Condacul 1:
Întărirea preoţilor, temelia dogmelor, trâmbiţa înţelepciunii şi păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuţii vrăjmaşi şi închipuirile eretice cu tăria cunoştinţei de Dumnezeu. Şi în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Christos, ca drept şi sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Icosul 1:
Împodobit fiind din tinereţe cu fire bună şi minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinereţe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârşit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curăţire de patimi prin duhovniceştile nevoinţe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeieşti pe tăbliţele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cereşti
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce laşi să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar şi negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 2-lea:
Văzând împuţinarea credinţei şi întărirea eresurilor vătămătoare de suflet, ai lepădat, Sfinte Maxim, cinstea înaltei dregătorii pentru a te face monah, şi luând în spate fericita cruce a iubirii, te-ai bucurat a cânta: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Stâlp neclintit al Bisericii te-ai făcut, Cuvioase Maxim, prin scrisorile tale pe mulţi în credinţă întărind. Însuşi Împăratul Heraclie s-a lepădat de alcătuirile eretice, precum şi Piros patriarhul, pe care l-ai înfrânt în sinodul din Cartagina. Căci ai arătat lămurit că precum sunt în Christos două firi, tot aşa sunt şi două voinţe şi lucrări într-o Persoană nedespărţită:
Bucură-te, ostaş nebiruit al lui Christos
Bucură-te, râvnă neobosită spre mântuirea aproapelui
Bucură-te, plâns şi rugă pentru sufletele vrăjmaşilor
Bucură-te, îmbrăcare a celor goi de cunoştinţa duhovnicească
Bucură-te, sprijin al celor clătinaţi de furtuna prigonirii
Bucură-te, tămăduire minunată a bolilor raţiunii
Bucură-te, inimă făcută piatră de altar
Bucură-te, cuvânt făcut punte peste prăpastia morţii
Bucură-te, dor după întregirea Trupului lui Christos
Bucură-te, păzitor al comorilor Bisericii
Bucură-te, gândire nedespărţită de har
Bucură-te, iubire care Îl întrupezi pe Christos
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 3-lea:
Din duhul ascultării sfântă îndrăzneală luând, ai arătat, Părinte Maxim, puterea dumnezeiască şi îndumnezeitoare ce se revarsă din tainele Bisericii. Iar noi, împărtăşindu-ne de dânsa, cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Pentru Sfinţii Îngeri care sunt de faţă şi scriu pe cei ce intră în biserică şi se înfăţişează lui Dumnezeu şi care fac rugăciuni pentru ei, ai sfătuit pe creştini să fie nelipsiţi de la Sfânta Liturghie. Dar mai ales pentru revărsarea Sfântului Duh, care preface pe cei de faţă şi îi rezideşte în Christos, potrivit cu însuşirile lor:
Bucură-te, lepădare a necredinţei şi micşorare a păcătoşeniei
Bucură-te, sporire a virtuţii şi alungare a neştiinţei
Bucură-te, adăugire a cunoştinţei şi ascultare a cuvintelor dumnezeieşti
Bucură-te, deprindere şi dispoziţie a inimii întărite şi neclintite în cele sfinte
Bucură-te, aplecare a voii cu desfătare spre cele de Sus
Bucură-te, sfârşit al cugetului lumesc şi aşezare în cele duhovniceşti
Bucură-te, închidere a uşii simţurilor şi curăţire a lor de idolii păcatelor
Bucură-te, icoană a iubirii de Dumnezeu şi de oameni
Bucură-te, mulţumire pentru chipurile minunate ale mântuirii
Bucură-te, unire şi deopotrivă cinste cu Îngerii în lauda Sfintei Treimi
Bucură-te, înfiere în harul Sfântului Duh şi împreunare cu Christos
Bucură-te, părtăşie şi asemănare cu Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 4-lea:
Urmând Maicii Domnului, Cuvioase Maxim, te-ai făcut carte vie în care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu cu pana Duhului şi binecuvântarea Tatălui. Pentru aceasta împreună cu tine slavoslovim: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Viaţa Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu ai zugrăvit-o în cuvânt ca pe o icoană preaminunată, pe care ai dăruit-o tuturor celor ce i se închină cu credinţă:
Bucură-te, virtute ce Îl întrupezi pe Christos
Bucură-te, pajişte înrourată de slava Sfintei Fecioare
Bucură-te, smerenie străluminată de Chipul Maicii Domnului
Bucură-te, chemare şi laudă a numelui Împărătesei
Bucură-te, biruinţă asupra morţii mijlocită de Maica Luminii
Bucură-te, părtăşie cu Pomul Vieţii din Potirul Nesecat
Bucură-te, rugă ce pogori milostivirea Celei ce s-a făcut Scară de la pământ la cer
Bucură-te, închinare la Icoana Fecioarei cu Pruncul Iisus în braţe
Bucură-te, călăuză spre Izvorul tămăduirii
Bucură-te, minte luminată de privirea Celei pline de har
Bucură-te, pătimire a iubirii dumnezeieşti pentru rugăciunile Celei mutate cu trupul la Cer
Bucură-te, râvnă isihastă, hrănită de Rugul cel aprins
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 5-lea:
Unindu-te cu Dumnezeu prin har, te-ai slobozit, Sfinte Maxim, de lanţul legii păcatului şi doctor iscusit al sufletelor te-ai arătat. Prin povăţuirile tale ne călăuzeşti spre Limanul desăvârşirii, ca întăriţi în har să ne bucurăm de Domnul, cântând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Pe toţi oamenii la fel îi iubeai, Cuvioase Părinte, şi neîncetat te rugai lui Christos pentru ei. Iar mulţi dintre aceştia, cucerindu-se de învăţăturile tale şi urmând viaţa ta îmbunătăţită, se învăpăiau de dumnezeiescul dor:
Bucură-te, adânc de metanie ce chemi adâncul smereniei lui Christos
Bucură-te, mişcare spre cele dumnezeieşti nepovârnită de patimi
Bucură-te, temere de Domnul ce îndepărtezi învârtoşarea nepăsării
Bucură-te, înfrânare ce opreşti ca un zid intrarea patimilor
Bucură-te, sărăcie cu duhul ce adăposteşti comorile harului
Bucură-te, ascultare, neclintită din lumina adevărului
Bucură-te, lepădare a poftei de plăcere şi a fricii de durere
Bucură-te, poftă după dumnezeirea atotsfântă
Bucură-te, iuţime aprinsă de pacea cerească
Bucură-te, mântuitoare neştiinţă de cele deşarte
Bucură-te, risipire prin cunoştinţă a îngrămădirilor nevăzute
Bucură-te, rugăciune de foc ce pogori pe Christos în inimă
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 6-lea:
Prin lucrarea virtuţilor curăţire de patimi, prin contemplare aflarea ra-ţiunilor dumnezeieşti din lucruri, prin pătimirea răpirii în duh, comuniunea cu Dumnezeu după har, toate acestea le-ai arătat trepte ale desăvârşirii celor ce cântă în urcuşul lor: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Iubirea cea mare a lui Dumnezeu pentru făptura Sa o ai mărturisit, căci pentru aceasta S-a întrupat, ca omul să se îndumnezeiască şi să aducă printr-însul la Sine zidirea prinos de Liturghie. Şi aşa împreună să zugrăvească Chipul Iubirii, icoana de împărăţie:
Bucură-te, floare a smereniei udată de roua pocăinţei
Bucură-te, apă a virtuţii prefăcută în vinul iubirii
Bucură-te, cugetare curăţită de închipuiri
Bucură-te, păşire în icoana isihiei
Bucură-te, naştere de Sus
Bucură-te, transfigurare a firii în Christos
Bucură-te, răstignire pe Crucea Iubirii
Bucură-te, înviere din mormântul păcatului
Bucură-te, înălţare pe norii vederii duhovniceşti
Bucură-te, vas ales al Duhului
Bucură-te, îmbrăţişare de fiu a Celui Necuprins
Bucură-te, inimă în închinare la Hotarul Veşniciei
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 7-lea:
Negura înşelării pustia altarele inimilor, semănând cu îngrozire urâciunea eresurilor. Dar tu, Sfinte Maxim, ai ruşinat cu lumina Duhului cugetările cele strâmbe, şi le-ai zdrobit de Piatra Christos. Pentru aceasta, cu mulţumire, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Ai îndreptat cu pricepere cârma Bisericii, ca pe a unei corăbii ce poartă spre limanul mântuirii comoara credinţei şi podoaba vieţii celei după Dumnezeu:
Bucură-te, că ai ajuns cu duhul la treapta arhieriei
Bucură-te, stăruinţă în virtute şi contemplaţie
Bucură-te, iuţime preschimbată în iubire
Bucură-te, poftă prefăcută în cerească bucurie
Bucură-te, raţiune imprimată după cuviinţă în puterile sufletului
Bucură-te, grijă şi căutare doar a Împărăţiei Cerurilor
Bucură-te, că te-ai născut în duh de la Părintele Veacului Viitor
Bucură-te, cheie ce descui inimii uşile mântuirii
Bucură-te, dreaptă socoteală ce alegi grâul de neghină
Bucură-te, propovăduitorule al lui Christos în două firi neamestecate şi nedespărţite
Bucură-te, zugrav al tainei teandrice a unirii necontopite a celor două firi, voinţe şi lucrări ale lui Christos
Bucură-te, aluat ce dospeşti frământătura cugetării de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 8-lea:
O fire, o voinţă şi o lucrare în trei Persoane ai mărturisit în Sfânta Treime, iar pe Dumnezeu Cel întrupat L-ai propovăduit într-un Ipostas cu două firi, voinţe şi lucrări, strigând: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Ca o luntre cârmuită de Sus ai străbătut oceanul cuvintelor Duhului şi ai aflat vederile dogmelor tainice. Apoi, ridicând zăbranicul literei prin tâlcuiri de Dumnezeu insuflate, ai plinit, Părinte Maxim, legea duhovnicească:
Bucură-te, inimă închinată poruncilor dumnezeieşti
Bucură-te, păzire de oprirea pe calea virtuţilor
Bucură-te, mişcare nemişcată de patimi spre cele de Sus
Bucură-te, minte curăţită şi împodobită cu raţiunile divine
Bucură-te, mistuire duhovnicească a lumii sensibile
Bucură-te, cercetare evlavioasă a înţelesurilor Scripturii
Bucură-te, tăiere-împrejur a inimii prin cuvântul harului
Bucură-te, cunoaştere din contemplarea lucrurilor a cauzelor dumnezeieşti
Bucură-te, memorie neştearsă a frumuseţii cereşti
Bucură-te, urcuş isihast în sânul tăcerii neapropiate
Bucură-te, priveghere de taină în aşteptarea Mirelui Christos
Bucură-te, umblare prin iubire în lumina Sfântului Duh
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 9-lea:
În toate contemplai, Cuvioase Maxim, taina Întrupării Cuvântului, prin care Dumnezeu dă fiinţă creaţiei, îmbrăţişând-o, iar creaţia se face Biserică-Trup hristic, primindu-L pe Cel Căruia Sfinţii Îngeri Îi cântă cu cutremur: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Ai arătat, Sfinte Maxim, că Dumnezeu a creat zidirea cea văzută şi nevăzută din nimic, prin bunăvoinţa Sa, şi sufletele deodată cu corpurile, după raţiunile subzistând în El dinainte de veacuri. Iar unirea raţiunilor proprii de creaţie cu loghii divini este însuşi urcuşul nesfârşit în Christos spre veşnica împărtăşire de iubire:
Bucură-te, lucrare a virtuţii, prin comuniunea cu Christos
Bucură-te, oglindă a inimii îndreptată către Dumnezeu
Bucură-te, luminare a conştiinţei de razele Cuvântului
Bucură-te, întipărire prin virtuţi în trup a raţiunilor dumnezeieşti
Bucură-te, bucurie a odihnei mai presus de mişcare şi nemişcare
Bucură-te, că în desăvârşirea dragostei nu încape săturarea
Bucură-te, descoperire în sânul lumii a lucrării energiilor necreate
Bucură-te, stare faţă-n faţă a creaţiei cu Iubirea mai presus de fire
Bucură-te, trecere prin focul înfricoşător al Iubirii
Bucură-te, zugrăvire de taină a Judecăţii Viitoare
Bucură-te, prefacere a firii prin unirea îndumnezeitoare cu Christos
Bucură-te, leagăn isihast, ce odihneşti iubirea Sfintei Treimi
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 10-lea:
Ai făcut pe fericitul Martin, Episcopul Romei, să adune sinod şi să anatemizeze mărturisirea eretică a împăratului Constans. Dispreţuind viaţa trecătoare ţi-ai pus, Părinte Maxim, sufletul pentru Christos, ca să poţi cânta lui Dumnezeu cu neîntinată conştiinţă: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Prins fiind împreună cu ucenicii tăi şi cu Episcopul Martin, ai fost adus înaintea împăratului şi judecat fără de ruşine. Iar în cuvânt ai rămas nebiruit şi în răbdarea îngrozirilor netulburat, pentru care ai fost surghiunit în Tracia:
Bucură-te, neoprită chemare a milostivirii lui Dumnezeu
Bucură-te, încredere neţărmurită în Pronia dumnezeiască
Bucură-te, legare de Christos dezlegătoare de amăgire
Bucură-te, sfântă îndrăzneală împreunată cu smerita cugetare
Bucură-te, drum nerătăcitor al adevărului
Bucură-te, râvnă spre surparea peretelui despărţitor al păcatului
Bucură-te, temere curată de Domnul
Bucură-te, alergare spre cununa chemării de Sus
Bucură-te, tărie a blândeţii şi neclintire a vederii de taină
Bucură-te, înţelegere apostolică şi slujire îngerească
Bucură-te, limpezime străbătută de razele dumnezeieşti
Bucură-te, pătimire de bunăvoie doar în cămaşa iubirii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 11-lea:
De încă două ori ai fost adus în Constantinopol la judecată şi iarăşi ai fost surghiunit, căci nu puteau opri amăgitorii râul dumnezeieştilor învăţături ce izvorau din gura ta, odată cu îngereasca cântare: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Nu te-ai împărtăşit, lumină fiind lumii, cu cei stăpâniţi de întunericul relei credinţe, pentru Christos batjocuri şi sfărâmarea trupului primind. Tăindu-ţi-se limba şi mâna dreaptă, prin vorbirea mai presus de fire fără de limbă ai ruşinat desăvârşit pe eretici, spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, înecare a credinţei greşite în săngele mucenicesc
Bucură-te, grăire în limba de foc a Duhului
Bucură-te, scriere în Cartea Vieţii cu puterea Crucii
Bucură-te, că durerile cele mari le-ai socotit ca nimic pentru Christos
Bucură-te, că nevoinţele pustniceşti te-au pregătit de cele muceniceşti
Bucură-te, lipsire de orice mângâiere omenească pentru Mângâietorul ceresc
Bucură-te, că prin rănile fără de număr te-ai asemănat lui Christos
Bucură-te, nimicire prin har a puterilor vrăjmaşe
Bucură-te, pregătire jertfelnică a cărărilor Cuvântului
Bucură-te, pogorâre în adâncul smereniei
Bucură-te, auzire peste fire a psalmodiei îngereşti
Bucură-te, mireasmă a nestricăciunii
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 12-lea:
Mângâiat de mai înainte prin dumnezeiasca arătare, ce ţi-a însemnat ziua şi ceasul sfârşitului, te-ai gătit cu bucurie pentru Mirele Christos, mult pătimitorule. Iar la vremea rânduită ţi-ai dat sufletul în mâinile Lui, cântând cu veselie negrăită: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
La mormântul tău s-au văzut trei făclii, ce străluceau cu minune şi încredinţau pe toţi de slava cerească de care te-a învrednicit Preasfânta Treime. Din harul Ei împărtăşindu-te, Cuvioase Maxim, luminează prin rugăciunile tale şi sufletele noastre:
Bucură-te, sălăşluire în lumina neînserată
Bucură-te, îndulcire de strălucirea Sfintei Treimi
Bucură-te, suferinţă pentru Christos prefăcută în bogăţie de har
Bucură-te, că Fiul Însuşi a mărturisit pentru tine înaintea Tatălui
Bucură-te, că Îl însoţeşti în Veşnicie
Bucură-te, vedere de icoană a lumii
Bucură-te, citire în Cartea de taină a Vieţii celei Veşnice
Bucură-te, închinare de Fiu
Bucură-te, luminare de Duh
Bucură-te, bucurie a îmbrăţişării părinteşti
Bucură-te, chip înveşmântat cu focul iubirii dumnezeieşti
Bucură-te, chip făcut icoană, cer şi pământ în unire
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
Condacul al 13-lea:
Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat de la pământ, către lumina cea neînserată şi către mărire, Părinte Maxim. Pentru aceasta, harul Lui Dumnezeu sălăşluieşte în sfintele tale moaşte, iar noi cinstim pomenirea ta şi te chemăm să mijloceşti sufletelor noastre milă de la Christos, cântând împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice din nou Icosul 1:
Împodobit fiind din tinereţe cu fire bună şi minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea:
Bucură-te, tinereţe ajunsă la vârsta bărbatului desăvârşit
Bucură-te, înstrăinare de plăcerea cea purtătoare de moarte
Bucură-te, curăţire de patimi prin duhovniceştile nevoinţe
Bucură-te, lumină ajunsă în vârful muntelui
Bucură-te, scriitor iscusit al dogmelor dumnezeieşti pe tăbliţele inimii
Bucură-te, cuptor aprins de focul dragostei cereşti
Bucură-te, topire a împietririi cugetelor
Bucură-te, tăcere ce laşi să se audă voia Domnului
Bucură-te, dar şi negrăită bucurie a împlinirii ei
Bucură-te, tărie a smereniei ce deschizi inimile
Bucură-te, că ai fost îmbrăcat cu putere de sus
Bucură-te, neîncetată pomenire de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
şi Condacul 1:
Întărirea preoţilor, temelia dogmelor, trâmbiţa înţelepciunii şi păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuţii vrăjmaşi şi închipuirile eretice cu tăria cunoştinţei de Dumnezeu. Şi în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Christos, ca drept şi sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă şi cuvânt!
