Se zic rugăciunile începătoare, apoi:
Condacul 1:
Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Icosul 1:
Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe l-ai iubit pe Christos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Christos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 2-lea:
Ca o albină te-ai sârguit a cerceta pe Cuvioşii Părinţi ce locuiau în Sfin-tele Locuri ale Ierusalimului, şi ai cules din Florile pustiei duhovnicesc nectar, pentru sufletul însetat de Christos. Pe cuviosul Gherasim, căruia un leu îi slujea, te-ai învrednicit astfel a-l vedea în pustia Iordanului. Împreună rugaţi-vă şi acum să ne învrednicim milostivirii dumnezeieşti, ca uniţi cu voi într-un cuget şi o inimă să cântăm Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Aşa ai văzut pe mulţi alţi părinţi ce vieţuiau acolo prin diferite locuri şi străluceau în fapte bune şi cu care vorbind, ai câştigat mult folos sufletului tău, Sfinte Părinte Visarion:
Bucură-te, fagure plin de mierea virtuţilor;
Bucură-te, că din multe flori te-ai ostenit a o afla;
Bucură-te, căutare neobosită a lui Christos;
Bucură-te, împreună călător cu smerita cugetare;
Bucură-te, râvnitor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, arătător de cele cereşti;
Bucură-te, descoperitor al înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător al tainelor lui Christos;
Bucură-te, iubitorule al dreptei socoteli;
Bucură-te, închinătorule în duh şi adevăr;
Bucură-te, că picuri duhovnicească rouă în sufletele celor credincioşi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 3-lea:
Alergai neobosit spre hotarul Vieţii Celei Veşnice, şi cu curaj înfruntai arşiţa pustiei, Preacuvioase Părinte, pentru a te uni cu ceata Sfinţilor Părinţi, de care alipindu-te pururi cântai: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Întorcându-te la locul tău, ai dobândit ca părinte duhovnicesc pe Cuviosul Isidor Pelosiotul, de a cărui deasă povăţuire mult folosindu-te, te-ai îndreptat către viaţa cea aspră:
Bucură-te, vistierie nefurată a învăţăturilor Părintelui tău;
Bucură-te, sabie a duhului, ascuţită de piatra ascultării;
Bucură-te, că ai crescut în tine chipul fiului duhovnicesc;
Bucură-te, ostaş nebiruit în războiul nevăzut;
Bucură-te, învăpăiere spre cele dumnezeieşti;
Bucură-te, pătimitorule de bună voie pentru Christos;
Bucură-te, că ai iubit simplitatea şi nevinovăţia;
Bucură-te, pământ bun, care ai înmulţit darurile dumnezeieşti;
Bucură-te, jertfă de sine, mistuită de focul ceresc;
Bucură-te, lepădare de sine pentru Christos;
Bucură-te, sluga Domnului cea credincioasă şi înţeleaptă;
Bucură-te, răbdare şi dragoste care îmbrăţişezi toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 4-lea:
Împărţind săracilor şi mănăstirilor averea rămasă de la părinţi, te-ai făcut monah şi te-ai înstrăinat desăvârşit de cele trecătoare, rămânând în inima ta singur cu Christos, Căruia neîncetat Îi cântai: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Te-ai sălăşluit în loc pustiu, iubind liniştea cea după Dumnezeu, obo-sindu-te cu multe osteneli şi omorând patimile trupeşti cu nevoinţele pustniceşti, Preacuvioase Visarion, Părintele nostru. Pentru aceasta, după vrednicie lăudându-te, îţi cântăm:
Bucură-te, îngerească petrecere;
Bucură-te, vas plin de mirul întregii înţelepciuni;
Bucură-te, bună mireasmă a rugăciunii curate;
Bucură-te, că prin postirea peste măsură ai arătat nemăsurată râvnă după duhovniceasca hrană;
Bucură-te, mişcare nemişcată spre cele de sus;
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei;
Bucură-te, că ai luat pe umeri jugul lui Christos;
Bucură-te, că toate pentru El ai lăsat;
Bucură-te, legământ veşnic al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, sărac îmbogăţit în Dumnezeu;
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, lumină lumii şi călăuză spre Christos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 5-lea:
Uneori posteai toată săptămâna, iar alteori petreceai fără de hrană şi băutură patruzeci de zile, cu ochii duhului aţintiţi spre Pomul Vieţii, Preacuvioase Visarion, cântând în chip negrăit: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Odată, între mărăcini stând şi având mâinile, ochii şi cugetul îndreptate spre cer, ai petrecut patruzeci de zile şi nopţi în rugăciuni gânditoare de Dumnezeu:
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, rugăciune, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, contemplare a celor negrăite;
Bucură-te, cugetare dreaptă şi neprihănită în Sfânta Treime;
Bucură-te, închinare adâncă la hotarul de taină al dumnezeirii;
Bucură-te, bucurie a vederii duhovniceşti;
Bucură-te, însă şi cutremur înaintea descoperirilor cereşti;
Bucură-te, că nu ţi-ai mişcat trupul câtuşi de puţin în acest timp;
Bucură-te, că nu ai gustat nimic, nici nu ai gândit către cineva;
Bucură-te, că nu ai dormit, nici nu ai slăbit de fireasca neputinţă;
Bucură-te, că nu ţi-ai aplecat mintea spre cele pământeşti;
Bucură-te, că te-ai pătruns cu totul de dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 6-lea:
Dăruind neabătut sângele nevoinţelor tale pentru Christos, te umpleai de duh, urmând celor netrupeşti puteri. Aşa te-ai învrednicit de mari faceri de minuni, pentru ca să se slăvească şi mai mult prin tine Numele lui Dumnezeu, în inimile celor ce-I cântă: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
După cum Moise a prefăcut apele cele amare întru dulceaţă, cu lemnul arătat de Dumnezeu, ca să adape pe Israel cel însetat, tot astfel şi tu, Cuvi-oase Visarion, ai îndulcit amărăciunea apei de mare cu rugăciunea şi în-semnarea Sfintei Cruci, ca să adapi pe ucenicul cel slăbit de sete. Iar apoi, nelăsându-l să ia provizii de apă, i-ai descoperit în chip lămurit desăvâr-şita credinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu:
Bucură-te, credinţă ce muţi munţii;
Bucură-te, grijă doar de cele cereşti;
Bucură-te, dar şi împreună purtare a crucii aproapelui;
Bucură-te, făcătorule de minuni, cel mare între Părinţi;
Bucură-te, cel asemenea proorocilor de demult;
Bucură-te, că urmând lui Christos, ai primit şi Chipul de Părinte duhovnicesc;
Bucură-te, slujire de Dumnezeu şi aproapele;
Bucură-te, că ai zugrăvit cu viaţa icoana sfinţeniei;
Bucură-te, comoară ascunsă în Christos;
Bucură-te, că din marea vieţii ne scoţi apa dulce şi răcoritoare a milostivirii dumnezeieşti;
Bucură-te, pom răsădit la Izvorul Vieţii celei veşnice;
Bucură-te, tărie a nădejdii neclintite;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 7-lea:
Te-ai asemănat, Preacuvioase Visarion şi lui Iisus al lui Navi, căci pre-cum acela a înfrânt pe Amorei oprind soarele în calea sa, tot aşa ai făcut şi tu. Căci purtai în tine pe Soarele cel înţelegător, Căruia toate i se supun. Pentru aceasta ne minunăm şi slăvim pe Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mergând cu ucenicul tău Dula la sălaşul unui stareţ, se apropia soarele de apus şi calea era încă depărtată. Deci te-ai rugat, Preacuvioase Visarion, Domnului să poruncească soarelui a sta până veţi ajunge la robul lui Dumnezeu. Şi aşa s-a făcut, căci n-a apus soarele până ce ai sosit, Părinte, la acel stareţ. Pentru aceasta cu minunare cântăm:
Bucură-te, cel binecuvântat de Domnul cu daruri mai presus de fire;
Bucură-te, că i-ai ruşinat pe nevăzuţii vrăjmaşi;
Bucură-te, smerenie înălţată de Christos;
Bucură-te, lumină neînserată;
Bucură-te, fiu iubit al Tatălui Ceresc;
Bucură-te, cuvânt cu putere multă;
Bucură-te, arătare a tainei iubirii;
Bucură-te, inimă făcută altar al închinării;
Bucură-te, rugăciune ascultată de Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocire prin care ne îndreptăm viaţa;
Bucură-te, facere de bine nedrămuită;
Bucură-te, că Christos ţi-a dăruit cele cu neputinţă la oameni;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 8-lea:
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, care te-a învrednicit ca şi pe Sfântul Prooroc Ilie, a chema în vreme de secetă, cu rugăciunea, ploaie îndestulată din cer pe pământ. Şi nu o dată sau de două ori, ci de mai mul-te ori, ca să se învedereze plinătatea darului în lucrătorii marii şi desăvâr-şitei rugăciuni. Pentru aceasta slăvim pe Christos, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Încă şi cu proorocul Elisei te-ai asemănat, căci precum acela a trecut apele Iordanului, despărţindu-le cu cojocul lui Ilie, tot aşa ai întărit cu rugăciunea firea apelor. Pentru că Nilul îl străbăteai ca pe uscat şi oriunde ţi se întâmplau pâraie, le treceai cu picioarele goale:
Bucură-te, credinţă dincolo de hotarele vederii trupeşti;
Bucură-te, că ai făcut roade vrednice de pocăinţă;
Bucură-te, plâns nelipsit după Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale ne pogoară şi nouă roua duhovnicească;
Bucură-te, că răcoreşti cu ea sufletele celor necăjiţi;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să păşim peste valurile ispitelor;
Bucură-te, cel ce calci peste puterea vrăjmaşului;
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu;
Bucură-te, stare plină de evlavie înaintea lui Christos;
Bucură-te, străpungere a inimii în faţa morţii şi a Judecăţii;
Bucură-te, aflare a smereniei pruncilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 9-lea:
Văzându-ţi smerenia, Părinţii din Schitul unde petreceai oarecând n-au îndrăznit să te roage să scoţi duhul necurat din omul cel îndrăcit, ci cu-noscând că numai tu o poţi face, l-au pus chiar în locul unde urma să vii în Biserică. Dar când ai intrat şi l-ai văzut, nu ai vrut să-l tulburi pe acel om. Atunci ei te-au rugat să-l scoli, iar tu, abia atingându-l şi îndemnân-du-l, ai izgonit în acel ceas pe diavol şi toţi cu bucurie au cântat: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
N-ai voit cu nici un chip să fii slăvit de oameni, socotindu-te pe tine păcătos şi nevrednic. Pentru aceasta ai fost încununat cu dumnezeiască slavă, umbrit fiind de Duhul Sfânt:
Bucură-te, alergare pe Calea cea strâmtă;
Bucură-te, foc înfricoşător pentru vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, foc mângâietor pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că ne aprinzi râvna după cele dumnezeieşti;
Bucură-te, mucenic de bună voie care strici cursele diavoleşti;
Bucură-te, că ai omorât pentru Christos mila de sine;
Bucură-te, blândeţe neclătinată;
Bucură-te, clădire a temeliei sufletului pe dragostea lui Hristos;
Bucură-te, floare aleasă în grădinile Raiului;
Bucură-te, trezvie a inimii luminate de ochiul conştiinţei;
Bucură-te, braţe părinteşti iubitoare;
Bucură-te, că nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 10-lea:
Înţelegând din viaţa ta, Cuvioase, că în inimile celor blânzi şi smeriţi se odihneşte Domnul, ne cucerim de bunătatea Lui nemăsurată şi ne închi-năm Chipului Său mântuitor, cântând împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Odată, un frate din schit a căzut într-o greşeală, iar preotul îi poruncea să iasă din biserică, ca un de tot nevrednic. Deci, Cuvioase Visarion, scu-lându-te, ai ieşit şi tu împreună cu acela zicând: „şi eu sunt păcătos ca acesta!”:
Bucură-te, ciorchine al smeritei cugetări;
Bucură-te, stare neclătinată a minţii;
Bucură-te, tron al simplităţii;
Bucură-te, cuget neiscoditor;
Bucură-te, plâns curăţit de orice pată;
Bucură-te, candelă a dreptei socoteli;
Bucură-te, neprihănită prihănire de sine;
Bucură-te, untdelemn al milostivirii;
Bucură-te, ridicare a celor căzuţi;
Bucură-te, sprijin în neputinţele noastre;
Bucură-te, lumină nejefuită a rugăciunii;
Bucură-te, lucrător pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 11-lea:
Patruzeci de ani nu te-ai culcat pe coaste ca să te odihneşti, ci şezând, primeai numai puţin somn. Iar pe ucenici îi sfătuiai să fie treji, spre paza de cursele vrăjmaşului şi spre asemănarea cu Heruvimii şi Serafimii, care neîncetat cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Tot meşteşugul duhovnicesc cel tămăduitor îl arătai cu fapta şi cu cuvântul ucenicilor, ca să se păzească şi să se smerească pururi în faţa lui Dumnezeu, fugind de nelucrare şi de părerea de sine ca de nişte furi cum-pliţi şi pricinuitori ai căderii:
Bucură-te, fugă de păcate şi casă a nepătimirii;
Bucură-te, inimă nerobită;
Bucură-te, dragoste desăvârşită;
Bucură-te, neagonisitorule de cele pământeşti;
Bucură-te, pasăre rătăcitoare, umbrită de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, cel flămând şi însetat şi gol, că în Domnul ţi-ai pus nădejdea;
Bucură-te, râvnitor al Fericirilor lui Christos;
Bucură-te, fericită întristare şi înstrăinare de mândrie;
Bucură-te, singurătate împodobită de frumuseţea rugăciunii curate;
Bucură-te, diamant al răbdării pustniceşti;
Bucură-te, împreună-liturghisitor cu îngerii;
Bucură-te, păzitor al tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 12-lea:
Ajungând la adânci bătrâneţi, te-ai mutat la viaţa cea neîmbătrânită şi ai trecut de la plângere la bucuria cea veşnică, cu darul Domnului nostru Iisus Christos, Căruia Îi cânţi împreună cu Cetele Sfinţilor: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De săgeata iubirii pătrunzându-te cu totul, te-ai înălţat la cele cereşti ca un fiu al Împărăţiei şi aşa chip de icoană te-ai făcut, prin care şi noi pri-mim ajutor şi luminare de sus:
Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei plinătăţii lui Christos;
Bucură-te, că ai intrat în slava cea neapropiată;
Bucură-te, fulger de har ce arzi duhurile cele viclene;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, luminare a celor întunecaţi de patimi;
Bucură-te, rază de nădejde a deznădăjduiţilor;
Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc;
Bucură-te, sol al Treimii;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, neadormit mijlocitor al credincioşilor;
Bucură-te, izbăvitorule de toată boala şi întunecimea;
Bucură-te, cale a Vieţii deschisă spre Cer;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Preacuvioase Visarion, primeşte smerita noastră rugăciune şi fii nouă mijlocitor înaintea Scaunului Sfintei Treimi. Alungă cu văpaia ru-găciunilor tale pe tot potrivnicul şi luminează-ne calea spre Christos, ca izbăvindu-ne de toată povara neiubirii să nu ne aflăm osândiţi la Judecată, ci să ne învrednicim a cânta în vecii nesfârşiţi: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se repetă Icosul 1:
Născut şi crescut după trup în Egipt, din tinereţe l-ai iubit pe Christos. Lumina darului lui Dumnezeu a răsărit în inima ta, iar tu te-ai păzit cu toată luarea aminte de întinăciunea păcatului, ferindu-te a-ţi păta haina duhovnicească îmbrăcată la Sfântul Botez. Pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, floare a dragostei cuvioase;
Bucură-te, gândire la poruncile lui Dumnezeu;
Bucură-te, strajă neadormită a focului dumnezeiesc;
Bucură-te, mireasmă a voii dumnezeieşti împlinite;
Bucură-te, fierbinte rugătorule;
Bucură-te, sfeşnic purtător de lumină dumnezeiască;
Bucură-te, conştiinţă mângâietoare a milei şi măreţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ridicare cu duhul mai presus de fire;
Bucură-te, covârşire a firii slăbite de păcat;
Bucură-te, că ai coborât cerul în inimă;
Bucură-te, viaţă închinată lui Christos;
Bucură-te, mlădiţă a Viei cereşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
şi Condacul 1:
Înger în trup, comoară de sfinţenie te-ai arătat lumii, Părintele nostru Visarion, luminându-ne sufletele noastre cu viaţa ta cea dumnezeiască. Pentru aceasta, cu credinţă cinstirea noastră îţi aducem: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Visarion, de Dumnezeu purtătorule!
