miercuri, 20 ianuarie 2010

28 octombrie - Acatistul Sfântului Teofil (Sfânt nebun pentru Hristos)

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale, la nevoinţa nebuniei întru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la inec de multe ori ai fost păzit. Prin nevoinţa postirii şi a rugăciunii pe vrăjmaşul neamului omenesc l-ai ruşinat. Pentru aceasta, săvârşind pomenirea ta, te rugăm prea lăudate părinte Teofile, izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Icosul 1:

Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ, de a ta vieţuire aleasă întru Domnul s-au minunat, părinte Teofile, căci tu, prunc fiind, de la sânul maicii tale ţi-ai întors faţa, doar hrană de post primind. Prin acest semn Domnul a arătat oamenilor ca tu eşti alesul lui Dumnezeu, încă din aceasta lume. Minunându-se de această înfrânare prin post a ta, cu umilinţă strigăm ţie acestea:

Bucură-te, alesul lui Dumnezeu din pântecele maicii tale;

Bucură-te, preacinstit vlăstar al preoţiei lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce prin nevoinţa postului te-ai asemănat Botezătorului Domnului;

Bucură-te, căci cu aşa înfrânare pe Părinţi şi neamuri i-ai uimit;

Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai păzit cu adevărat poruncile Lui;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 2-lea:

Văzându-te pe tine vas ales al Duhului Sfânt de către Dumnezeu, vrăjmaşul neamului omenesc neputându-te răbda, a dorit să te piardă, sfinte pruncule, îndemnând la pruncucidere pe maica ta. Dumnezeu însă, păzitorul pruncilor Săi, nu a îngăduit să se săvârşească această nelegiuire. Pentru această milostivire a Sa prin tine cântăm Lui: Aliluia!


Icosul al 2-lea:

Cugetul maicii tale după îndemnul diavolului s-a întunecat urându-te pe tine, pruncule neprihănit. De aceea a poruncit fecioarei ce slujea în casă să te înece în râu; îngerul lui Dumnezeu însă te-a păzit nevătămat. Iar noi, mirându-ne de o minune ca aceasta, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, vas de Dumnezeu ales şi de El păzit;

Bucură-te, pruncule sfânt cel ce pe diavol l-ai înspăimântat;

Bucură-te, că din scutecele prunciei prigoana maicii tale ai răbdat;

Bucură-te, că ai fost păzit de la înec de puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel mai înainte ales din pântecele maicii întru slujirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că Pronia lui Dumnezeu întotdeauna te-a îndreptat;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 3-lea:

Minune preamărită a săvârşit Domnul cu tine, căci atunci când ai fost aruncat în râu, cu puterea lui Dumnezeu fiind ţinut deasupra apei nevătămat, şi ca într-o corabie alunecând pe valuri dormeai netulburat. Fecioara care te-a aruncat în apă, atunci, umplându-se de frică şi umilinţă, a strigat lui Dumnezeu Cel minunat: Aliluia!


Icosul al 3-lea:

Temându-se să te aducă în casa mânioasei tale maici, fecioara cu jale lăcrimând, te-a însemnat cu semnul crucii cufundându-te iaraşi în apă, pe când dormeai. Şi o minune mai mare s-a petrecut: valurile râului ca nişte aripi îngereşti te-au purtat pe tine către mal. Iar fecioara ca pe Moise din apă luându-te, te-a dus la casa ta, tremurând înfricoşată. Noi însă, minunându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu, grăim:

Bucură-te, că Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi prin tine S-a proslăvit;

Bucură-te, că îngerul tău păzitor a fost ocrotitor;

Bucură-te, că tu, ca şi Moise, pe valurile râului te-ai învrednicit a fi purtat;

Bucură-te, că pe tine, ca pe Noe, Dumnezeu de la înec te-a izbăvit;

Bucură-te, căci cu asemenea minune ai adus frică şi cutremurare locuitorilor din împrejurimi;

Bucură-te, căci prin tine şi noi învăţăm să nădăjduim în Dumnezeu;

Bucură-te, precuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi indreptându-ne!


Condacul al 4-lea:

Furtună de mânie şi răutate a îndreptat asupra-ţi maica ta, văzându-te pe tine viu şi sănătos şi singură cu mâinile sale dorea sa te piardă, sfinte prunc; deci alergând ticăloasă la râu, te-a aruncat în apă sub roata morii. Dar şi de asta data Domnul, în chip minunat, te-a păzit viu, pentru ca toţi, văzând această minune, sa-l cânte cântare de mulţumire şi laudă: Aliluia!


Icosul al 4-lea:

A zis psalmistul că „Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac” (Ps. 120,7 - 8). Şi „de cine mă voi teme? Ce-mi va face mie omul” - toate aceste cuvinte s-au plinit întocmai cu tine, preaminunate părinte Teofile. Cu puterea lui Dumnezeu roata morii de apă s-a oprit, iar apa s-a înspumat. Morarul însă, a alergat înspăimântat şi văzându-te zăcând sub roată, te-a luat ca pe un dar de preţ al lui Dumnezeu, zicând către tine aşa:

Bucură-te, comoară de mult preţ dăruită mie de Dumnezeu;

Bucură-te, pruncule sfânt, de Dumnezeu păzit;

Bucură-te, că prin tine puterea lui Dumnezeu nouă ni se arată;

Bucură-te, că numele lui Dumnezeu prin tine se proslăveşte;

Bucură-te, vas ales în slujba lui Dumnezeu şi dăruit nouă ca să povăţuieşti oamenii către mântuire;

Bucură-te, că ţi s-a gătit crucea îndelungii răbdări şi relei pătimiri;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 5-lea:

Frică şi cutremur i-au cuprins pe toţi locuitorii din împrejurimi care au văzut această minune. Maica ta însă, iarăşi nepricepând puterea lui Dumnezeu vădită asupra ta, s-a înăsprit şi mai mult spre foarte mare răutate, şi punând jurământ a vrut să te piardă. Atunci tatăl tău, preot al lui Dumnezeu, pentru a te păzi te-a ascuns la neamurile lui. Noi însă minunându-ne de răutatea maicii pornite spre ucidere şi slăvind întru tot înţelepciunea lui Dumnezeu, cântăm: Aliluia!


Icosul al 5-lea:

“Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci ca să te păzească întru toate căile tale”. Aceste cuvinte din Psaltire, de care nu te-ai despărţit în toate zilele vieţii tale, s-au împlinit cu preamărire întru tine, o, preaminunate părinte Teofile. Şi întru amintirea întreitei izbăviri de la moarte, tu ai purtat asupră-ţi totdeauna o cingătoare de fier cu icoana Botezului Domnului. Noi însă, bucurându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă cântăm ţie:

Bucură-te, că de trei ori ai fost izbăvit prin putere dumnezeiască de la înec;

Bucură-te, că cu asemenea minune ne-ai arătat nouă înţelepciunea lui Dumnezeu şi ai ruşinat viclenia diavolului;

Bucură-te, că prin întreită cufundare în apă, Preasfânta Treime, o, ai proslăvit;

Bucură-te, că tu şi acum împreună cu toti sfinţii mijloceşti la Prestolul Sfintei Treimi;

Bucură-te, că prin neîncetată citire a psaltirii sufletul tău ţi l-ai îndulcit şi oamenilor pildă de rugăciune ai arătat;

Bucură-te, părinte Teofile, mare făcător de minuni şi rugător pentru sufletele noastre;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 6-lea:

Străin pentru lume şi pentru toate cele ce sunt în ea arătându-te, întotdeauna ai fost urât şi de neamurile tale. Prigoniri şi asupriri răbdând de la aceştia fără cârtire, tu ai purtat crucea cea grea a vieţii tale. Cu suspine şi lacrimi multe, ai alergat în întinderile pădurii, şi cu gura ta pruncească, ca un înger al lui Dumnezeu, fără de prihană ai strigat către Tatăl cel Ceresc: Aliluia!


Icosul al 6-lea:

Călător străin te-ai arătat pe acest pământ, mult pătimitorule părinte Teofile. De Părinţii tăi încă în viaţă tu ai fost alungat din casa părintească, iar cea care te-a născut a ridicat mâinile sale ca să te omoare cu securea. Un binefăcător însă, îmbrăţişându-te pe tine cum erai însângerat, te-a izbăvit de ucigaşa ta mamă. Şi neavând tu unde să-ţi pui capul şi nici cu ce să te hrăneşti, purtat fiind de Duhul Sfânt, te-ai adăpostit în biserica lui Dumnezeu şi în faţa Lui ţi-ai mărturisit toată durerea sufletului tău de prunc. Pentru o asemenea mult pătimitoare vieţuire, noi te fericim aşa:

Bucură-te, că şi acum Domnul te-a păzit pe tine de mâinile maicii tale ucigaşe;

Bucură-te, că precum Boris şi Gleb au primit vărsarea sângelui lor nevinovat şi sfânt din mâna celor de-un neam cu ei, asemenea a fost şi tie;

Bucură-te, că prin viaţa ta plină de necazuri, te-ai asemănat lui Hristos Care a pribegit pe pământ;

Bucură-te, că te-ai sălăşluit împreună cu El în locaşurile Tatălui Ceresc;

Bucură-te, că în toate zilele vieţii tale, prigoane, defăimări şi toată reaua pătimire ai răbdat;

Bucură-te, că nimănui nu ai răsplatit răului cu rău, ci după cuvântul lui Hristos, pentru vrăjmaşii tăi te-ai rugat;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 7-lea:

Voind Domnul Cel de oameni iubitor să te arate poporului suferind rugător nou şi văditor al patimilor, te-a povăţuit în Mănăstirea Kievo-Bratsk, ca în nevoinţe duhovniceşti să-ţi găteşti sufletul întru primirea harului dumnezeiesc. Tu însă, ca un cerb în vâltoarea apelor, te-ai avântat să cercetezi Dumnezeiasca Scriptură la şcoala duhovnicească de acolo. Plinind ascultarea de clopotar, tu, foarte devreme urcând în clopotniţă, minunându-te de sus de lucrarea lui Dumnezeu, te cufundai în cugetarea celor dumnezeieşti şi în rugăciune tainică, întru bucurie duhovnicească cântând Ziditorului tuturor fapturilor văzute şi nevăzute. Aliluia!


Icosul al 7-lea:

Noua ta vieţuire în locaşul sfânt ţi-a îndulcit inima. Precum dupî o furtună pe marea vieţii ai ajuns la liman linistit, şi împreună cu călugării ai petrecut viaţa bineplăcută lui Dumnezeu întru ascultare, privegheri, plecarea genunchilor şi citirea Psaltirii, întâistătătorii mănăstirii, văzând râvna ta stăruitoare către nevoinţele duhovniceşti, te-au învrednicit de tunderea în monahism şi hirotonirea întru ierodiacon. Stând în faţa Sfântului Prestol, tu cu râvnă neobişnuită te-ai străduit să vieţuieşti asemeni îngerilor. Noi însă, fericind nevoinţele tale şi dragostea către Prea dulcele lisus, grăim aşa:

Bucură-te, că Domnul S-a milostivit de tine şi te-a chemat în sfânta mănăstire;

Bucură-te, căci prin rugăciune şi ascultare, cu tot dinadinsul, ai urmat stareţilor nevoitori în ascultare şi nevoinţa rugăciunii;

Bucura-te, că sufletul tău l-ai păstrat nerobit de patimi;

Bucură-te, că ispitele tinereţii ai biruit;

Bucură-te, că ne-ai arătat chipul răbdării şi ascultării;

Bucură-te, că pentru Hristos ai vieţuit şi pe toti oamenii i-ai învăţat să-I lucreze şi să-L slujească;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 8-lea:

În aşa cumplite chinuri fiind, îngerii înconjurau trupul tău cel istovit de mulţimea bătăilor, lovind împotrivă pe cei ce te chinuiau, încât au murit nouă dintre ei, iar tu ai rămas nevătămat. De care vedere minunându-se toţi cei ce priveau la chinurile tale, îl slăveau ca şi noi pe marele Dumnezeu, căntându-l: Aliluia!


Icosul al 8-lea:

Plin fiind de bunătate şi virtuţi, cu adevărat ai fost înger în trup, minunate Teofile, arătându-te fraţilor pildă de blândeţe, de ascultare, de smerenie şi neprihănire. Slujind la Prestolul lui Dumnezeu în cinul preotesc, tu asemenea preacuvioşilor Serghie de Radonej şi Serafim de Sarov, te-ai învrednicit să vezi pe îngerii din ceruri, împreună slujitori cu tine la Dumnezeieasca Liturghie şi harul lui Dumnezeu, pogorându-se peste Sfintele Daruri. Cu evlavie cinstind sfinţenia ta, cu frică şi cu umilinţă cântăm ţie:

Bucură-te, omule ceresc şi îngere pământesc;

Bucură-te, vas umplut cu har dumnezeiesc;

Bucură-te, cel ce în inimă chipul lui Hristos totdeauna l-ai purtat;

Bucură-te, că pentru El, trupul de patimi şi de pofte ţi l-ai răstignit;

Bucură-te, fierbinte rugător pentru toţi cei ce la tine aleargă;

Bucură-te, grabnic ajutător celor suferinzi şi rătăciţi;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 9-lea:

Toată viaţa ta a fost plină de necazuri şi mâhniri, de chinuri şi prigoniri. Tu dar, în numele dragostei către Dumnezeu, ai luat asupră-ţi nevoinţa nebuniei pentru Hristos. Deci fiind de mulţi prigonit, suferind scârbe şi ocări, tu, smerit cu inima şi blând cu duhul, asemenea lui Hristos pe Cruce, te-ai rugat pentru vrăjmaşii şi hulitorii tăi, zicând: „lartă-le, Doamne, că nu ştiu ce fac” şi întru bucuria inimii cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!


Icosul al 9-lea:

Văzând Domnul nevoinţa ta, dragostea şi milostivirea către cei suferinzi, ţi-a dat darul vederii cu duhul şi al tămăduirii. Şi tu, vădind păcatele lor cele ascunse, îi îndreptai pe calea mântuirii, tămăduind atât neputinţele trupeşti, cât şi cele sufleteşti. Iar tu singur ţi-ai înăsprit nevoinţele tale, căci zi şi noapte te nevoiai în desişurile pădurii, asemenea preacuviosului Serafim de Sarov, rugându-te în genunchi pe un trunchi de copac. Pentru asemenea nevoinţe ale tale, primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, că prin nevoinţele tale te-ai asemănat cuvioşilor Părinţi din Lavra Pecerska!

Bucură-te, păzitor înfocat al curăţiei trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, că ai biruit cu nevoinţele tale ispitele de la trup, de la lume şi de la diavol;

Bucură-te, că pentru râvna ta şi dragostea către Hristos, darul înainte vederii cu duhul şi al facerii de minuni de la El ai dobândit;

Bucură-te, că neputinţele trupeşti şi sufleteşti cu un singur cuvânt le tămăduiai;

Bucură-te, celor obijduiţi şi necăjiţi grabnic ajutătorule;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 10-lea:

Grabnic ajutător şi mângâietor ai fost, părinte Teofile, nu doar pentru cei ce veneau la tine, dar şi pentru cei din orasul Kiev, când mergeai călare pe un viţel le erai mângâietor, citindu-le din Psaltire şi bucurai pe cei necăjiţi şi oropsiţi, îmbrăcai şi hrăneai pe săraci, ocărai cu asprime pe cei înrăiţi, prezicând cele ce aveau să se întâmple, pe mulţi i-ai povăţuit pe calea pocăinţei. Iar noi, minunându-ne de asemenea milostivire şi dragoste de oameni ce aveai, cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 10-lea:

Împăratul făpturilor a fost Adam în rai până la căderea în păcat, căci toate dobitoacele i se supuneau. lată că şi ţie, neprihănitului şi luminatului de Duhul Sfânt s-au supus şi dobitoacele, şi peştii şi păsările. Grăindu-le tu, făpturile necuvântătoare, supuse îţi urmară poruncile. Spre uimirea tuturor, viţelul tău, purtat de puterea lui Dumnezeu, te ducea unde dorea sufletul tău cel sfânt, pentru a se ruga sau a da ajutor celor ce aveau nevoie. Minunându-ne şi noi de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă grăim acestea:

Bucură-te, văditorule al iubitorilor de păcat, săvârşit pe faţă şi într-ascuns;

Bucură-te, povăţuitorule al celor rătăciţi şi al celor necăjiţi mângâietorule;

Bucură-te, pentru cei ce cereau ajutorul tău, grabnic folositorule;

Bucură-te, cel ce înveţi pe toţi să se supună voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că şi dobitoacele cele cu năravuri rele, după cuvântul tau, ascultau ca oile;

Bucură-te, că şi luntrea peste râul Nipru, la cuvântul tău, singură pe apă plutea;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă lui Dumnezeu cel Unul în Treime l-ai adus în toate zilele vieţii tale muceniceşti, vrednicul de laudă, părinte Teofile. Zi şi noapte, în chilia din desişurile pădurii, făcând rugăciune înţeleaptă, nu ai lăsat fără mângâiere şi vindecare pe toţi cei ce veneau la tine, povăţuindu-i cu cuvântul lui Dumnezeu şi prin nevoinţa nebuniei tale întru Hristos. Iar acum mijlocind la Tronul Împăratului Slavei, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta, pentru ca şi noi împreună cu tine să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 11-lea:

Ştiind viitorul ca şi prezentul, tu multor oameni prezicându-le moartea lor năpraznică sau bolile, i-ai adus de la viaţa păcătoasă la pocăinţă. Celor ce cântau viaţa monahicească le binecuvântai, uneori, căsătoria, iar celor doritori de vieţuire în lume călugăria, aşa încât viaţa lor să fie bineplăcută lui Dumnezeu şi mântuitoare pentru suflet. Aşa şi ţarului Nicolae I, stând tu îndurerat într-un furnicar, i-ai prevăzut sfârşitul trist pe câmpul de luptă din Crimeea şi moartea lui din supărare. Pentru o asemenea grijă a ta faţă de oameni, grăim cu buze pline de mulţumire acestea:

Bucură-te, tainicule văzător al vieţuirii omeneşti;

Bucură-te, că tu ai arătat locul pentru ridicarea mănăstirii Pokrov pe Glubocite;

Bucură-te, că tu ai arătat în pădure locul unde trebuia aşezată sihăstria Schimbarea la Faţă;

Bucură-te, că şi crucea acolo ai înfipt-o, ca şi apostolul Andrei în munţii Kievului;

Bucură-te, că şi pentru mănăstirea lona de pe culmile Zveraneţilor, prin întreită binecuvântare locul ai sfinţit;

Bucură-te, că tu mitropolitului Filaret i-ai prezis marea mistuire în flăcări a Lavrei Pecerska;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!


Condacul al 12-lea:

Har de la Dumnezeu ţi s-a dat ţie, plăcutule slujitor al lui Dumnezeu, de a face minuni pentru proslăvirea Atotputernicului Ziditor al cerului şi al pământului. Asemeni lui Hristos, Care în chip minunat a săturat oamenii flămânzi în pustie, tu ai săturat pe pelerinii istoriviţi care veneau să se închine cuvioşilor lui Dumnezeu de la Pecerska, cu o mâncare gătită în chip minunat în pădure, din fiertură cu pietricele şi iarbă, aprinzând lemnele cu foc pogorât din cer prin rugăciunile tale. Şi pe copila moartă cu rugăciunea ta ai Înviat-o, întru mângâierea văduvei ce plângea. Iar noi cu frică şi cu cutremur, cu buze pline de mulţumire, cântăm lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!


Icosul al 12-lea:

Ştiind mai dinainte ziua şi ceasul fericitului tău sfârşit, ţi-ai pregătit singur trupul spre îngropare, o, preamărite făcătorule de minuni, Teofile. Aprinzând lumânări şi tămâind chilia ta pentru întâmpinarea îngerului cu bună mireasmă pe ucenicul tău l-ai trimis să tragă clopotele, ca să vesteasca fraţilor soborului ca Teofil se mută la Domnul. Şi s-a tânguit întreg poporul când se înmormânta preacinstitul tău trup, căci se lipseau de mângâietorul şi povăţuitorul lui. După o sută patruzeci de ani însă, Domnul a descoperit moaştele tale, iar cei ce cinstesc pomenirea ta, au zugrăvit pe raclă al tău chip. Şi noi, cu umilinţă, căutând către icoana ta, cu bucurie strigăm ţie;

Bucură-te, mare făcător de minuni, dăruit de Dumnezeu spre mângâierea noastră;

Bucură-te, al celor necăjiţi mângâietorule, văduvelor şi orfanelor ocrotitorule, bolnavilor şi suferinzilor tămăduitorule;

Bucură-te, că şi dupa săvârşirea ta nu încetezi a face minuni;

Bucură-te, că dai grabnic ajutor celor ce se roagă la mormântul tău;

Bucură-te, că acum numele tău cu al sfinţilor se proslăveşte;

Bucură-te, podoaba oraşului Kiev şi slavă sihăstriei Kitaev;

Bucură-te, preacuvioase părintele nostru Teofile, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne.


Condacul al 13-lea:

O, prea mărite ales al lui Hristos şi făcător de minuni, părinte al nostru, Teofile! Primeşte această puţină rugăciune a noastră adusă ţie întru laudă de noi, nevrednicii şi păcătoşii, dar care cu nemărginită dragoste te cinstim pe tine. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne izbăvească de toate primejdiile, năpastele şi necazurile, mai vârtos cu seamă de căderile în păcat, de moarte năpraznică şi de muncile cele veşnice. Nu ne lăsa să murim fără pocăinţă. Fii nouă povăţuitor spre împărăţia Cerului, ca acolo împreună cu tine să cântăm pururea lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)


Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.


Rugăciune către Sfântul Teofil:

O, preamărite slujitor al lui Hristos, fierbinte rugător şi mijlocitor, părinte al nostru, Teofile! Tu din pântecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca să-l slujeşti şi în chip minunat ai fost păzit de El de tot răul. Pentru nevoinţa nebuniei tale întru Hristos, Domnul ţi-a dat darul proorociei şi al facerii de minuni. După porunca începătorului preoţiei Hristos, ţi-ai pus sufletul pentru oile din turma Mai Marelui păstorilor. Tu pe cei ce păcătuiau întru ascuns şi pe faţă i-ai vădit şi cu cuvintele tale înţelepte către pocainţă şi îndreptare i-ai adus. Pe cei bolnavi şi în suferinţă ce veneau la tine nu i-ai depărtat. Tuturor ai fost ca un părinte iubitor de fii şi un bun păstor. Şi acum auzi-ne pe noi, cei ce cu credinţă te chemăm pe tine şi cădem cu tot dinadinsul spre racla cu ale tale moaşte, părinte al nostru, Teofile. Cere de la întru tot milostivul Dumnezeu pace Bisericii noastre ortodoxe, înţelepţeşte-i şi-i întoarce pe eretici şi schismatici în sânul Bisericii Mame. Cere pentru păstorii noştri râvnă pentru mântuirea oamenilor; iar poporului ascultare de Sfântă Biserică şi sârguinţă spre apărarea credinţei ortodoxe neştirbite. Roagă-L pe Tatăl Ceresc să dea fiecăruia după a sa cerere: tinerilor sporire în credinţa ortodoxă, bătrânilor şi neputincioşilor întărire şi mângâiere, bolnavilor tămăduire, orfanilor şi celor neajutoraţi ocrotire şi bucurie necurmată, celor rătăciţi şi păcătoşi îndreptare. Şi pentru noi toti cere sănătate trupească şi mântuire sufletului. Aprinde cu focul dumnezeieştii iubiri inimile noastre cele rătăcite. Ajută-ne nouă să ne îndreptăm viaţa noastră păcătoasă, ca să trecem fără primejdii vămile cumpliţilor vrăjmaşi şi să ne sălăşluim în lăcaşurile Tatălui Ceresc, ca împreună cu tine şi cu toti sfinţii să cântăm prea sfânta cântare întrutot Lăudatei şi Sfintei Treimi: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!