vineri, 22 ianuarie 2010

Acatistul Sfântului Antonie cel Mare

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte!

Doamne miluieşte!

Doamne miluieşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!


În continuare se spun Condacele şi Icoasele:


Condacul 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Icosul 1:

Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;

Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;

Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 2-lea:

Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune, însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi; pentru care auzi acestea:

Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;

Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului;

Bucură-te, cel ce nu te înspăimânţi de rănirile lui;

Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;

Bucură-te, cel mai strălucit decât toţi monahi, lumina cea mai strălucită;

Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor;

Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor;

Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor;

Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor;

Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind:

Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;

Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;

Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii;

Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;

Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor;

Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleşi;

Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti;

Bucură-te, îmbogăţitorule de dumnezeiesc har;

Bucură-te, părinte întâistătător al părinţilor;

Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi;

Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinţă pe cei înţelepţi;

Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 4-lea:

Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat, deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea:

Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor;

Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi;

Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune;

Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti;

Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te;

Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;

Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;

Bucură-te, cel ce eşti rană grea a demonilor;

Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile;

Bucură-te, prin care munţii în cetăţi s-au schimbat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 5-lea:

Vrând a trece Nilul, părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliuia!


Icosul al 5-lea:

Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie:

Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri;

Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni;

Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;

Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;

Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţa muritorilor;

Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori;

Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, mântuirea multora;

Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie;

Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraş ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţă te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea:

Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii;

Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, dunmezeiască mângâiere a bolnavilor;

Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;

Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;

Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat;

Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;

Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit;

Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;

Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu;

Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 7-lea:

Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrană de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea:

Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;

Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;

Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;

Bucură-te, cel ce ai povăţuit îndeosebi pe cei gresiţi;

Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;

Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti;

Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 8-lea:

Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie:

Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor;

Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri;

Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;

Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor;

Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de faţă le vedeai;

Bucură-te, că arătai cu putinţă pe cele cu neputinţă;

Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi;

Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;

Bucură-te, cel ce vedeai înălţarea sufletelor;

Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor;

Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucură-te, cinstită împodobire a credincioşilor;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 9-lea:

Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase, pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe niste peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemânându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit; pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii;

Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte;

Bucură-te, preamărită auzire şi grăire a celor înţelepţi;

Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută;

Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor;

Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu după împărtăşire;

Bucură-te, înălţarea preacuvioşilor după străduire;

Bucură-te, prin care s-a înfiinţat monahismul;

Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 10-lea:

Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul, şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 10-lea:

A doua oară, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui:

Bucură-te, înger purtător de trup;

Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel;

Bucură-te, slujitorul îngropării lui;

Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui;

Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptură bună;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurilor;

Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;

Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinte;

Bucură-te, bună mireasmă a pustiurilor;

Bucură-te, bună insuflare a monahilor;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 11-lea:

Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie, şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!


Icosul al 11-lea:

Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţa de aici, iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea:

Bucură-te, mângâierea noastră;

Bucură-te, încurajarea tuturor;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti;

Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti;

Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;

Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli;

Bucură-te, prin care pământenii se laudă;

Bucură-te, prin care înţelepţii se apără;

Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite;

Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim;

Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 12-lea:

De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiasca ta viaţă, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 12-lea:

Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea:

Bucură-te, locuitorul celor cereşti;

Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti;

Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii;

Bucură-te, împreună-vorbitorule cu Sfinţii;

Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;

Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;

Bucură-te, strălucitule păstor şi învăţătorule al ucenicilor tăi;

Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor;

Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi;

Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;

Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


Condacul al 13-lea:

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!

Şi te rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, ca să mă scape din necazuri, nevoinţe, boli, strâmtorări! Şi te mai rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu ca să… (acum spunem ce dorim să îi cerem lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Antonie cel Mare)

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!

Şi te rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, ca să mă scape din necazuri, nevoinţe, boli, strâmtorări! Şi te mai rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu ca să… (acum spunem ce dorim să îi cerem lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Antonie cel Mare)

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!

Şi te rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu, ca să mă scape din necazuri, nevoinţe, boli, strâmtorări! Şi te mai rog, Sfinte Antonie cel Mare, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu ca să… (acum spunem ce dorim să îi cerem lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Antonie cel Mare)


Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngerii, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;

Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;

Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!


şi Condacul 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă veştejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă: Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!



Rugăciune către Părintele Antonie cel Mare

(rostită de preot în Biserică)


SFINTE PĂRINTE ANTONIE, cel ce te-ai învrednicit să fii vas ales al Mântuitorului Hristos prin credinţă şi prin viaţa ta curată, du rugăciunile noastre către Dumnezeu şi roagă-L pentru sănătatea, pentru mântuirea, pentru ajutorul şi pentru iertarea păcatelor tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău cel sfant.

Cel ce ai fost pe pământ şi durerile noastre le ştii şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce ţi-o aducem cu atâta nădejde.

O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mântuitorului Hristos, vino cu obişnuita ta îndurare în ajutorul nostru, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim spijiniţi în necazuri, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice şi de păcate.

Ocroteşte-ne pe noi şi familiile noastre şi ne păzeşte paşii vieţii pe cărările mântuirii. Bunule Părinte Antonie, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslavire al Marelui Dumnezeu şi al Mântuitorului Hristos, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut în care să se sălăşluiască virtutea şi să crească crinul bine mirositor al faptelor creştine, prin Tine să se mărească numele cel Sfânt al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!