Toate acatistele: 24 septembrie - Acatistul Sfântului Siluan Athonitul (Preacuvios Părinte)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Ţie, alesule nevoitor al Domnului şi îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îţi aducem! În veghe neîncetată, în postire şi în smerenie fiindu-le părinţilor athoniţi prea-ales urmaş, prin însetarea după Dumnezeu şi dragostea cea arzătoare către El, har îmbelşugat ai agonisit sufletului tău şi următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstingnit, pentru toţi oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii şi pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greşalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu şi cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine şi după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ţi-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîncăputul nume al lui Dumnezeu Celui Preaînalt, ca prin puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu să urmezi vieţii îngereşti. Pentru acestea, lăudând minunatele tale fapte şi ostenelile pământeşti, cu sfială te chemăm:

Bucură-te, rod al curăţiei din părinţi binecinstitori de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai iubit a părinţilor tăi cucernicie din tot sufletul tău;

Bucură-te, că prin înfranare şi iubire de Dumnezeu să te asemeni lor ai voit;

Bucură-te, că din pruncie căutându-ţi bucuria în Dumnezeu, minunat te-ai înţelepţit;

Bucură-te, că inima ta să cunoască şi să se supună voii lui Dumnezeu mereu a căutat;

Bucură-te, că spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai însetat;

Bucură-te, că de Cuvântul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ţi-ai îndulcit din tinereţe;

Bucură-te, floare înmiresmată cu fapte de credinţă de o nepieritoare frumuseţe;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 2-lea:

Văzându-te pe tine Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu afundat în prăpastia pierzării, pe când dulceaţa păcatului ca un şarpe rău mirositor pătrundea în sânul tinereţii tale, ca o maică îndurerată te-a chemat în chip minunat: „Fiule, mă doare să te vad spurcându-te cu fapte păcătoase”. Si pricepând tu, Preacuvioase Părinte, milostivirea ei, şarpele păcatului cu bărbătească înţelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocăinţă, smerenie şi rugăciune, iar Mântuitorului Iubitor de oameni cântare de mulţumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maică, pururea strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeiască înţelepciune te-a umbrit, când glasul Maicii Domnului te-ai învrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, şi harul Sfântului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o căprioară din laţ scăpând, către grădina Maicii Domnului - Muntele Athos - ai năzuit, fugind de deşertăciunea lumească, căci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, văzând minunata bunăvoire a Stăpânei lumii faţă de tine, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, că din întunericul păcatului la lumina adevărului lui Hristos de însăşi Preacurata ai fost chemat;

Bucură-te, că ai fost ales să fii lucrător credincios al grădinii ei pământeşti, în chip minunat;

Bucură-te, viţă dulce a pământului rusesc care în Muntele Athos îmbelşugat ai rodit;

Bucură-te, conştiinţa neadormită, că prin smerita rugăciune, boldul păcatului l-ai tocit;

Bucură-te, că în Sfânta Mănăstire Pantelimon, lui Dumnezeu în chip îngeresc ai slujit;

Bucură-te, că prin nevoinţă, post şi isihie pe duşmanul ce lupta împotriva ta desăvârşit l-ai plecat;

Bucură-te, că toate măiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;

Bucură-te, că tânjind după Dumnezeu, credinţa curată în chip slăvit ai dobândit;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 3-lea:

Cu adevărat, de Dumnezeu iubitorule Părinte Siluane, te-a apărat puterea Celui Preaînalt când duhul iadului şi al morţii te-a năpădit şi sufletul tău îl învifora cu momeli pierzătoare şi tu, cu totul istovit, cugetai că Dumnezeu este de neînduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni îndată te-a cercetat prin lumina cea negrăită a Taborului şi cu focul harului Sfântului Apostol Pavel o nouă naştere ai primit, cu frică şi bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având bogăţia harului, cu duhul la ceruri ai fost înălţat şi acolo cuvinte de negrăit cu adevărat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Căci te-ai umplut de dragostea cea negrăită a lui Dumnezeu când, fiind în afară de cele ale lumii, întru vederea duhovnicească a negrăitei frumuseţi dumnezeieşti, te-ai învrednicit a vedea Faţa lui Hristos-Dumnezeu Cel fără-de-măsură iubitor şi iertător a toate. Iar noi, minunându-ne de negrăita vedere a lui Dumnezeu, îţi cântăm:

Bucură-te, că întru credinţă nevoindu-te, de cercetarea şi mângâierea lui Hristos te-ai învrednicit;

Bucură-te, că ai fost vrednic să vezi cu ochii tăi frumuseţea slavei Sale de negrăit;

Bucură-te, că în Ceruri la preaminunata frumuseţe prin Sfântul Duh ai fost înălţat;

Bucură-te, că acolo din darurile harului Sfântului Duh Mângâietor te-ai adăpat;

Bucură-te, că de frumuseţea de nedescris a Raiului te-ai împărtăşit;

Bucură-te, că fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumuseţii cereşti ai fost copleşit;

Bucură-te, că acelaşi har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omeneşti;

Bucură-te, că spre zorii vieţii veşnice că o strajă pururea veghetoare ne trezeşti;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 4-lea:

Furtună de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigaş de oameni care dintru început a căutat să piardă sufletele drepţilor; dar tu, Părinte Siluane, povăţuit fiind de Domnul Iisus Hristos să-ţi ţii mintea în iad şi să nu deznădăjduieşti, cu darul Duhului Sfânt, prin neîntreruptă veghe şi smerenie ai preîntimpinat uneltirile vrăjmaşului desăvârşind biruindu-l; iar el, ruşinat fiind de tine, silit a fost a mărturisi că întru totul este mincinos. Şi aşa, sufletul tau din cursa neprietenului ca o porumbiţă blândă a fost izbăvit de Dumnezeu, căruia neîncetat I-ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind despre tine că în chip minunat ai fost chemat de la deşertăciunea lumească spre nevoinţa călugarească şi prin harul lui Dumnezeu rod bun ai făcut, Cuvioase, nu numai călugari tineri, dar şi cei vârstnici, mult încercaţi în nevoinţe, către tine alergau şi ca de miere îndulcindu-se de faptele şi cuvintele tale, viaţa cea îngerească au urmat şi Domnului s-au asemănat. Iar noi, cu smerită cugetare văzându-te împodobit, cu bucurie îţi strigăm:

Bucură-te, că izvor nesecat de smerită cugetare şi înfrânare în Domnul ai devenit;

Bucură-te, că în Muntele Sfânt ai fost ca un crin bine mirositor şi neveştejit;

Bucură-te, că în nevoinţa ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;

Bucură-te, că mintea, inima şi voinţa în Dumnezeu prin rugăciune necontenit ti-ai întărit;

Bucură-te, că plin de râvnă, curăţia trupească şi sufletească ţi-ai păzit;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată la înălţimea nepătimirii ai urcat;

Bucură-te, că pravila Sfinţilor Părinţi cu sârguinţă ai urmat;

Bucură-te, că despre iubirea lui Dumnezeu şi cereasca Patrie neostenit ne-ai grăit;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 5-lea:

Ca pe o stea călăuzitoare şi de minte luminătoare ţi-a dăruit Domnul Harul cel Dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, întărindu-te prin aceasta în nevoinţa cea mântuitoare ca odinioară pe Proorocul Ilie la Pârâul Horeb şi hrănindu-te în chip minunat din necheltuitele comori ale Sfântului Duh. Şi aşa, arzând de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinereţe şi până la bătrâneţe priveghind şi din straja dimineţii până în noapte pentru întreaga lume rugându-te, ca o alăută dulce cântătoare, neîncetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzându-te pe tine, Preacuvioase Părinte Siluane, întru nevoinţa cea bună căutând dragostea lui Dumnezeu cum căuta pruncul laptele mamei sale şi către mângâierea Lui cu dor mare tânjind şi cu lacrimi strigând: „Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu şi încălzeşte-te, o, inima mea”, şi încă „Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca să nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea; de dragostea lui Dumnezeu?”, ne cutremurăm cu inima şi ne umilim cu sufletul în faţa unei asemenea iubiri către Dumnezeu cel Atotîndurat şi cu străpungere îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult îndulcitoare, pururea ai cerut;

Bucură-te, că în dragostea de Domnul cu îngerii te-ai întrecut;

Bucură-te, că din inima, ca dintr-o candelă a rugăciunii curate, flacăra focului lăuntric spre Domnul ţi-ai şuit;

Bucură-te, că cele de sus şi cele de jos cu frumuseţea evlaviei tale îngereşti le-ai împodobit;

Bucură-te, că inima ta s-a asemănat cu văpaia rugului nemistuit;

Bucură-te, că precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toţi oamenii înalţi mâinile către Dumnezeu;

Bucură-te, că în toată vremea ai dorit judecăţile Domnului şi îndreptările Sale le-ai căutat cu tot sufletul tau;

Bucură-te, că fără încetare ai strigat: „Mântuieşte Doamne, poporul tău şi binecuvintează moştenirea Ta!”;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor neîncetat al isihiei te-ai arătat, cel ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, când Domnul cel Iubitor de oameni, încercându-ţi dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfântului Duh. Pentru aceasta, înţelegând că ai pierdut harul, precum odinioară Adam când se tânguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mâhnită şi cu lacrimi: „Doamne, Tu mai înainte m-ai cercetat şi mai învrednicit de Sfântul Tău Duh şi sufletul meu Te-a iubit, dar acum sufletul meu tânjeste după Tine”; şi în acest chip tânguindu-te, dar nădăjduind în mila lui Dumnezeu, Ii strigai: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, ca un nou văzător al Tainelor, căci prin smerenie şi rugăciune cu lacrimi harul Sfântului Duh ai dobândit şi de negrăită dragoste inima ţi s-a umplut. Şi gustând tu şi înţelegând puterea harului, cu îndrăznirea lui Ilie ai strigat: „Doamne! Nu numai mie, ci întregii lumi dăruieşte să cunoască dragostea Ta şi să se mântuiască!”. Drept aceea, avându-te pe tine rugător neadormit înaintea lui Dumnezeu, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, că cerul ai deschis când împreună cu Domnul te răstigneai rugându-te pentru cei morţi, pentru cei vii şi pentru cei ce pe lume încă nu au venit;

Bucură-te, că prin această dragoste Împărăţia Cerurilor ai dobândit;

Bucură-te, că adevărata întrupare a credinţei curate şi a nerăutăţii te-ai arătat;

Bucură-te, că ai dobândit iertare de la Hristos pentru cei apropiaţi ţie, căzuţi în păcat;

Bucură-te, lucrător neadormit în grădina Maicii Domnului, care pe cei istoviţi în nevoinţe îi intăreşte;

Bucură-te, dulce alăută a Muntelui Athos, care despre viaţa cea viitoare vesteşte;

Bucură-te, visterie a darurilor Sfântului Duh şi al Preabinecuvântatei Egumene ascultător slujitor;

Bucură-te, cu cei bineplăcuţi lui Dumnezeu credincios împreuna-nevoitor;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 7-lea:

Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu să arate în tine o nouă făclie a harului, Cuvioase Părinte Siluane, ca pe o ramură de măslin cu rădăcină în pământul rusesc al pustiului Athosului te-a răsădit şi cu harul Sfântului Duh te-a înrourat, mult roditor făcându-te: că prin faptele şi cuvintele tale, că printr-un untdelemn de viaţă-dătător, spre curăţie şi înfrânare, cucernicie şi iubire de fraţi pe toţi i-ai povăţuit - iar ei, uniţi fiind prin legătură dragostei, supunând cele mai rele prin cele mai bune, cântau lui Dumenzeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca pe un nou împreună nevoitor cu pustnicii, povăţuitor şi dascăl monarhilor şi mirenilor te-a arătat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Căci tu, încă pe când trăiai în lume, pe un oarecare soldat a cărui femeie se lăsase ademenită de căderea în păcat şi, pentru aceasta, el spre mânie se înverşunase, l-ai învăţat iertarea lui Hristos şi astfel, familia lor - mica biserică - de destrămare, o, ai izbăvit; pe monahii căzuţi în întristare la dobândirea pacii sufleteşti i-ai chemat şi frica Domnului învăţându-i, la pocăinţă i-ai adus; şi astfel pe toţi i-ai pregătit să devină locuitori ai Raiului. Iar noi, ştiindu-te pe tine că te îngrijeşti de mântuirea tuturor, cu dragoste îţi cântăm, după cuviinţa datorată:

Bucură-te, că în căutarea lui Hristos împreună cu iubitorii vieţii pusniceşti te-ai nevoit;

Bucură-te, râvnitorule trăitor al iubirii frăţeşti şi pentru toţi fierbinte rugător;

Bucură-te, că pe calea vietii, în dureri şi în necazuri, eşti celor ce te cheamă credincios însoţitor;

Bucură-te, că celor aflaţi în boli, întristări şi mâhniri sufleteşti le eşti nefăţarnic slujitor;

Bucură-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvântul tău blând la împăcarea cu Dumnezeu şi cu aproapele pe toţi i-ai chemat;

Bucură-te, că mărturisind că bun este Domnul, sufletele slăbănogite de păcate cu nădejdea iertării le-ai îmbărbătat;

Bucură-te, Credinciosule nevoitor care mântuirea pentru toţi oamenii cu lacrimi o mijloceşti;

Bucură-te, că având mintea în iad pentru toţi păcătoşii nepocăiţi îndurare doreşti;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 8-lea:

Minune negrăită ţi-a descoperit Domnul, Preacuvioase Părinte Siluane, când stareţul-duhovnic Avraam ţi-a arătat chipul Său strălucind de nedescris şi astfel, prin minunată schimbare te-a învăţat curat a cinsti Taina Pocăinţei; iar noi, văzându-te pe tine că ţi-ai încredinţat voia duhovnicescului Părinte ca Domnul Insuşi, tăindu-ţi prin smerenie şi pocăinţă voirile cele rele, învăţăm a ne încredinţa voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos şi prin aceasta, înainte de ieşirea noastră din trup, de mânia lui Dumnezeu şi de Judecată ce va să vină ferindu-ne, cântăm lui Dumnezeu întreit: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Din toată inima şi cu tot sufletul cerând, smerenia lui Hristos ai dobândit, preaminunate şi bineplăcut lui Dumnezeu Părinte, şi cu Cel iubit pentru lume împreună te răstigneai, cu lacrimi rugându-te: „O, Preadulce Iisuse! Tu ai făcut ca sufletul meu să Te iubească pe Tine şi să-l iubesc pe aproapele meu. Dăruieşte-mi să vărs lacrimi pentru lumea întreagă, pentru ca toţi oamenii sa te cunoască pe Tine şi să moştenească pacea ta şi să vadă lumina Fetei Tale”. Iar noi, cei ce în păcate ne-am cheltuit viaţa, dobândind mântuire cu rugăciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, că nevoindu-te neobosit în rugăciunea pentru oameni pe Preaputernica Maică Ocrotitoare ai urmat;

Bucură-te, că precum odinioară Ieremia plângea pentru popor, şi tu în Sfântul Munte în lacrimi l-ai înrourat;

Bucură-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru întreaga lume ai cerut mântuire ca pentru sufletul tău;

Bucură-te, Părinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toţi cei ce pier în păcate mijloceşti înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, bucuria şi minunarea îngerilor, care eşti iubit şi bineplăcut lui Dumnezeu;

Bucură-te, strălucire luminoasă în pustiul athonit şi oglindire curată a sfinţeniei neamului tău;

Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare ai arătat lumii chipul frumuseţii îngereşti în trupul tau pământesc;

Bucură-te, că prin căldura rugăciunii tale vrei să ne faci pe noi cămara a Duhului Dumnezeiesc;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 9-lea:

Toate cetele îngereşti şi mulţimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia şi de iubirea ta de oameni, Părinte Siluane, că săvârşindu-ţi ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif în Egipt te-ai asemuit când nu numai de ceata Sfinţilor împreună vieţuitori, dar şi de oştenitorii din lume care lucrau în mănăstire, ca de nişte copii a lui Dumnezeu te-ai îngrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubeşte întreaga zidire, ai strigat: „Doamne, trimite Duhul Tău cel Sfânt şi mângâie sufletele întristate ale acestor oameni necăjiţi”. Şi în orice fiind ai arătat frumuseţea smeritei cugetări cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Părinte Siluane, că tu cu lacrimi ai însetat a stinge orice vrăjmăşie şi neorânduială între oameni i-ai împăcat pe toţi cu Dumnezeu, strigând Stăpânului lumii: „Doamne, cu Tine însetez să fiu şi Ţie pentru întreaga omenire mă rog, ca toţi să fie mântuiţi!”, şi pe oameni învăţându-i: „Fiilor, rugaţi-vă pentru vrăjmaşi, că ei sunt fraţii voştri şi viaţa voastra, iar duşmanul lumii acesteia numai diavolul este”. Şi prin acestea fiind şi noi călăuziţi la iubirea de Dumnezeu, de frati şi de vrăjmaşi, îţi cântăm:

Bucură-te, că prin iubirea pentru vrăjmaşi lui Hristos pe Golgota te-ai asemănat;

Bucură-te, că ridicându-ţi mâinile la rugăciune pentru vrăjmaşii tăi, cu sufletul şi cu inima pe Cel ce S-a răstingnit pentru noi L-ai urmat;

Bucură-te, că de cei apropiaţi te-ai ingrijit şi de frumuseţea isihiei harice nu te-ai lipsit;

Bucură-te, că iubindu-i pe cei de aproape ai tăi, puterea neîncetată a rugăciunii ai dobândit;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune săgeata celui viclean ai frânt până în sfârşit;

Bucură-te, că răutăţile şi măiestriile diavolului sa le biruim ne-ai învăţat;

Bucură-te, că la moara lui Hristos trupul prin muncă ţi-ai istovit şi inimii spre desfătare rugăciunea ca pe o pâine Sfinţită i-ai dat;

Bucură-te, că pe lucrătorii grădinii Împăratesei Cereşti i-ai hrănit din belşug cu pâinea Preasfântului Nume;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 10-lea:

Mântuirea sufletului căutând şi dorind alipirea de Hristos, din pământul părinţilor tăi ai plecat smerit la Sfântul Munte, unde petrecând în înfrânare şi isihie ai dobândit frumuseţea cea întocmai cu a îngerilor, prin sârguinţă şi iubire de oameni. Şi astfel într-o binecuvântată dimineaţă, când ceilalti vieţuitori athoniţi înălţau Ziditorului cântări, bun sfârsşit ai dobândit şi sufletul cel hrănit cu dătătorul-de-viaţă Trup şi Sânge al Domnului I-ai încredinţat în mâinile Lui cele dumnezeieşti, ca împreună cu toţi Sfinţii pururea să-I cânţi Cuvântului celui fără de început şi Dumnezeu, al Cărui Nume în tine s-a Sfinţit: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împăratului Ceresc, pe Care Îl preamăresc heruvimii şi serafimii şi cetele Sfinţilor, I-ai slujit fără odihnă prin viaţă, credinţa şi dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai înaintea scaunului Preasfintei Treimi împreună cu toţi aleşii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Fii, aşadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osârdie înaintea lui Dumnezeu pentru pacea şi bunăstarea lumii, iar pentru Sfânta Biserica solie de necurmată rugăciune şi cald ocrotitor, ca izbăvindu-ne din nevoi, cu mulţumire să-ţi cântăm:

Bucură-te, înger în trup din pământul rusesc, care în chip preaales în Sfântul Munte te-ai nevoit;

Bucură-te, că pentru pământul părinţilor tpi Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;

Bucură-te, îndrăznire iubitoare şi fierbinte rugător pentru toţi cei ce-L caută pe Dumnezeu cu bunăcredinţă;

Bucură-te, grabnic ocrotitor al monahilor din grădina athonită şi a celor ce te urmează în nevoinţă;

Bucură-te, că fără cârtire încercările vieţii de obşte şi durerile trupului tău le-ai purtat;

Bucură-te, că sufletul tău curăţit cu lacrimi de pocăinţă Celui Curat l-ai încredinţat;

Bucură-te, lucrător credincios al viei lui Hristos, în Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;

Bucură-te, că acolo împreună prăznuind cu Sfinţii şi îngerii, cu slavă şi cinste te-ai încununat;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 11-lea:

Cântare de laudă aducem ţie, celui ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, Părinte Siluane, că arzând de dragoste către Domnul - care de mântuirea lumii a însetat şi cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit - L-ai urmat cu credinţă, şi pustia Athosului cu rugăciune curată bine, o, ai înmiresmat, arătându-ne şi nouă chipul vieţii îngereşti împodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfântului Duh. Şi asa, în Sfântul Munte ca în Rai vieţuind, pe vrăjmaş l-ai ruşinat şi sufletul tău Împărăţia Cerească a agonisit, iar pe noi ne-ai povăţuit prin dragoste să ne alipim de Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

În vremurile noastre Domnul te-a arătat lumii întregi, Preacuvioase Părinte, purtător al Duhului Sfânt şi al Luminii celei dătătoare de lumină, atat în viaţă cât şi după moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumuseţea nevoinţelor pământeşti şi ca un heruvim împreună rugător cu cetele cereşti, de nădejdea mântuirii să ne încredinţăm, vieţii celei drepte cu toată osârdia să urmăm, voia noastră s-o lepădăm şi cu bucurie iubirii lui Dumnezeu să ne supunem, ca să se întărească şi în trupurile şi sufletele noastre proslăvirea Iubitorului de oameni Dumnezeu şi cu dragoste să-ţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ne-ai întărit pe noi în dragoste de Dumnezeu prin pildă vieţii tale celei curate şi nevoitoare;

Bucură-te, că plin de ardoare ai dat în vileag pe cei fără de lege şi ne-ai învăţat să păstrăm tainele şi predaniile credinţei dreptmăritoare;

Bucură-te, că prin vieţuirea ta cea pustnicească, lui Petru Athonitul te-ai sârguit să-i semeni în post şi isihie;

Bucură-te, că Avvei Atanasie cu credinţă i-ai urmat prin grija pentru vieţuirea monahilor în curăţie;

Bucură-te, nou luminător al credinţei, ca în zilele noastre „Calea cea Adevărată” către Domnul ai arătat;

Bucură-te, că de neîmpuţinarea harului Sfântului Duh în Biserica Ortodoxa tuturor le dai mărtuire în chip minunat;

Bucură-te, că înaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mântuitorului;

Bucură-te, că acolo ceri pentru noi sfârşit creştinesc şi răspuns bun la Înfricoşata Judecată a Lui;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 12-lea:

Încă fiind tu pe pământ, Preacuvioase, ca în ceruri, unde totul viază şi se mişcă întru bucuria Sfântului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revărsat peste tine puterea negrăită a harului, ca astfel luminat să înalţi rugăciuni pentru întreaga lume împreună cu ceata nevoitorilor athoniţi şi cu toţi Sfinţii. Iar noi cunoscând acestea, te rugam: îndreaptă, Preacuvioase Părinte, fierbinte rugăciune către Domnul ca să se milostivească şi Sfânta Sa Biserică s-o întărească în veci spre mântuirea noastră, pe iubitorii de isihie să-i apere şi să le dea tărie ca pururea să preamărească Numele lui Dumnezeu, ca împreună cu cetele îngereşti să cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând slăvită pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Părinte Siluane, după vrednicie fericim durerile şi ostenelile tale, ca în priveghere şi post împreună cu toţi aleşii Maicii Domnului, cu osârdie te-ai nevoit. Cine oare va număra ostenelile voastre şi suspinările din rugăciunile cu lacrimi înălţate pentru lume? Că prin ele pururea întoarceţi mânia Domnului cea din pricina păcatelor noastre întru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni să păzească Sfânta Biserică de pustiire până la sfârşitul veacului după cuvântul făgăduit. Iar noi cunoscând acestea şi mulţumindu-ţi pentru mijlocire şi ocrotire cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, că povăţuirea cea prin Duhul Sfânt plin de sârguinţă ai urmat;

Bucură-te, că Hristos - Puterea şi Înţelepciunea lui Dumnezeu - ochilor tăi trupeşti S-a arătat;

Bucură-te, smerit nevoitor a lui Hristos, bucuria şi lauda Maicii Domnului în faţa tuturor celor cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, neadormitule rugător pentru lume, ca mângâiere şi nădejde pentru mântuire ne eşti;

Bucură-te, moştenitor al Împărăţiei lui Hristos, care prin nevoinţa ta Muntele Athos ai împodobit;

Bucură-te, împreună lucrător al nădejdii noastre de mântuire, că ne-ai luminat calea către Dumnezeu şi pe cale ne-ai întărit;

Bucură-te, trâmbiţă aurită, ca împreună cu toţi sfinţii şi îngerii slava lui Dumnezeu o vesteşti;

Bucură-te, că primind de la Domnul cununa biruinţei nu ne uiţi în rugăciunile tale pe noi, cei pământeşti;

Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odraslă binecuvântată a pământului rusesc, slava şi podoaba iubitorilor de isihie din Sfântul Munte, primeste şi de la noi această nevrednică rugăciune şi cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru întreaga lume, să ne miluiască pe toţi fii Săi, prin harul Sfântului Duh în unirea dragostei Sale să ne adune laolaltă şi cu judecăţile pe care le ştie să ne aducă la Sine; iar prin rugăciunile tale să nu ne ruşineze pe noi în ziua Judecăţii înaintea Fetei slavei Sale, ci să ne învrednicească a-I cânta împreună cu toţi Sfinţii şi îngerii cântarea de biruinţă: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1: