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta şi să fiu prins de lupul cel înţelegător, vin la Tine şi mă rog Ţie:
Iisuse, primeşte-mă cum ai primit pe vameşul, pe femeia cea păcătoasă şi pe tâlharul;
Iisuse, nu Te scârbi să intri sub acoperământul sufletului meu, deşi sunt gol şi murdar;
Iisuse, deschide ochii sufletului meu, cum ai deschis ochii celui orb din naştere;
Iisuse, spune-mi şi mie cum i-ai spus slăbănogului: „Ridică-te şi umblă”;
Iisuse, opreşte izvorul poftelor celor necurate ale sufletului meu, cum ai vindecat pe femeia cea cu scurgerea de sânge;
Iisuse, tămăduieşte lepra sufletului şi a cugetului meu, cum ai tămăduit pe cei zece leproşi;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 12-lea:
Din cauza zavistiei diavolului, care a vorbit prin gura şarpelui, prin mâncarea din pomul cel oprit tot neamul cel omenesc a pierdut raiul şi s-a dat morţii. Dar mâncând preacurat Trupul Tău âi bând preascump Sângele Tău toţi oamenii de pe pământ iarăşi se învrednicesc de viaţa cea veşnică, recăpătându-şi moştenirea cea dintâi. Leac împotriva veninului şarpelui şi sămânţă a nemuriri este Împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine cele dătătoare de viaţă. Pentru aceasta cu mulţumire strig Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Înaintarea Potirului cu Sfintele Tale Taine stau şi de gândurile mele cele rele nu mă îndepărtez. Numai harul Tău cel atotputernic mă mângâie cu îndurările Tale şi-mi dă îndrăznire să mă apropii de Tine. Pentru aceasta, căzând la adâncul milostivirii Tale, strig către Tine:
Iisuse, Cel ce chemi la Tine pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, primeşte-mă şi pe mine cel strivit de neliniştea lumii;
Iisuse, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă pe mine de păcatele şi patimile mele;
Iisuse, Cel ce tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa, tămăduieşte şi rănile şi răutăţile sufletului meu;
Iisuse, Cel ce saturi pe cei flămânzi, hrăneşte-mă şi pe mine cu Trupul şi Sângele Tău;
Iisuse, Cel ce înviezi pe cei morţi, înviază-mă şi pe mine cel omorât de păcatele mele;
Iisuse, Biruitorul iadului, scoate-mă din stăpânirea celui rău;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Condacul al 13-lea:
O, Preadulce Iisuse, dăruitorul tuturor bunătăţilor ca odinioară mana cea din cer, cobori ca să dai hrană sufletelor şi trupurilor noastre în Tainele preacuratului Tău Trup şi preascumpului Tău Sânge. Învredniceşte-mă şi pe mine ca fără de osândă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, ca să fiu tămăduit desăvârşit, sfinţit şi îndumnezeit prin Tine în vecii vecilor, şi cu mulţumire să strig Ţie: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iaraşi Icosul 1:
Văzându-Te proorocul Isaia în cer pe scaun înalt şi măreţ, strigând cu înfricoşare: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate”, înger ai trimis să cureţe gura lui cu cărbune aprins luat de pe jertfelnicul ceresc. Cum dară voi îndrăzni eu, cel pângărit cu sufletul şi cu trupul, să mă apropii de împărtăşirea dumnezeieştilor Tale Taine, de nu mă vei curăţi chiar Tu, Mântuitorul meu? Pentru aceasta din adâncul inimii mele strig către Tine:
Iisuse Preaîndurate, atinge-te cu focul dragostei Tale de buzele mele necurate;
Iisuse, arde spinii multelor mele păcate;
Iisuse, inimă curată zideşte întru mine şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele;
Iisuse, scoate din teminţa păcatelor ticălosul meu suflet;
Iisuse, sterge gândurile mele necurate şi obiceiurile cele rele;
Iisuse, întăreşte paşii mei pe calea poruncilor Tale;
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
şi Condacul 1:
Alesule Mire al sufletelor şi al inimilor, făcându-Te om şi murind pe cruce Te-ai logodit pe vecie cu toată omenirea, dându-ne ca zălog pentru viaţa cea veşnică preacurat Trupul Tău şi scump sângele Tău. Deşi sunt cu totul nevrednic, după Cuvântul Tău, îndrăznind spre îndurările Tale, iată, mă aproprii de dumnezeiasca Ta cină şi cutremurat de măreţia ei strig către Tine:
Iisuse, Dumnezeul inimii mele, vino şi Te uneşte cu mine în veci!
Rugăciunea întâi:
O, hrană cerească, când va veni ceasul în care mă voi jertfi ţie ca ardere de tot, nu cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale? Când? Când? O, nezidită dragoste! O, Pâine a vieţii, când voi trăi numai cu Tine, pentru Tine şi în Tine? O, când? Când? O, viaţa mea! Viaţa mea cea frumoasă, viaţă dulce şi veşnică! O, mană cerească, când mă voi dezgusta de orice altă mâncare pământească şi voi dori a mă hrăni numai cu Tine? Când va fi aceasta? O, dulceaţa mea! Când o, singura mea bunătate? O, Doamne al meu, Prea-iubite şi Atotputernice, liberează-mi inima cea ticăloasă de orice patimă prihănitoare. Împodobeşte-o cu sfintele Tale virtuţi, pentru a-Ţi face tot lucrul plăcut. În acest fel îmi voi deschide inima, Te voi chema şi Te voi sili, dulceaţă, să intri într-însa şi acolo, Domnul meu, vei lucra înlăuntrul meu acele fapte care Îţi sunt totdeauna bine-plăcute. Amin!
Rugăciunea a doua:
Când mă gândesc la mărirea Ta şi la nimicirea mea, mă cutremur şi mă înspăimândez, că de mă voi apropia cu nevrednicie vine peste mine mânia Ta! Deci, ce să fac, Dumnezeul meu, Îndrumătorul şi Povăţuitorul meu, în mijlocul atâtor nevoi? Arată-mi calea cea dreaptă şi învaţă-mă să mă pregătesc pentru Sfânta Împărtăşanie. Aş vrea să ştiu cu câtă evlavie şi cinste trebuie să-mi pregătesc inima ca să primesc cu folos Taina Ta şi să slăvesc sfânta şi dumnezeiasca Jertfă. Amin!
