marți, 19 ianuarie 2010

Acatiste către Domnul Dumnezeu Tatăl / Duhul Sfânt

Acatistul către Atotputernicul Dumnezeu, la vreme de necaz sau de ispită

Condacul 1:

Mare apărător eşti Doamne, bucuria şi mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig Ţie: Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, ca să mântuiesti pe omul cel căzut, nu te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri de moarte ruşinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun eşti şi iubitor de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine şi cu lacrimi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuieşte-mă că pier;

Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă de năpaste;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile noastre şi ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit moartea, zbrobeşte săgeţile celui rău ce zboară asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 2-lea:

Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri înainte de mine, păcătosul am cutezat şi eu să ridic ochii către Tine, Cel ce locuieşti în cer, miluieşte-mă Doamne, că neputincios sunt, izbăveşte-mă de acestă întristare amară şi mă învredniceşte să-Ţi cânt de bucurie: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

M-ai creat, Ziditorule, ca pe o făptură înţelegătoare, dar eu nenorocitul m-am făcut ca un dobitoc neînţelegător, am supărat bunătatea Ta, Mântuitorule, de aceea cu dreptate m-ai lovit cu această scârbă şi întristare, ceea ce recunosc şi mă căiesc, alergând la Tine aşa mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, mu îmi răsplăti după faptele mele ci fă după mila Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit din tinereţile mele, apără-mă şi de vrăjmaşii care se năpustesc asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, tăria trupului la bătrâneţe, întăreşte-ne trupeşte şi sufleteşte pe cei ce am slăbit;

Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului meu, mângâie-mă pe mine întristatul;

Doamne, Dumnezeul meu, Îndreptătorul meu, îndreaptă-mă la calea mântuirii;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, daruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 3-lea:

Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul meu şi Îmi fi apărător de vrăjmaşii cei vazuţi şi nevazuţi, că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, prietenii şi cei de aproape s-au depărtat de mine; dar Tu, Părintele orfanilor şi apărătorul văduvelor fi mie ajutător, ca să îţi cânt Ţie: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Cela ce ai cerul drept scaun, iar pământul aşternut picioarelor, biruitorule, cela ce iei duhurile stăpânilor, nu mă lepăda pe mine cela ce sunt praf de mănuşă şi îndrăznesc către tine, Atoateştiutorule, să grăiesc aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, ridică puterea Ta şi vino să mă mântuieşti din mâinile celor ce mă obijduiesc;

Doamne, Dumnezeul meu, de care se tem şi se cutremură toate, cruţă-mă, că frica şi bezna morţii m-au acoperit pentru păcatele mele;

Doamne, Dumnezeul meu, cela ce te îmbraci cu lumina ca o haina, luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat de grijile vieţii;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce întinzi cerul ca o piele, întinde acoperământul apărării Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ţii lumea cu cuvântul, dăruieşte pace smeritului meu suflet;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 4-lea:

Plutind pe marea furtunoasă a vieţii, către Tine întind mâinile mele, cuvântul lui Dumnezeu, precum Petru cel ce se îneca l-a mântuit, aşa şi către mine întinde mâna Ta cea puternică şi mă izbăveşte din această nevoie, ca, cu bucurie şi recunoştinţă, să-Ţi cânt Ţie: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii...”, cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând:

Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit;

Doamne, Dumnezeul meu, Care l-ai îndreptat pe vameşul să nu intrii la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu;

Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, Sfătuitorule povăţuieşte-mă sa pot scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc;

Doamne, Dumnezeul meu, cela ce cauţi spre cei smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 5-lea:

Prin jertfa de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar iată că iarăşi, ca şi câinele la ceea ce a vărsat, m-am întors la păcat, de aceea cu dreptate mă pedepseşti cu această nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mila Ta şi dă-mi mântuirea Ta celui ce strig Ţie: Aliluia!


Icosul al 5-lea:

Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele săvârşite de dânsul, şi-a venit în sine, mărturisindu-şi păcatul şi zicând: „Greşit-am înaintea Domnului şi El m-a auzit şi mi-a iertat păcatul...”, iar eu nenorocitul, mai rău greşind decât acela, n-am cules roadele pocăinţei. De aceea au venit asupra mea toate relele, dară fi milostiv mie, celui ce mă rog Ţie:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit braţele asupra amaleciţilor, întăreşte-mă cu putere de sus, ca să nu cad sub povară;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit lacrimile lui Iezechia, primeşte şi lacrimile mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai auzit suspinul lui Manase, primeşte şi de la mine păcătosul adâncul meu suspin;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce locuieşti întru cele de sus şi priveşti la cele de jos, vezi-mă şi pe mine păcătosul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 6-lea:

Propovăduitorul pocăinţei, înainte-mergătorul Tău cuvânt, Dumnezeule adeseori bate la inima mea, ca să mă pocăiesc de fărădelegile mele, dar eu am nesocotit aceasta de aceea m-a şi ajuns mania Ta cea dreaptă. Nevoile şi scârbele m-au înconjurat pe mine păcătosul, dar Tu Doamne, Mântuitorul meu, înainte de a mă cerceta, dă-mi vreme să plâng greşelile mele şi să-Ţi strig: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

Întru necazul meu a strălucit bucuria cuvântului Tău Mântuitorule care zice: „Cereţi şi vi se va da...” şi îmi dă nădejde în iubirea Ta de oameni. Şi fugind de întunericul disperării, alerg la Tine, aşa rugându-mă:

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, Dă-mi mângâiere în necazul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, apără-mă de cei ce se scoală asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mi că îmi slăbesc puterile întru nevoia aceasta;

Doamne, Dumnezeul meu, Dă-mi să ţin minte toate binefacerile Tale şi niciodată să nu disper în milele Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 7-lea:

Vrând odinioară împăratul Nabucodonosor să piardă pe cei trei tineri a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai trimis pe îngerul Tău ca să răcorească flăcările arzătoare. Trimite şi acum, Doamne, mângâiere mie robului Tău, şi mă mântuieşte pentru mila Ta. Chiar dacă am păcătuit, dar nu m-am lepădat de tine, ci Ţie unuia adevărul lui Dumnezeu mă închin şi-Ţi cânt: Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Minunat Te-ai proslăvit în faţa lui faraon şi a oştirii lui, Dumnezeule al lui Israel. Pe aleşii Tăi ce Te-au chemat i-ai auzit. Auzi deci şi rugăciunea mea şi mântuieşte-mă pe mine cel ce strig:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai scos pe aleşii Tăi din robia Egiptului, scoate din nevoie şi sufletul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai zdrobit pe vrăjmaşi, nimiceşte uneltirile celor ce gândesc rele asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înecat în Marea Roşie pe faraon şi oastea lui, îneacă şi nedreptăţile vrăjmaşilor mei.


Condacul al 8-lea:

Minunate au fost pentru mine milele Tale, Părinte ceresc, cu faptele mele m-am îndepărtat şi m-am robit acestei lumi deşarte. De aceea mă arde scarab şi mă îneacă disperarea, dar Tu ca un milostiv şi de oameni iubitor, primeşte-mă şi pe mine rătăcitul şi măntuieşte-mă din nevoia în care mă aflu, pe mine cel ce strig: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Fiind cuprins de necurăţia păcatelor şi cufundat în adâncul răutăţilor, către Tine cel ce locuieşti în ceruri, ridic ochii mei şi te rog, auzi suspinul meu adânc:

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai luminat ziua cu Soarele, luminează sufletul meu întunecat de deşertăciunile omeneşti;

Doamne, Dumnezeul meu, Mângâietorule bun, umple de mângâiere dumnezeiască sufletul meu;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul Tău, întăreşte-mă şi pe mine, mărturisirea numelui cel sfânt;

Doamne, Dumnezeul meu, purtat de heruvimi şi cântat de serafimi, primeşte de la mine păcătosul, prinosul rugăciunii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 9-lea:

Izvorul a toată mila şi dătătorul înţelegerii, Mângâietorul cel bun, învaţă-mă a grăi înaintea Ta: umple de dumnezeiască bucurie mintea mea cea întunecată de scârbele acestei lumi şi sufletul meu întinat de patimi, ca cu bucurie să-ţi cânt: Aliluia!


Icosul al 9-lea:

Toate cele existente nu pot mărturisi mulţimea bunătăţii Tale şi a dragostei către neamul omenesc, Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit până la chipul de rob, nu mă lepăda nici pe mine cel ce fără de număr am greşit, iar acum fără frică stau înaintea Ta şi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, Păstorule bun, care ai pus sufletul pentru oi, izbăveşte-mă de gura lupului care caută să mă înghită;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel care pentru noi ai fost batjocorit, lovit şi răstignit pe cruce, pentru patimile Tale, păzeşte-mă de batjocura vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat, fiind socotit cu cei fărădelege, scoate-mă din mâinile celor ce mă urăsc;

Doamne, Dumnezeul meu, cu a Cărui răni ne-am vindecat, vindecă inima mea cea rănită;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti poporul cel ce se numeşte ales, din ce se numeşte ales, din robia Egiptului, ai chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea, zicând lui: „Am văzut nevoia poporului meu celui din Egipt şi am auzit suspinarea lui...”. Caută acum, Doamne, la necazul meu, ca mulţumit, să-ţi strig: Aliluia!


Icosul al 10-lea:

Împarate ceresc, Mângâietorule, duhul adevãrului, arată mila Ta mie, robului Tău, şi cercetează sufletul meu cel adânc întristat şi mă întăreşte să mă rog Ţie:

Doamne, Dumnezeul meu, Care ai învăţat pe apostolic să vorbească în alte limbi învaţă-mă voia Ta.

Doamne Dumnezeul meu, care ai dat mucenicilor curaj înaintea chinuitorilor dă-mi putere împotriva păcatului şi a diavolului;

Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte care sfinţeşti pe credincioşii Tăi, sfinţeşte-mi sufletul, ca să fie cu adevărat templul Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorule de lumină, luminează-mă că sunt întunecat de scârbe;

Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bunătăţilor, nu mă lipsi de darul harului Tău;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 11-lea:

Aducând Ţie umilită cântare, şi cu inima înfrântă rugându-mă, nu mă trece cu vederea, Preabunule Stăpâne, întoarce faţa Ta de la păcatele mele, dar nu Te întoarce de la mine cel ce-ţi cânt Ţie: Aliluia!


Icosul al 11-lea:

Lumină adevărată eşti Hristoase Dumnezeule, luminează sufletul meu întinat de patimi cu harul Tău, şi cu evlavie să mă rog Ţie, acestea grăind:

Doamne, Dumnezeul meu, nu mă pierde pe mine cel neîndreptat, care îndrăznesc să stau înaintea Ta;

Doamne, Dumnezeul meu, Căldură sfântă, încălzeşte-mă că pier în ceaţa înfricoşătoare a scârbei;

Doamne, Dumnezeul meu, Rază luminoasă a slavei Părintelui ceresc, luminează-mă cu lumina apărării Tale;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, trimite îngerul să mă scape de tot răul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 12-lea:

Din bunătate şi din dragoste către neamul omenesc, Părinte ceresc, ai trimis pe unul născut fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe Pământ s-a şi cu oamenii a vieţuit, apoi socotit fiind cu fărădelege, cel ce este fără de păcat, cu sângele Tău a înnoit firea noastră cea stricată şi pe toată lumea a învăţat să cânte: Aliluia!


Icosul al 12-lea:

Cântând nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că pentru a noastră mântuire ai voit să suferi cruce şi moarte, mărturisesc dreapta judecată, căci cu dragoste m-ai lăsat să sufăr pentru păcatele mele. Dar Tu, care ai venit să chemi la pocăinţă nu pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi, auzi-mă pe mine, care sunt mai păcătos decât toţi păcătoşii şi mă rog Ţie aşa:

Doamne, Dumnezeul meu, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, ridică şi sarcina păcatelor mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai fost ca un miel fără glas dus să se înjunghie, învaţă-mă să sufăr fără cârtire toate relele ce vin asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe şi zapisul păcatelor mele fără de număr;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit pocăinţa tâlharului, primeşte şi pocăinţa mea a păcătosului;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce pe morţi ai înviat, învie şi sufletul meu cel mort în păcate;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ridici pe cei căzuţi ridică-mă şi pe mine păcătosul;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Condacul al 13-lea:

O, Mult milostive şi Atotbunule, Doamne, Dumnezeul meu, apărătorul celor obijduiţi şi nădejdea celor dejnădăjduiţi, caută cu ochiul Tău cel bun la întristarea mea şi mă mântuieşte pentru mila Ta pe mine cel ce cânt Ţie: Aliluia! (de 3 ori)


Apoi se zice din nou Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, ca să mântuiesti pe omul cel căzut, nu te-ai ruşinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi scuipări, lovituri de moarte ruşinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun eşti şi iubitor de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine şi cu lacrimi mă rog:

Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuieşte-mă că pier;

Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuieşti nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, izbăveşte-mă de năpaste;

Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile noastre şi ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai daruit lumii prin crucea Ta, trimite pace în sufletul mes scârbit;

Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit moartea, zbrobeşte săgeţile celui rău ce zboară asupra mea;

Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-misă mă bucur de milostivirea Ta.


şi Condacul 1:

Mare apărător eşti Doamne, bucuria şi mângâierea robilor Tăi, unde eşti Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipseşti, bucuria se preface în deşertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul acesta şi mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig Ţie: Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta.


Rugăciune:

Doamne mântuieşte-mă ca sunt zdrobit; iată corabia ce nevoieşte în mijlocul valurilor vieţii şi a ispitelor şi este aproape de pierire, dar Tu, ca Dumnezeu milostiv şi compătimitor neputinţelor noastre, cu puterea Ta nemărginită opreşte furtuna necazurilor care vrea să mă ducă în adâncul relelor, linişteşte-o, că vântul şi marea te ascultă. Mântuieşte-mă Mântuitorule, după mare mila Ta, iar nu după faptele mele. Dacă vrei să mă mântuieşti, Tu însuţi fă aceasta în chipul în care ştii mai bine. Eu în tine Doamne am pus nădejdea, şi mă încredinţez voii Tale după bunăvoinţa Ta. Cred şi mă încred putrenic că nu mă voi pierde cu fărădelegile mele şi eu voi înălţa slavă dreptei Tale judecăţi. Fiindcă faci cu mine cum voieşti, fii binecuvântat, Doamne, în vecii vecilor. Amin!