Acatistul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu care se cântă în mănăstirea Frumoasa
Condacul 1:
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, Uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii. Acesteia ca unei ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor cântare de mulţumire aducem noi nevredinicii strgând cu umilinţă dintru adâncul sufletului:
Bucură-te, Stăpână Mult milostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre.
Icosul 1:
De pe Cruce Fiul tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele
Bucură-te, Gavriil a zis ţie, „Fecioară, Bucură-te”;
Bucură-te, că împreună cu glasul aceluia s-a întrupat Stăpânul tuturor;
Bucură-te, Sicriul cel Sfânt după cum te-a numit dreptul David;
Bucură-te, că te-ai arătat mai desfătată decât cerurile;
Bucură-te, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău;
Bucură-te, că pe tine te-am dobândit folositoare;
Bucură-te, că pe tine te avem întru ispite mântuire;
Bucură-te, ceea ce eşti Lăcaş cinstit al Stăpânului;
Bucură-te, ceea ce ne ridici pe noi din prăpastia cumplitei deznădăjduiri;
Bucură-te, Izvorul Darului, Scară şi Uşă Cerească;
Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapă cu aur poleită;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 2-lea:
Cine dintre oameni va putea vreodată să mărturisească cu limbă omenească adâncul cel de nedescris cu slove pământeşti al purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de oameni, că iată vedem pe Fiul lui Dumnezeu născut în trup din Fecioara. O, taină mare din veac ascunsă, de îngeri neştiută şi de oameni cu anevoie pricepută; pentru care suflarea toată nimic altceva nu poate striga lui Dumnezeu, afară de cântarea cea de laudă: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Rodul rugăciunii neîncetate către Dumnezeu şi al vieţuirii celei curate eşti Fecioară, că dumnezeieştii tăi Părinţi, Ioachim multlăudatul şi Ana preafericita, prin rugăciune osârduitoare te-au dobândit pe tine mângâiere de la Făcătorul a toate şi sprijin bătrâneţilor, ca o dovadă că nimic bun nu putem agonisi în această viaţă decât cu rugăciunea smerită şi viaţa curată, de care mărturie şi lucrare dumnezeiască minunându-ne îţi strigăm aşa:
Bucură-te, Munte umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc;
Bucură-te, Pom al vieţii celei veşnice;
Bucură-te, Munte netăiat care pe Dătătorul de viaţă Hristos lumii L-ai născut;
Bucură-te, aşteptarea neamurilor şi mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, Fiica căzutului Adam celui din ţărână, care te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, că întru tine se veselesc strămoşii neamului;
Bucură-te, cea prin care s-a călcat iadul şi cei din legături s-au slobozit;
Bucură-te, că pe mine omul, Dumnezeul părinţilor în pântecele tău m-a înnoit;
Bucură-te, Raiul desfătării celei de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti Mireasă neispitită de nuntă;
Bucură-te, bucuria atoată lumea, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeu;
Bucură-te, curată că din tine a ieşit Păstorul cel preaînălţat, care cu adevărat s-a îmbrăcat în trupul lui Adam;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 3-lea:
O, minunile tale cele mai presus de fire, Preacurată, că numai tu, Fecioară, sub soare, tuturor ai dat să cunoască minunea cea prea nouă a Naşterii tale celei necuprinse de minte, că Dumnezeu, Cel ce a plăsmuit lumea cu cuvântul, din nimic, pe Cuvântul cel împreună lucrător îl trimite în lume, Om desăvârşit şi Dumnezeu adevărat, din Tatăl născut fără de mamă mai inainte de veci, şi din tine, Fecioară, în timp născut cu trup fără de tată, Căruia cu frică şi cu dragoste Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
În braţele sale cele părinteşti, Ioachim te-a purtat, Stăpână, văzând cu ochii săi plinirea rugăciunilor celor cu nădejde şi rodul binecuvântării lui Dumnezeu; că din rădăcina proorocească a lui David, dumnezeiescul tău părinte, ai odrăslit, Fecioră, ceea ce ai născut pe Domnul Slavei, Cel mai înainte proorocit şi prin aceasta pe David cu adevărat l-ai preaslăvit. Ci o, Stăpână, primeşte de la noi, robii tăi cei nevrednici cântarea de bucurie ce se aduce ţie din dragoste:
Bucură-te, cea păzită în curăţie şi pecetluită cu fecioria;
Bucură-te, cea mai înaltă decât cerurile şi decât toată zidirea cea văzută şi nevăzută;
Bucură-te, Scara cea fără materie de demult;
Bucură-te, calea mării ceea ce cu străin chip uscată s-a făcut;
Bucură-te, puterea credincioşilor şi scularea căzuţilor;
Bucură-te, pântecele cel mai desfătat decât cerurile;
Bucură-te, Liman de mântuire şi Zid neclătinat;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de legile firii prin Naşterera ta;
Bucură-te, lumina vieţii şi a trupului meu;
Bucură-te, ceea ce ai dezlegat mâhnirea păcatului;
Bucură-te, ceea ce singură către Fiul ai câştigat îndrazneala de maică;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 4-lea:
Aleasa Tatălui Ceresc, Fiica Făcătorului Cerului şi a Pământului, Cel ce din nemăsurata Sa bunătate hrăneşte toată zidirea cu suflarea Sa cea dătătoare de viaţă, la sânul maicii sale se alăptează. Cu laptele Anei se hrăneşte Fiica lui
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat;
Bucură-te, Fecioară neîntinată care ai izvorât tuturor credincioşilor nestricăciunea;
Bucură-te, ceea ce mai presus de fire ai zămislit pe Cel nedespărţit de Tatăl;
Bucură-te, ceea ce ai născut întrupat pe Unul din Treime;
Bucură-te, Scaunul cel în chipul focului pe care a şezut Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Fiul cu trup L-ai născut şi ca pe un Prunc cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul în pântecele tău L-ai ascuns;
Bucură-te, că intrând în pântecele tău cel sfinţit, Dumnezeu om s-a făcut;
Bucură-te, că prin tine, Stăpână, Dumnezeu a petrecut cu cei de pe pământ;
Bucură-te, că Fiul din tine trup a luat şi în trup S-a preaslăvit;
Bucură-te, Cetate însufleţită a Celui ce împărăţeşte pururea;
Bucură-te, că după proorocie toiag ai odrăslit din rădăcina lui Iesei;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 5-lea:
Ca roua pe lână şi precum de demult în Sinai focul dumnezeirii cel ce a aprins rugul lui Moise, S-a coborât la noi Cuvântul cel dintru început şezător pe scaun cu Tatăl şi cu Duhul. O, lucrare de taină a mântuirii. O, cum Fiul lui Dumnezeu om se face şi de sânurile Tatălui nu se desparte. Dumnezeu primeşte trup, Soarele se îmbracă în materie, ca pe om să-l aducă la strălucirea cea dintâi. Trecut-a umbra Legii şi Darul a venit. Pentru aceasta cu frică să lăudăm toţi pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
O, Lună nouă şi prea frumoasă pe cerul înroşit de păcate care răsari lumii pe Soarele cel Nou al Dreptăţii. O, Mlădiţă Dumnezeiască de măslin odrăslită de Duhul în corabia neamurilor, care verşi în lume Mirul cel fără de preţ. O, Viţă a viei celei de taină, care storci omenirii Vinul cel dătător de viaţă. Maria, Fiica Sionului, în templul Legii intră ca din templul trupului ei să scoată pe Dătătorul Legii, Cel ce-Şi are templu cerul şi pământul. Pentru aceasta văzători ai tainelor fiind, să cântăm Fecioarei aşa:
Bucură-te, Cort Sfânt şi mai desfătat decât cerurile;
Bucură-te, că Fiul tău întocmai cu Tatăl este, Ipostas desăvârşit în două firi;
Bucură-te, ceea ce singură între Dumnezeu şi oameni mai presus de minte ai mijlocit;
Bucură-te, că din tine s-a închipuit, precum suntem noi, Cel neîmpărtăşit de chip;
Bucură-te, că Acela, neschimbându-şi Dumnezeirea, S-a făcut
Bucură-te, că pe cetele cele înţelegătoare, ca o Maică, le-ai covârşit;
Bucură-te, că din tine Trupul Dumnezeirii ca o podoabă firească frumos a strălucit;
Bucură-te, că prin
Bucură-te, că Acela gol a fost la intrare şi purtător de trup S-a arătat la ieşire;
Bucură-te, că nedeschizând
Bucură-te, că după ieşire
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 6-lea:
Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără de mamă, care la întrupare nicidecum n-a suferit schimbare sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă osebirea celor două firi, pe pământ cu oamenii locuieşte, ca un muritor, părtaş făcându-se cu desăvârşire omenirii, afară de păcat. Cum să nu ne minunăm de Naşterea cea Dumnezeiască, cea cu totul cinstită. Cum să nu cântăm cu aprindere lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Pe tine ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, Fecioară nenunţită, te vedem în Biserica Domnului, Curată, lucrând pământul trupului tău şi curăţindu-l de cele ale firii, ca mai presus de fire să primeşti în el Sămânţa cea de la Tatăl, Bobul grâului celui de cină şi Strugurile viţei celei de taină, pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce se dă lumii spre hrană şi băutură de viaţă. Pentru aceasta, cuprinşi fiind de frică şi cutremur, pentru măreţia tainei Naşterii tale îţi cântăm aşa:
Bucură-te, Nor uşor care ai purtat pe Hristos, Ploaia cea Dumnezeiască;
Bucură-te, Liman şi Adânc al minunilor, celor ce aleargă la tine cu credinţă;
Bucură-te, Munte cinstit, Scară şi Scaun ceresc;
Bucură-te, Ancoră tare şi nemişcată celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, Toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Ziditorul şi după Naştere ai ramas odor al fecioriei;
Bucură-te, că Cel ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un om se ţine;
Bucură-te, că ai hrănit pe Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrită bunătate;
Bucură-te, că Cel mai înainte de veci de la tine cu lapte se hrăneşte;
Bucură-te, că prin tine fiinţa omenească se uneşte cu focul dumnezeirii;
Bucură-te, că întru cuptorul tău, Hristos Domnul, ca o Azimă de pâine s-a copt;
Bucură-te, strigăm ţie, Stăpână, cu credinţă neindoită;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 7-lea:
Cel ce fără de amestecare bărbătească om a se face din Fiica lui David bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul său cel stricat de patimi, la noi se coboară în chip minunat şi Păstor Bun în staulul Tatălui se arată, ca pe toată oaia cea cuvântătoare, rătăcită în prăpăstiile păcatului, aflând-o şi pe umeri ridicând-o, la chemarea cea dintâi iarăşi o aduce şi cu puterile cereşti o împreunează, cu care într-un glas şi noi, mulţumitori fiind, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Ancoră tare şi nemişcată pe tine te avem Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce de la înger ai primit cuvântul şi, prin cuvânt, darul de a fi Maică a Cuvântului. Prin tine celor de pe pământ, Dumnezeu s-a arătat întrupându-Se întru unire neamestecată. Să nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă ţie acestea:
Bucură-te, Maică a Atotstăpânitorului, ceea ce una străluceşti cu frumuseţea fecioriei;
Bucură-te, că ai primit întru împărtăşirea materiei pe cel fără de materie;
Bucură-te, că cel ce s-a sălăşluit în tine, Unul se cunoaşte purtător de trup Dumnezeu şi
Bucură-te, Lumină Sfântă că prin tine Lumina în lume a venit;
Bucură-te, ceea ce prin Naşterea ta ne întorci din întunericul necunoş-tinţei;
Bucură-te, Casă a slavei, Munte Sfânt al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă curată, Camară şi Biserică a sfinţeniei;
Bucură-te, că Cel ce S-a sălăşluit în tine, rai de desfătare pe tine nouă te-a lucrat;
Bucură-te, că Făcătorul, în chip minunat, trup din sângele tău cel fecio-resc a primit;
Bucură-te, că pântecele tău a ruşinat cugetul cel tiranesc al vrăjmaşului celui vechi;
Bucură-te, că Pruncul tău cu mâna Sa a cercetat vizuina cea pierzătoare de suflete a aspidelor;
Bucură-te, că Acela pe potrivnicul cel mândru l-a surpat şi sub picioarele credincioşilor l-a pus;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 8-lea:
În Marea Roşie s-a arătat lui
Icosul al 8-lea:
Biserică şi
Bucură-te, una întru toate neamurile Fecioară curată, Locaş al Dumnezeirii;
Bucură-te, cea cu totul fără prihană, nearsă de focul Luminii celei nea-propiate;
Bucură-te, că Hristos, Piatra cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat S-a tăiat;
Bucură-te, Crin cu porfira Duhului celui dumnezeiesc vopsită;
Bucură-te, că în mijlocul spinilor ai înflorit şi de bună mireasamă ai umplut pe cei ce te măresc pe tine;
Bucură-te, Munte sfânt şi de Dumnezeu umblat;
Bucură-te, Rug însufleţit şi nears;
Bucură-te, ceea ce eşti una lumii Pod către Dumnezeu;
Bucură-te, care treci pe cei morţi la viaţa veşnică;
Bucură-te, nestricată Fecioară care ai născut mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, ceea ce ai prefăcut întristarea Evei în bucurie;
Bucură-te, că ne-ai scos pe noi din blestemul cel de demult, prin Naşterea ta;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 9-lea:
Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul Născut, din cea Prea Curată a ieşit cu trup, negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se, pentru noi, nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela toată făptura, ca pe Domnul şi Izbăvitorul, îl lăudăm cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cel ce pe cea Binecuvântată o ai numit Maică a Ta, ai venit la patimi prin sfatul cel de bună voie, strălucind pe Cruce. Şi vrând să cauţi pe Adam cel căzut, ai grăit îngerilor: „Bucuraţi-vă împreună cu Mine, că s-a aflat drahma cea pierdută”. Cel ce toate cu înţelepciune le-ai făcut, Mântuitorule, dă-ne nouă har a preaslăvi pe Maica Ta cu cântare:
Bucură-te, Zidul şi Acoperământul celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, că binecuvântare tuturor marginilor, pe Hristos, ca pe o floare ai adus;
Bucură-te, că în tine s-a sălăşluit Lumina cea neînserată a slavei Tatălui;
Bucură-te, ceea ce lumea ai luminat cu razele dumnezeirii;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu podoaba bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti cu daruri dăruită;
Bucură-te, ceea ce ai primit strălucirea Duhului;
Bucură-te, că pe tine mai de demult rugul în Sinai, cel aprins şi nears, te-a închipuit;
Bucură-te, că Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas, mai presus de gând;
Bucură-te, că te-ai făcut Maică a Celui ce a strălucit din Tatăl;
Bucură-te, că pe Acesta fără dureri de maică L-ai născut;
Bucură-te, că pe tine, cu dreaptă credinţă, Maică a lui Dumnezeu te propovăduim;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 10-lea:
Unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii, căci precum în Sinai rugul aprins fiind n-a ars, tot aşa şi Fecioara a născut pe Fiul lui Dumnezeu şi Fecioară a rămas, mai presus de cuvânt şi de cuget. Minunea Naşterii Tale, Hristoase, limba omenească a o spune nu poate. Că prea slăvită fiind zămislirea, necuprinsă cu mintea este şi Naşterea. Pentru aceasta, toţi cu frică şi cu cutremur să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ceea ce eşti visteria Învierii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoa-re, pe cei ce nădăjduiesc spre tine, Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşelilor. Că tu pe cei vinoveţi păcatului, născând Mântuirea, i-ai mântuit de păcat. Ţie celei ce mai înainte de Naştere ai fost Fecioară, şi în Naştere Fecioară, şi după Naştere iarăşi Fecioară, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, că Dreptatea şi Izbăvirea nouă ne-ai născut;
Bucură-te, că slobodă de blestem firea strămoşului o ai făcut;
Bucură-te, că toţi proorocii pe tine mai înainte arătat te-au vestit;
Bucură-te, că una te-ai aflat Curată, desăvârşit fără prihană;
Bucură-te, Nor luminos al Apei celei vii;
Bucură-te, că tu ai plouat nouă celor desnădăjduiţi pe Hristos, Ploaia nestricăciunii;
Bucură-te, cea pecetluită cu Fecioria, de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, că pe mâinile tale ai purtat pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, Izvor de tămăduiri, care adapi sufletele noastre cele însetate;
Bucură-te, că pe Pricinuitorul mântuirii nouă L-ai născut;
Bucură-te, că un Ipostas în două firi, pe Dumnezeu întrupat ai născut, Curată;
Bucură-te, că Cel Unul Binecuvântat în tine cu trupul, după Ipostas, s-a unit ca un Milostiv;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 11-lea:
Împăratul Cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut. Din Fecioară Curată trup luând şi cu trupul pentru noi pătimind, un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, pe Acesta, Dumnezeu desăvârşit şi
Icosul al 11-lea:
Fecioară Nenuntită care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, cea cu totul fără prihană, ceea ce asculţi rugăciunile robilor tăi şi dăruieşti tuturor curăţire de greşeli, primeşte de la noi nevrednicii şi multpăcătoşii aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că prin Naşterea ta a încetat întristarea strămoşilor;
Bucură-te, că din din tine a ieşit Domnul tuturor ca o curgere prea limpede a nemuririi;
Bucură-te, că mai înainte Iacov, prin taină, cu ochii minţii pe Dumnezeu cel întrupat din tine a văzut;
Bucură-te, că mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit Naşterea ta;
Bucură-te, că s-a pogorât ca roua pe lână, Cuvântul, în pântecele tău;
Bucură-te, că Isaia acum dănţuieşte văzând născut din tine pe Dumnezeu şi Omul;
Bucură-te, că pe Acesta mărindu-L pe tine te fericim;
Bucură-te, Maică a lui Emanuel Cel Nou, care este cu noi;
Bucură-te, că din curatele tale sângiuri s-a închegat trupul Ziditorului a toate;
Bucură-te, ceea ce pe Mărgăritarul - Hristos din fulgerul cel dumnezeiesc L-ai născut;
Bucură-te, că pornirea morţii celei mâncătoare o ai oprit cu Naşterea ta;
Bucură-te, că pe tine cea cu ciucuri de aur minunat împodobită, Stapânul, ca pe o maică, de-a dreapta Sa te-a aşezat;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 12-lea:
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi ai răbdat de bună voie Crucea şi îngroparea cea de trei zile, Care cu moartea pe moarte ai călcat şi Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Multmilostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru pe cei ce-Ţi cântă Ţie: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De tine se bucură, ceea ce eşti plină de daruri, toată făptura, soborul îngerilor şi neamul omenesc. Ceea ce eşti Biserică sfinţită şi Rai cuvântă-tor, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile L-a lucrat. Pentru aceasta, toată făptura de tine bucurându-se, ţie, Fecioară, îţi cântă aşa:
Bucură-te, odorul cel de mare preţ, a toată lumea;
Bucură-te, Fagurele cel purtător de viaţă care izvorăşti dulceaţa mântu-irii;
Bucură-te, că neamul lui Adam prin tine la fericirea cea mai presus de lume s-a ridicat;
Bucură-te, că strămoaşei Eva te-ai făcut îndreptare, născând pe Începătorul Vieţii;
Bucură-te, că mai înaltă decât heruvimii cu adevărat te-ai arătat;
Bucură-te, că tu una ai primit pe Dumnezeu Cel neîncăput în pântecele tău;
Bucură-te, Zid şi Liman creştinilor, şi folositoare grabnică;
Bucură-te, Holdă nearată care ai odrăslit Spicul cel dătător de viaţă;
Bucură-te, Biserică a lui Dumnezeu, Chivot şi Cămară însufleţită, şi
Bucură-te, Luminătoare cu raze de aur, Făclie şi Lumină neapropiată;
Bucură-te, Cămara lui Dumnezeu cea desfătată, Chivotul Legii Noi şi Năstrapă aurită;
Bucură-te, Sicriu al Dumnezeieştii sfinţenii şi Locaş sfânt al împreunării Cuvântului cu mine, omul;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Condacul al 13-lea:
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că pe Unul din Treime ai născut negrăit, îndoit în fire fiind şi îndoit în lucrare, şi Unul în Ipostas. La tine cădem şi Ţie ne rugăm, Stăpână, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeului nostru pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, că să ne izbăvească pe noi de toată tulburarea vrăjmaşului şi de toată întrista-rea; că pe tine te avem toţi nădejde de mântuire şi mijlocitoare tare către Dânsul. Moştenirea şi robii Lui suntem, Maică Fecioră, şi prin tine Lui aducem cântare de laudă: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1:
De pe Cruce Fiul tău şi Dumnezeul nostru, în suferinţele
Bucură-te, Gavriil a zis ţie, Fecioară, Bucură-te;
Bucură-te, că împreună cu glasul aceluia s-a întrupat Stapânul tuturor;
Bucură-te, Sicriul cel Sfânt după cum te-a numit dreptul David;
Bucură-te, că te-ai arătat mai desfătată decât cerurile;
Bucură-te, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău;
Bucură-te, că pe tine te-am dobândit folositoare;
Bucură-te, că pe tine te avem întru ispite mântuire;
Bucură-te, ceea ce eşti Lăcaş cinstit al Stăpânului;
Bucură-te, ceea ce ne ridici pe noi din prăpastia cumplitei desnădăjduiri;
Bucură-te, Izvorul Darului, Scară şi Uşă Cerească;
Bucură-te, Sfeşnic şi Năstrapă cu aur poleită;
Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
şi Condacul 1:
Pe ceea ce este slava a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul a născut, Uşa cea cerească, pe Maria Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, că aceasta s-a arătat Cer şi Biserică Dumnezeirii. Acesteia ca unei ocrotitoare a creştinătăţii şi purtătoare de grijă a călugărilor cântare de mulţumire aducem noi nevredinicii strgând cu umilinţă dintru adâncul sufletului: Bucură-te, Stăpână Multmilostivă, Ajutătoarea tuturor, Bucuria şi Acoperământul, şi Mântuirea sufletelor noastre!
Rugăciune:
O, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi; dă-ne mângâiere şi nouă, celor ce suntem în necazuri că afară de tine altă scăpare şi ajutor nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre şi ca Maica lui Dumnezeu şi Maica milostivirii, stând înaintea prestolului Preasfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă. Că nimeni din cei ce se roagă ţie cu credinţă nu este ruşinat.
Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru pe noi cei ce cădem înaintea icoanei tale şi cu lacrimi ne rugăm ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viaţă şi prin atot-puternica ta mijlocire nu ne lipsi pe noi nici de veşnica şi nesfârşita bucurie întru împărăţia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Amin!
