13 noiembrie (27 ianuarie) - Acatistul Sfântului Ioan Gură de Aur

După obişnuitul început, se zic: Condacele şi Icoasele.

Condacul 1:

Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul şi întărirea Bisericii, pe povăţuitorul pocăinţei, pe doctorul şi tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul şi părtinitorul celor necăjiţi, pe Ioan, trâmbiţa cea de aur sunătoare, gura cea de miere izvorâtoare, pe dascălul şi învăţătorul nostru, veniţi binecredincioşilor să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare şi către dânsul să cădem, aducându-i această cântare: Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prea-luminate învăţătorule a toată lumea!

Icosul 1:

Luminătorule şi învăţătorule, Părinte, cel ce cu învăţăturile tale ai luminat pe toată lumea, luminează-ne şi pe noi cu rugăciunile tale, ca să-ţi aducem această cântare de laudă:

Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos;

Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios;

Bucură-te, că din gura ta râuri de învăţătură au izvorât;

Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a proslăvit;

Bucură-te, că prin minunile tale înţelepţii s-au ruşinat;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale multă lume s-a învăţat;

Bucură-te, că înţeleptul Artemie prin tine s-a botezat;

Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat;

Bucură-te, că ai fugit de slava omenească;

Bucură-te, că ai iubit viaţa monahicească;

Bucură-te, al necăjiţilor mângâietor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 2-lea:

După trecerea din viaţa aceasta a maicii tale, ai împărţit averea săracilor şi, părăsind lumea, te-ai sălăşluit în mănăstire, unde, după multe nevoinţe şi osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan şi Petru, al căror dar ai dobândit, şi cu care împreună cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega şi a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar şi lanţul greşelilor noastre şi cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne cu dragoste unul cu altul, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime şi pe tine să te lăudăm aşa:

Bucură-te, Ioane, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că în mănăstire fiind tu, multe osteneli ai răbdat;

Bucură-te, că pe monahul cel căzut tu l-ai ridicat;

Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat;

Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut;

Bucură-te, căci cu Apostolii Ioan şi Petru ai vorbit;

Bucură-te, că de la Petru cheile împărăţiei ai luat;

Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărbătat;

Bucură-te, că de la Apostoli ai primit sărutare sfântă;

Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită;

Bucură-te, al pocăinţei povăţuitorule;

Bucură-te, al bunei credinţe învăţătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 3-lea:

Minunata vedenie ce ţi s-a arătat ţie, Părinte, a vazut-o şi bătrânul Isihie, îmbunătăţitul monah; şi, povestind fraţilor celor iscusiţi, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi şi cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Dumnezeu S-a proslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulţi i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curăţit, monahului Ioan ochiul i I-ai luminat şi pe femeia Cristiana, o, ai scăpat de boală, pe leul cel cumplit cu crucea l-ai omorât; iar noi, acest noian de minuni auzind, te lăudăm, Părinte, zicând aşa:

Bucură-te, doctorul trupului cel fără de plată;

Bucură-te, cel ce toate bolile degrab le-ai vindecat;

Bucură-te, luminătorul ochilor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, mustrătorul celor fărădelege;

Bucură-te, povăţuitorul celor greşiţi;

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;

Bucură-te, lauda ierarhilor cea preafericită;

Bucură-te, că întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai certat;

Bucură-te, că nepreţuita diademă a preoţiei de la Hristos, o, ai luat;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 4-lea:

Se cădea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeşnic ca să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii aşezat şi prin porunca îngerului sfinţit ai fost. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tîu zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de faţă, cu frică şi cu bucurie au strigat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Supunându-te voii lui Dumnezeu ai lăsat pustia şi pe monahii cei împreună vieţuitori, pe care văzându-i plângând pentru despărţirea ta i-ai mângâiat cu mireasma învăţăturii tale şi i-ai îndemnat să aibă dragoste între ei. Iar noi, de bucurie pentru alegerea ta, te lăudăm, zicând aşa:

Bucură-te, învăţătorul nostru cel blând şi sfânt;

Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii;

Bucură-te, podoaba curăţiei, mărturisită de arătarea cea minunată a porumbelului celui alb;

Bucură-te, că de a ta vedenie toţi s-au spăimântat;

Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat;

Bucură-te, că pentru sufletele omeneşti grijă ai purtat;

Bucură-te, căci cu dulci cuvinte pe toţi i-ai învăţat;

Bucură-te, că pentru dulceaţa cuvintelor de popor ai fost iubit;

Bucură-te, că o femeie Gură de Aur te-a numit;

Bucură-te, al sufletelor omeneşti îngrijitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 5-lea:

Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, căci pe pruncul femeii Zvela cu semnul Crucii l-ai tămăduit şi pe femeia cea cu cumplita sa boală, o, ai tămăduit cu acelaşi semn al biruinţei şi prin stropirea apei, o, ai ridicat, şi de eresul cel pierzător de suflet i-ai scăpat, căci căzând căpiştea a omorât pe toti ereticii care huleau asupra ta, iar ceilalti s-au botezat şi cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Doctorule şi învăţătorule, Părinte, tămăduieşte patimile sufletelor şi trupurilor noastre şi ne învaţă cum să ne păzim de smintelile ereticilor care şi azi hulesc Biserica. Iar tu, prin învăţătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credinţă, ca unindu-ne prin dragoste să te lăudăm pe tine aşa:

Bucură-te, doctore, ca pe fiul Zvelei l-ai scăpat de fierbinţeală;

Bucură-te, că pe femeia ereticului, o, ai mântuit de boală;

Bucură-te, că femeia cu bărbatul ei de eres s-au lepădat;

Bucură-te, că primind ei semnul Crucii în Biserică au intrat;

Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au tulburat;

Bucură-te, că tu pentru eretici lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că ereticii, pentru hulă, pedeapsă au primit;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale ereticii rămaşi s-au botezat;

Bucură-te, că foştii eretici cu creştinii au cântat;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 6-lea:

Pentru minunile şi învăţăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadie împăratul la scaunul păstoresc al Ţarigradului, fără de voia ta; însă silit fiind de porunca împăratului, ai primit scaunul patriarhal, iar boierii, împreună cu poporul, te-au primit cu dragoste şi cu bucurie toţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nu ne pricepem ce să lăudăm mai mult, Părinte, vrednicia pentru care ai fost ales sau răbdarea pe care ai avut-o după primirea scaunului, căci pe cât au fost de mulţi primitorii, pe atât s-au înmulţit şi potrivnicii; pentru aceasta şi noi, voind a uni amândouă laudele, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, că pentru minunile tale erai de tot poporul lăudat;

Bucură-te, că pentru învăţăturile tale la scaunul patriarhal ai fost ridicat;

Bucură-te, că împăratul Arcadie mult te-a iubit;

Bucură-te, că tot Ţarigradul cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că de sfântul sobor patriarh ai fost sfinţit;

Bucură-te, că pe scaunul patriarhal cu cinste ai fost suit;

Bucură-te, că fără osebire, pe toţi i-ai învăţat;

Bucură-te, că eresurile şi toată răutatea, o, ai dezrădăcinat;

Bucură-te, că şi pe împărăteasa Eudoxia, pentru lacomie, o, ai mustrat;

Bucură-te, că văduvelor şi săracilor ai fost părtinitor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 7-lea:

Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce răpise banii, văduvei celei sărace, şi pe împărăteasa Eudoxia, pentru că luase via văduvei, om ai certat; pentru aceasta ai fost urât de toţi cei ce lucrau fărădelegea, iar săracii şi năpăstuiţii, pentru dreptatea ce le făceai, te lăudau şi pe Dumnezeu slăveau, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Împlinitu-s-au cu tine, Sfinte Părinte, cuvintele Mântuitorului, căci tu pentru dreptate ai fost urât, grăit de rău şi izgonit de zavistnicii care pizmuiau faptele tale cele bune, printre care, Teofil cel zavistnic, care a izgonit şi împrăştiat pe nedreptate mulţime de călugări, şi împărăteasa Eudoxia, de la care multe ai pătimit; iar noi, răbdarea ta văzând, te lăudam, zicând aşa:

Bucură-te, Sfinte Ioane, căci cu tine cuvintele Mântuitorului s-au împlinit;

Bucură-te, că pentru dreptate de Teofil ai fost urât;

Bucură-te, primitorul călugărilor celor izgoniţi;

Bucură-te, părtinitorul văduvelor şi al săracilor celor asupriţi;

Bucură-te, că pentru via văduvei, ca şi Ilie, pe împărăteasă ai mustrat;

Bucură-te, că împărăteasa cu mare mânie asupra ta s-a ridicat;

Bucură-te, că Sfântul Epifanie la izgonirea ta nu s-a învoit;

Bucură-te, că după proorocia ta, pe cale a murit;

Bucură-te, că şi a lui Epifanie proorocie cu tine s-a împlinit;

Bucură-te, că împărăteasa cu Teofil, pentru a ta izgonire s-au sfătuit;

Bucură-te, al cuvântului lui Dumnezeu propovăduitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 8-lea:

Izgonit fiind, Sfinte, stăteai în casele patriarhale, împreună cu episcopii cei ce erau cu tine, şi te mirai de răutatea lui Teofil şi de schimbarea împăratului cu mânie asupra ta, şi ai zis: „Fratilor, rugaţi pe Dumnezeu pentru mine şi nu vă depărtaţi de la bisericile voastre, că mie mi s-a apropiat vremea de primejdii şi, multe necazuri primind, mă voi duce de aici, iar voi pomeniţi-mă şi pe mine în rugăciunile voastre, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Adunându-se sobor nedrept asupra ta, Sfinte, şi învoindu-se împăratul Arcadie cu dânşii, a crezut clevetirilor lor, şi judecat fiind tu la izgonire, te-au dat ostaşilor; care, pe ascuns luându-te, au mers la mare, înotând spre Prenet. Atunci de năprasnă s-a facut cutremur mare în cetate, şi au căzut o parte din palatele împărăteşti, din care pricină înspăimântându-se împăratul, şi de zarva mulţimii a poruncit să te întoarcă înapoi. Alergând poporul înaintea ta, te lăuda, spunând unele ca acestea:

Bucură-te, Părinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept;

Bucură-te, că pe ascuns ai fost tu scos afară din cetate;

Bucură-te, că pentru tine poporul mare zarvă a facut;

Bucură-te, că de cutremur o parte din palate s-au surpat;

Bucură-te, că Teofil cu toţi ai lui din cetate au fugit;

Bucură-te, că împărăteasa Eudoxia de spaimă s-a îmbolnăvit;

Bucură-te, păstorule bun, cel ce nu laşi oile tale;

Bucură-te, că împăratul a poruncit să te întoarcă din cale;

Bucură-te, că poporul după tine multe lacrimi a vărsat;

Bucură-te, că întorcându-te înapoi iarăşi scaunul ţi-ai luat;

Bucură-te, căci cu cântări de psalmi ai fost întâmpinat;

Bucură-te, că intrând în biserica lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, al oilor lui Hristos preabunule păstor;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 9-lea:

Ieşit-a întru întâmpinarea ta poporul, cu cântări şi cu faclii ducându-te în biserică, unde, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credincioşi. Vino, Sfinte Părinte, şi în mijlocul nostru şi te roagă pentru noi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

După întoarcerea ta, ai păstorit oile lui Hristos până la o vreme, şi iar s-a ridicat furtuna şi prigoana asupra ta. Căci prin îndemnul împărătesei Eudoxia ai fost scos din biserică şi de oameni răi ai fost urmărit ca să te omoare, şi pe ascuns ai fost dus până la mare şi de iubiţii tăi episcopi petrecut, şi dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, te-ai despărţit de dânşii. Iar ei, după tine plângând, ne-au învăţat să te lăudăm, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, că Biserica lui Hristos bine, o, ai cârmuit;

Bucură-te, Sfinte Ioane, că, puţin trăind, ani îndelungaţi ai împlinit;

Bucură-te, că Biserica lui Dumnezeu lumii, o, ai vestit;

Bucură-te, că a doua oară Eudoxia asupra ta s-a tulburat;

Bucură-te, că iarăşi sobor nedrept pentru tine s-a adunat;

Bucură-te, căci cu nedreptate din Biserică ai fost scos;

Bucură-te, că multe chinuri ai răbdat pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, că episcopii şi poporul tău pentru tine cu amar au plâns;

Bucură-te, căci cu necinste în surghiun de ostaşi ai fost dus;

Bucură-te, că după izgonirea ta foc de la jertfelnic a ieşit;

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos luminătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 10-lea:

Ostaşii, din porunca împăratului, multă răutate îţi făceau, ducându-te prin vreme de ploaie şi prin frig, că doar vei muri pe cale. Şi slăbind foarte tare, într-o noapte, stând la rugăciune, ţi s-au arătat Petru şi loan, apostolii, care, întărindu-te, au zis: „Bucură-te, păstorule bun, de chinuri răbdătorule, căci trimişi suntem de Stăpânul Hristos să te mângaâiem în răbdarea ta; căci după puţin vei trece la odihnă, ca în veci să te bucuri dimpreună cu noi, cântând: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea:

Pentru dragostea ta, Părinte, doi preoţi şi un diacon au mers cu tine în surghiun, şi au văzut pătimirea ta şi pe Sfinţii Apostoli care ţi s-au arătat. Iar la Comani ajungând, Sfântul Vasilisc, Episcopul Comanilor, ţi s-a arătat şi ţi-a zis: „Nădăjduieste, frate Ioane, căci mâine vom fi împreuna înaintea Împăratului slavei”! Aşa ca, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai rămas în Biserica Sfântului Vasilisc, în care ai slujit, si, împărtăşindu-te cu Sfintele Taine, ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dă-ne acum, Sfinte, şi nouă darul tau, ca să avem dragoste şi răbdare în necazuri, ca să te putem lăuda, zicând:

Bucură-te, nevoitorule, că în izgonire multe necazuri ai răbdat;

Bucură-te, că Petru şi Ioan ca să te mângâie iarăşi s-au arătat;

Bucură-te, că doi preoţi şi un diacon, cu tine împreună au răbdat;

Bucură-te, că în Comani la Biserica Sfântului Vasilisc ai stat;

Bucură-te, căci cu mare sfinţenie în acea biserică ai liturghisit;

Bucură-te, că, mulţumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai împărtăşit;

Bucură-te, că, culcându-te, lui Dumnezeu te-ai rugat;

Bucură-te, că sufletul tău în mâinile Domnului l-ai dat;

Bucură-te, că prin chinuri călătoria ţi-ai săvârşit;

Bucură-te, că toti sfinţii în cer cu mare cinste te-au primit;

Bucură-te, al Împărăţiei lui Dumnezeu moştenitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 11-lea:

Săvârşindu-ţi călătoria nevoinţelor tale, Părinte, te-ai mutat cu bucurie către cele cereşti, iar mult chinuitul tău trup s-a îngropat cu cinste de iubiţii tăi ucenici lângă moaştele Sfântului Vasilisc, în Comani. Întorcându-se ucenicii pe mare, au mers la Roma Sfântul Inochenţie, şi, toate cele despre tine spunându-le lui şi împăratului Onorie, aceştia se minunau de răutatea zavistnicilor. Însă, după tine vărsând lacrimi, slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Înştiinţându-se Sfântul Inochenţie şi împăratul Onorie de pedepsele ce ai pătimit de la împărăteasa Eudoxia şi de la zavistnicii episcopi, au înfricoşat prin scrisoare pe Arcadie împăratul, care, văzându-se înşelat, a pedepsit pe toţi parasii tăi; iar el, pocăindu-se şi pentru tine plângând, te laudă, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, Sfinte Ioane, dascălul nostru cel bun şi învăţător desăvârşit;

Bucură-te, că darurile Sfinţilor Apostoli ţi-au fost drept moştenire;

Bucură-te, ca, răbdând nedreptatea, acum te bucuri de fericire;

Bucură-te, că după tine cetatea cu amar a plâns;

Bucură-te, că şi mie, de dorul tau, inima mi se frânge;

Bucură-te, gură de privighetoare veşnic cântătoare;

Bucură-te, că învăţătura ta luminează lumea ca un soare;

Bucură-te, că mulţi, recunoscându-şi greşelile, s-au pocăit;

Bucură-te, că zavistnicii tăi cu rea moarte au murit;

Bucură-te, al greşiţilor ce se pocăiesc iertătorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 12-lea:

După îndelungată vreme, binecredinciosul împărat Teodosie a socotit într-un cuget cu Sfântul Proclu patriarhul să aducă Sfintele Tale moaşte din Comani la Ţarigrad, spre mângâierea poporului. Trimişii, fiind fără multă evlavie, n-au putut ridica acea nepreţuită comoară, dar, venind altii şi făcând îndelungate rugăciuni, cu multă evlavie au ridicat sfintele tale rămăşiţe omeneşti, pe care le-au dus la împărăteasca cetate, cântând cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ieşit-a întru întâmpinarea moaştelor tale, Sfinte Ioane, împăratul cu toată suita şi patriarhul cu tot clerul său, precum şi intreg poporul, cu făclii aprinse şi miresme de multe feluri. Când au ajuns la casa văduvei, sfintele tale moaşte s-au oprit, ca semn că tu eşti Părintele vaduvelor şi al săracilor. După aceea, în biserica cea mare ducându-le şi în scaunul tău punându-le, gura ta cea veşnic grăitoare a dat pace tuturor şi împărătesei Eudoxia iertare, la care cuvinte, tot poporul spăimântându-se, la pămant a căzut şi cu mare evlavie te lăuda, zicând:

Bucură-te, că împăratul cu toată suita în cale ţi-a ieşit;

Bucură-te, că toată cetatea cu bucurie te-a primit;

Bucură-te, că rugăciunii împăratului te-ai plecat;

Bucură-te, căci cu mare cinste scaunul iarăşi ţi-ai luat;

Bucură-te, că pe tot poporul I-ai binecuvântat;

Bucură-te, că Eudoxia prin gura ta iertare a luat;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte sunt aşezate;

Bucură-te, că celor ce aleargă la tine le dai iertare de păcate;

Bucură-te, că pe bolnavi de orice boală îi tămăduieşti;

Bucură-te, că pentru păcătoşii ce se pocăiesc milă mijloceşti;

Bucură-te, chezăşuitorul nostru către Dumnezeu şi mijlocitorule;

Bucură-te, Ioane Gură de Aur, prealuminate învăţătorule a toată lumea!

Condacul al 13-lea:

O, Prefericite Părinte Ioane, bunule şi nepomenitorule de rău, după cum ai primit rugăciunea împăratului Teodosie şi te-ai plecat a merge în cetatea lui şi pe popor l-ai binecuvantat, dând iertare celor ce ţi-au greşit, aşa şi acum vino în mijlocul nostru şi ne binecuvintează pe toţi şi cu rugăciunile tale dobândeşte-ne iertarea păcatelor, ca toţi să ne mântuim şi împreună cu tine ta cântăm: Aliluia! (de trei ori).

Apoi se zic Icosul 1 şi Condacul 1.