joi, 21 ianuarie 2010

22 iunie - Acatistul Sfântului Grigorie Dascalu (varianta iniţială)

Condacul 1:

Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor preamilostiv pentru popor înaintea stăpîniilor străine te-a avut pe tine Biserica, Sfinte Părinte Grigorie, că suindu-te tu în scaunul mitropoliei, s-a înseninat cerul cel întunecat al Ţării Româneşti şi s-au cutremurat vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi, iar poporul cel binecredincios a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia.


Icosul 1:

Dascăl te-a numit pe tine poporul încă din vremea vieţii tale pămînteşti, Sfinte Părinte Grigorie, că întru toate ai fost pildă tuturor, învăţînd cu fapta şi cu cuvîntul cele întru adevăr plăcute lui Dumnezeu, iar prin tălmăcirea scrierilor celor părinteşti te-ai făcut ca un potir pururea curgător din care sorbim apa cea vie a Sfîntului Duh, cîntînd:

Bucură-te, iubitorule de înţelepciune şi teologule preadulce;

Bucură-te, cap sfinţit care ai luminat cerul Ţării Româneşti;

Bucură-te, gură ce izvorăşti dulceaţa dumnezeieştilor învăţături;

Bucură-te, sabie cu două ascuţişuri care tai pe vrăjmaşii dreptei credinţe;

Bucură-te, toiag în care se sprijină poporul cel împovărat;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 2-lea:

Din pîntecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca să paşti turma cea cuvîntătoare, pentru aceasta ţi-a rînduit Chivernisitorul a toate să te desăvîrşeşti în cunoaşterea învăţăturii elineşti şi latineşti, care ca o podoabă a înfrumuseţat sufletul tău cel ce strălucea de frumuseţea fecioriei şi a dorului dumnezeiesc, cîntînd: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

Avînd cunoştinţă de lucrurile cele dinafară, în tălmăciri şi în potrivirea cuvintelor ai fost neîntrecut, dar mai vîrtos i-ai covîrşit pe toţi cu smerenia şi cu ascultarea, că încă şi surghiunit pe nedrept ai primit a fi, fără împotrivire, ca şi oarecînd Sfîntul Ioan Gură de Aur, pe care l-ai urmat cu învăţătura şi cu obiceiul. Iar acum petrecînd în lumina cea neapropiată, primeşte de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, mitropolite blînd şi fără de răutate;

Bucură-te, coroană sfinţită a Ţării Româneşti;

Bucură-te, soare care risipeşti întunericul necunoştinţei;

Bucură-te, scaun în care s-a odihnit poporul cel ostenit;

Bucură-te, scăldătoare sfinţită din care se adapă turma cea cuvîntătoare;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 3-lea:

Mare a fost mirarea tuturor cînd te-au văzut părăsind cinstea ce o aveai în Bucureşti ca să te duci în ucenicie la Stareţul Paisie de la Mănăstirea Neamţ, dar întru aceasta te-ai asemănat Marelui Arsenie care, avînd toată învăţătura latinească şi grecească, s-a dus să înveţe buchiile păstorilor din Pustia Egiptului, cei ce cîntau lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Iubitor al smereniei şi al lucrării celei de taină fiind, întru ascuns ţi-ai ţesut podoaba cea de aur a sufletului, căci ca o fecioară iubitoare de înţelepciune, nerisipit ai petrecut în iatacul cel tăinuit al minţii, Sfinte Părinte Grigorie. Însă Cel ce vede întru ascuns şi răsplăteşte fiecăruia după faptele sale, te-a chemat la vrednicia de mitropolit, ca să păstoreşti turma cea cuvîntătoare, de la care auzi:

Bucură-te, cel ce în blîndeţe te-ai asemănat marelui David;

Bucură-te, cel fără de răutate ca şi Moise;

Bucură-te, cel răbdător ca Avraam;

Bucură-te, că ai avut rîvna lui Ilie;

Bucură-te, cel înţelept şi feciorelnic ca şi Iosif;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 4-lea:

Avînd toiag luminos mintea ta cea de Dumnezeu însuflată, ca un alt Moise ai izvorît din piatra cea seacă a limbii româneşti apa dumnezeieştilor învăţături pentru turma ta, Sfinte Ierarhe Grigorie, dintru care şi noi adăpîndu-ne, cu mulţumire cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

Stîrnindu-se răscoală în Ţara Românească, păstorii cei plătiţi au fugit care încotro, lăsînd turma în primejdie, iar Stăpînul Hristos, luminînd pe Domnitorul Grigorie Ghica, te-a chemat pe tine ca să stai bărbăteşte împotriva lupilor care de peste tot năvăleau asupra turmei celei cuvîntătoare. Iar noi minunîndu-ne de o rînduială ca aceasta, îţi cântăm:

Bucură-te, păstorule cel bun care ţi-ai pus sufletul pentru oile tale;

Bucură-te, că din dragoste pentru turma ta te-ai primejduit;

Bucură-te, că surghiunia cu blîndeţe ai primit-o ca şi marele Gură de Aur;

Bucură-te, că prin pătimirile cele de multe feluri te-ai desăvîrşit în cunoaştere;

Bucură-te, că suferinţa te-a învăţat bogăţia teologiei;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 5-lea:

Venind boierii cei trimişi de Domnitor spre a te chema la mitropolie, te-au aflat în chilia ta cea sărăcăcioasă, îndeletnicindu-te cu citirea cărţilor, şi întru aceasta s-a arătat înălţimea smereniei tale, că ai fost chemat de Dumnezeu la arhierie pe neprins de veste, ca şi oarecînd David, care a fost chemat să călăuzească pe Israil de la turmele tatălui său, căci a ştiut să cînte plăcut lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 5-lea:

Ca pe un fagure preadulce şi izvorîtor de lumină te are pe tine neamul românesc, Sfinte Ierarhe Grigorie, că întru tine s-a strîns mierea cea vie a Duhului Sfînt, culeasă din grădina cea minunat înflorată a cărţilor Sfinţilor Părinţi, pe care tălmăcindu-le cu dulce slovă, ai hrănit stupul cel cuvîntător al Bisericii, de la care auzi unele ca acestea:

Bucură-te, fagure care izvorăşti mierea cea dulce a teologiei;

Bucură-te, tălmăcitorule dumnezeiesc al Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, că tălmăcind pe marii dascăli ai creştinătăţii şi cu faptele te-ai sîrguit a urma acelora;

Bucură-te, dreptarule al ortodoxiei şi al vieţii celei plăcute lui Dumnezeu;

Bucură-te, vistierie a Duhului Sfînt care îmbogăţeşti pe cei ce scapă la tine;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 6-lea:

Agonisind belşug de învăţătură omenească şi desăvîrşindu-te în ştiinţele cele elineşti, n-ai săturat setea sufletului tău, Sfinte Părinte Grigorie, că tînjirea ta era după cele înalte, pe care nici o iscusinţă omenească nu o poate dobîndi. Pentru aceasta, pe toate socotindu-le deşertăciune, ai plecat la Stareţul Paisie de la Neamţ, care te-a îmbrăcat în chipul îngeresc şi te-a învăţat tainele veacului ce va să fie, ca să poţi cînta cu înţelegere lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

Cu totul de mirare este petrecerea ta, căci iubind învăţătura cea cu osteneală, întru desăvîrşită smerenie şi linişte ai petrecut, pînă la bătrîneţe iubind sărăcia chiliei celei călugăreşti, de unde Însuşi Hristos te-a scos, prin poruncă domnească, spre păstorirea turmei Sale, pe care cu mînă tare ai povăţuit-o la pămîntul mîntuirii. Pentru aceasta auzi unele ca acestea:

Bucură-te, iubitorule al rugăciunii şi al liniştei călugăreşti;

Bucură-te, vistierule al tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, teologule cel luminat cu lumina cea de sus;

Bucură-te, lăcaş bineînmiresmat al Duhului Sfînt;

Bucură-te, că din prisosul inimii tale ai vorbit doar cele dumnezeieşti;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 7-lea:

Creştetul tău cel sfinţit cînd a stat în scaunul arhieresc, s-a luminat cerul cel înnegurat al Ţării Româneşti, că prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ai răspîndit razele tainelor dumnezeieşti, iar prin rîvna ta ai curăţat Casa lui Dumnezeu de tîlharii şi vînzătorii cei ce nu ştiau să cînte lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Mare apărător al dreptei credinţe şi al poporului celui nevoiaş te-ai arătat, Sfinte Părinte Grigorie, că pe învăţătorii cei mincinoşi i-ai zdrobit cu toiagul dogmelor celor de Dumnezeu însuflate, iar pe lupii cei cu piei de oaie, care răpeau turma pe dinăuntru, i-ai ruşinat. Pentru aceasta şi poporul, cel izbăvit prin tine, îţi cînta:

Bucură-te, apărătorule al poporului nevoiaş;

Bucură-te, mustrătorule al preoţilor necredincioşi;

Bucură-te, toiag care baţi pe vrăjmaşii Bisericii;

Bucură-te, trîmbiţă a Duhului care înfricoşezi pe vrăjmaşii cei nevăzuţi;

Bucură-te, praştie din care s-a ucis Goliathul cel din adîncuri;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 8-lea:

Mergînd spre palatul domnesc spre a fi hirotonit mitropolit, un preot oarecare neiubitor de călugări, socotind că eşti un călugăr hoinar, te-a închis în grajdul animalelor celor rîmătoare, unde toată noaptea petrecînd, nicidecum nu te-ai tulburat, Sfinte Ierarhe Grigorie. Iar noi văzînd înălţimea smereniei tale, lui Dumnezeu, Celui ce te-a ales, Îi cîntăm: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Călugăr între călugări şi ierarh între ierarhi ai fost, Părinte Grigorie, că în smerenie şi în ascultare desăvîrşită ţi-ai petrecut zilele vieţii tale, iar prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii te-ai asemănat marilor dascăli ai Bisericii, pe care i-ai tălmăcit pe înţelesul turmei tale. Iar acum împreună cu aceia stînd împrejurul Împăratului ceresc, auzi de la noi unele ca acestea:

Bucură-te, om ceresc şi înger pămîntesc;

Bucură-te, că ne-ai arătat frumuseţea minţii celei luminate de Dumnezeu;

Bucură-te, că ne-ai învăţat înălţimea smereniei;

Bucură-te, că avînd belşugul blîndeţii, te-ai arătat ocîrmuitor temut celor fărădelege;

Bucură-te, surpătorule al obiceiurilor celor străine de Biserică;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu se pricep să spună cum, noian de învăţătură elinească şi latinească avînd, ai ales calea cea smerită a călugăriei, Sfinte Ierarhe Grigorie, căci toată slava cea omenească lepădînd-o, ai mers să te dai în ascultare la Stareţul Paisie, cel neinstruit în şcolile omeneşti, dar bogat în cunoaşterea cea dumnezeiască, cel ce cu îngerii cînta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 9-lea:

Pe latinii ce teologhiseau strîmb despre purcederea Duhului Sfînt şi pe împotrivitorii ce huleau măreţia fecioriei, cu înălţimea cuvintelor tale i-ai înfruntat, Sfinte Ierarhe Grigorie. Căci ridicînd zid din scrierile cele de Dumnezeu însuflate ale Sfinţilor Părinţi, ai apărat turma cea cuvîntătoare de apele cele întunecate ale ereziei. Iar noi aprinzîndu-ne de focul rîvnei tale, cîntăm:

Bucură-te, mielule care ai stat împotriva lupilor celor furioşi;

Bucură-te, zid al dreptei credinţe de care se sfărîmă apele ereticeşti;

Bucură-te, că apărînd măreţia fecioriei, pe Născătoarea de Dumnezeu ai mărit-o;

Bucură-te, Evanghelie vie în care s-au scris literele cele de aur ale Duhului Sfînt;

Bucură-te, sălaş al Sfintei Treimi din care au răsunat cuvintele dreptăţii dumnezeieşti;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 10-lea:

Iubit-ai podoaba casei lui Dumnezeu mai mult decît toată slava omenească, Sfinte Ierarhe Grigorie, pentru aceasta încă din pruncie ţi-ai închinat viaţa ta Domnului, pe Care L-ai slujit pînă la moarte, păzind întreg trupul şi sufletul tău, pe care le-ai înfăţişat Mirelui Hristos fără de pată şi fără zbîrcitură. Iar acum în ceruri stînd, împreună cu îngerii cînţi: Aliluia!


Icosul al 10-lea:

În postiri şi în privegheri ţi-ai săvîrşit vremea vieţii tale pămînteşti, Sfinte Părinte Grigorie, luminîndu-te cu lumina dumnezeieştilor învăţături, căci cărţile cele cu bună mireasmă ale Sfinţilor Părinţi tălmăcindu-le în limba turmei tale, ai răsărit lumină peste neamul românesc, dăruind tuturor bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi îţi cîntăm:

Bucură-te, bună mireasmă a sufletului iubitor de smerenie;

Bucură-te, păstrătorule al fecioriei;

Bucură-te, privelişte minunată a îngerilor;

Bucură-te, fulger care risipeşti taberele vrăjmaşilor;

Bucură-te, cel ce ne-ai arătat frumuseţea cea pierdută de neamul omenesc;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 11-lea:

Iubind pe Dumnezeu din tot sufletul şi din tot cugetul tău, ai părăsit casa părintească şi ca unul ce nu ar avea obîrşie pămîntească, niciodată nu ai vorbit de părinţii tăi trupeşti, arătîndu-te întru totul cetăţean al cerului, Sfinte Părinte Grigorie. Căci rîvnind după bunătăţile cele viitoare, neîncetat în adîncul inimii cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 11-lea:

Cuvintele cele despre preoţie ale Marelui Gură de Aur tălmăcindu-le, mai vîrtos cu fapta te-ai arătat pe tine carte deschisă pentru toţi, căci întru toate ai fost pildă vrednică de urmat, purtînd cu vrednicie cinstea cea arhierească. Iar acum stînd la Jertfelnicul cel mai presus de ceruri, cere iertare de păcate celor ce îţi cîntăm:

Bucură-te, tălmăcitorule şi următorule al Marelui Gură de Aur;

Bucură-te, cel de un cuget şi de o rîvnă cu marii dascăli şi ierarhi ai lumii;

Bucură-te, dreptarule al preoţiei;

Bucură-te, lauda Bisericii;

Bucură-te, bucuria Stăpînului Hristos;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 12-lea:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă, însă tot cel ce se îmbracă cu naşterea cea de sus, în Duhul Sfînt se îndulceşte de atingerile cele de taină ale Sfintei Treimi. Pentru aceasta şi tu te-ai ostenit în tălmăcirea dumnezeieştilor învăţături ale Sfinţilor Părinţi, ştiind că nu este mai mare fericire decît aceea de a împărtăşi aproapelui bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu, care în cer şi pe pămînt aude neîncetat cîntarea: Aliluia!


Icosul al 12-lea:

Tot cel ce iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe aleşii Săi, precum şi Psalmistul a zis: „Iar mie foarte îmi sînt cinstiţi prietenii Tăi, Doamne”. Pentru aceasta şi tu te-ai ostenit a pune înaintea turmei tale Vieţile Sfinţilor ca pe o privelişte binecuvîntată şi atrăgătoare, ştiind că prin pildele bune se schimbă obiceiurile rele. Iar acum tu însuţi alăturîndu-te acelora, primeşte ofranda cea smerită a inimilor noastre:

Bucură-te, cel ce ai păzit neîntinată haina Sfîntului Botez;

Bucură-te, cel ce ai murit lumii prin legămîntul călugăriei;

Bucură-te, cel ce ai cinstit taina sfîntă a preoţiei;

Bucură-te, podoabă aleasă a arhieriei;

Bucură-te, prietene al sfinţilor şi mirarea îngerilor;

Bucură-te, Sfinte Părinte Grigorie, păstorule şi dascăle al Ţării Româneşti!


Condacul al 13-lea:

O, întru tot lăudate şi preacinstite Părinte Grigorie, podoaba arhiereilor şi coroană sfinţită a Ţării Româneşti, cel ce prin belşugul înţelepciunii şi al cunoaşterii ne-ai luminat pe toţi cu scrierile Sfinţilor Părinţi pe care le-ai tălmăcit în limba turmei tale, tinde şi acum mîna ta cea sfinţită şi ne binecuvîntează pe toţi: pe cei bolnavi îi tămăduieşte, pe cei îndureraţi îi mîngîie, pe cei bătrîni îi sprijineşte, pe cei tineri înţelepţeşte-i şi tuturor fii mijlocitor înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca împreună să cîntăm în Împărăţia cea neînserată: Aliluia! (de 3 ori)


Apoi iarăşi se zic Condacul 1 şi Icosul 1.