Condacul 1:
Ca un crin într-o grădină aleasă, Sfântă Muceniţă a lui Hristos Efimia te-ai aflat în ceata creştinilor, care slujeau Domnului. Erai gătită cu luminoasă frică şi dragoste pentru mărturisirea lui Dumnezeu şi viaţa cea veşnică, iar noi văzându-te aşa, te lăudăm: Bucură-te Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Icosul 1:
Înconjurând păgânii casa unde erai împreună cu ceilalţi creştini la rugăciune, te-au luat la judecată, unde te măguleau şi cu desfătări lumeşti ai fost încercată. Dar tu n-ai lăsat pe Domnul, nici credinţa Sa, ci pe toate le-ai urat şi munci ai primit, pentru care îţi cântăm cu drag:
Bucură-te, fecioară împodobită cu sfânta virtute a rugăciunii;
Bucură-te, ce ai izgonit întunericul înşelăciunii;
Bucură-te, cu sufletul iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cu trupul luptătoare împotriva celui rău;
Bucură-te, veselă fecioară purtătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, cea cu dragoste înflăcărată pentru aproapele tău;
Bucură-te, crin neveştejit şi pasăre neînfricată;
Bucură-te, care ai stat între păgâni la judecatî;
Bucură-te, cî de Hristos nu te-ai lepîdat;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai înfruntat;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 2-lea:
Nemaivoind tiranul nimic să mai asculte, a poruncit să fii legată pe roată cu dinţii de fier. Fiind chinuită, te rugai lui Dumnezeu şi deodată roata s-a oprit, călăii s-au îngrozit, iar tu cântai lui Dumnezeu:Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Atunci a venit îngerul Domnului şi de pe roată te-a coborât, de răni te-a tămăduit şi tu lui Hristos ai mulţumit, pentru care îţi cântăm aceste laude:
Bucură-te, ceea ce ai biruit mânia tiranului ighemon;
Bucură-te, fiind întărită de al nostru Domn;
Bucură-te, ceea ce ai primit dureri cu multă bucurie;
Bucură-te, căci ai suferit grele munci pentru veşnicie;
Bucura-te, ceea ce de roată nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în munci lui Dumnezeu te-ai rugat;
Bucură-te, că în ceasul muncilor nu te-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că în Domnul te-ai veselit;
Bucură-te, că un înger de pe roată te-a luat;
Bucură-te, în vremea aceea pe Dumnezeu ai lăudat;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 3-lea:
Mania tiranului s-a aprins asupra ta Sfântă Efimia, că a poruncit la alţi doi chinuitori şi mai cumpliti şi fără de milă, să te arunce într-un cuptor de foc, foarte încins, iar tu cu mare glas preaslăveai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
În mijlocul focului cântai cântarea celor trei tineri din Babilon şi îndată mare minune s-a arătat, căci asprimea focului a încetat, căzând o rouă cerească peste tine, ai ieşit sănătoasă şi biruitoare. iar noi văzând această minune, te lăudăm cu dragoste aşa:
Bucură-te, căci de sunetul focului nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, că în el fără de frică ai intrat;
Bucură-te, şi Domnul îndată ţi l-a rourat;
Bucură-te, cea cu mireasma lui Hristos învăluită;
Bucura-te, ce eşti mult doritoare de patria cerească şi de ea preaiubită;
Bucură-te, fecioara prealăudată care tăria iadului ai făcut-o zdruncinată;
Bucură-te, ceea ce te veseleşti în ceata marilor martiri;
Bucură-te, în lumina cea neînserată a sfintei Treimi;
Bucură-te, cea logodită fecioară mireasa la nunţile Mielului;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 4-lea:
Nemaiştiind ighemonul ce să-ţi facă, te-a aruncat în temniţă şi neputând a te pleca la închinarea idolească, te-a spânzurat pe un lemn şi trupul cu unghii de fier ţi-l-a strujit. Iar tu, Sfântă Efimia cu bucurie primeai suferinţele, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Văzând tiranul că te-ai arătat sănătoasă şi după această muncire, te-a aruncat într-o groapa adâncă cu jivini otrăvitoare. Acestea nu s-au atins de tine, ci se cucereau şi-ţi slujeau:
Bucură-te, Sfântă Efimia, mireasa lui Hristos, cea mult biruitoare;
Bucură-te, căci lumina Domnului te-a strălucit ca un soare;
Bucură-te, că şi pe Sfântul Daniil, Dumnezeu te-a izbăvit;
Bucură-te, atunci tu cu mare glas I-ai mulţumit;
Bucură-te, căci şi ighemonul văzând aceasta, s-a spăimântat;
Bucură-te, dar altă muncă a căutat ca un turbat;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 5-lea:
Cugetând salbaticul ighemon cu mânie altă muncă, a poruncit ca o altă groapă să se sape într-un loc tăinuit, să se umple de ţepuşe, iar peste ea să aştearnă paie. Atunci te-a pus sa treci pe acolo, dar tu ca o pasăre peste cursă ai trecut şi pe Domnul ai slăvit în inima ta, zicând: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Antipatul, văzând că nu poate să te ucidă, a poruncit să te bată cu toiege noduroase, cu fierastrăul să te taie şi-ntr-o mare tigaie să te ardă. Toate aceste munci le-ai suferit şi biruit cu darul lui Hristos, pentru care îţi aducem laudă:
Bucură-te, că ai trecut peste suliţe şi ţepuşe, biruitoare;
Bucură-te, căci nu s-au atins de sfintele tale picioare;
Bucură-te, că a poruncit să te lege cu asprime;
Bucură-te, şi cu fierastrăul să te taie;
Bucură-te, cea pusă la foc într-o tigaie;
Bucură-te, care umpli de mireasmă Biserica creştinilor;
Bucură-te, ce cu dreaptă răbdare şi blândeţe sfântă ai suferit asprimea bătăilor;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 6-lea:
Nemernicul tiran, neavând ce să-ţi mai facă, s-a gândit să dea drumul la fiare sălbatice peste tine, ca să te rupă şi să te strivească. Iar tu cu glas te rugai lui Dumnezeu, ca să te cheme la El, şi cântai cu mult dor: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Şi aşa rugându-te lui Dumnezeu, păgânii au dat drumul asupra ta la lei şi urşi flămânzi. Dar fiarele s-au apropiat de tine cu sfială. Din rânduială Dumnezeiască, o ursoaica s-a apropiat de tine şi ţi-a facut o mică rană la picior, de unde a început a curge sânge. Atunci un glas s-a auzit, chemându-te la viaţa de veci, iar noi pentru al tău sfârşit mucenicesc te lăudăm:
Bucură-te, cea care răspândeşti dragostea lui Hristos şi lumina păcii;
Bucură-te, ceea ce alungi negura păgânătăţii;
Bucură-te, că au dat drumul asupra ta la fiare îngrozitoare;
Bucură-te, că au pornit asupra ta cu furie mare;
Bucură-te, că la tine când au ajuns cu mare cucernicie s-au supus;
Bucură-te, căci s-au îmblânzit şi picioarele ţi-au lins;
Bucură-te, apoi a fost rânduit de Pronia cerească;
Bucură-te, una dintre ursoaice sa te rănească;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 7-lea:
Viaţa ta feciorească şi neprihănită ai adus-o jertfă curată Mirelui ceresc, căci dragostea ce nu cade niciodată, nu poate fi zdruncinată de şarpele cel iscusit în răutăţi şi ai cântat prin ultima ta suflare: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Despărţindu-ţi-se sufletul de trup, s-a dus către locaşurile cereşti, înconjurat de cete îngereşti care îţi glăsuiau aşa:
Bucură-te, Sfânta Efimia, înţeleaptă fecioară;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului cea prea frumoasă;
Bucură-te, împreună cu muceniţele care mai înainte de tine au pătimit;
Bucură-te, trandafir înrourat;
Bucură-te, iesle încărcată cu fân şi flori mirositoare;
Bucură-te, heruvim şi candelă plină cu uleiul credinţei arzătoare;
Bucură-te, crin înveşmântat şi porumbel cu glas duios;
Bucură-te, Sfânta Efimia, mare mucenita a lui Hristos;
Condacul al 8-lea:
Sfintele tale moaşte au fost puse în biserica de la Bosfor, unde multe minuni făceau prin mirul ca de sânge ce curgea din ele. Iar noi văzând minunile tale Sfântă Efimia, cântăm lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Miruri aromate izvorăsc din sfintele tale moaşte şi bolile celor neputincioşi tămăduieşti, căci toţi care aleargă prin rugăciune la tine se izbăvesc de multe rele. Pentru a ta grabnică ascultare te lăudăm aşa:
Bucură-te, cea mult încercată prin foc şi prin muncă;
Bucură-te, căci asemenea aurului prin foc ai fost curăţată;
Bucură-te, piatră de mult preţ strălucitoare;
Bucură-te, fecioară frumoasă plină de înduioşare;
Bucură-te, a prea frumoşilor îngeri veselie;
Bucură-te, că ne aduci nouă multă bucurie;
Bucură-te, ceea ce neputinţele le vindeci cu sângele tău;
Bucură-te, că ne scapi de cursele celui rău;
Bucură-te, muceniţa lui Hristos, cea binecuvântată;
Bucură-te, la cer de Dumnezeu încununată;
Bucură-te, Sfânta Efimia,mare mucenita a lui Hristos;
Condacul al 9-lea:
Mult era Biserica Domnului înviforată de vânturile eresurilor potrivnice. Pentru aceasta s-au adunat în Calcedon Sfinţii Parinti, arătând adevărul de credinţa şi aducând prin lupta cu ereticii pace şi liniste sfintelor biserici, care cântau: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Sfântul Anatolie a scris mărturisirea credinţei într-o carte, asemenea şi ereticii cei în număr foarte mare au scris într-o carte nebuniile lor. Le-au pus pe pieptul Sfintei Efimia şi s-au rugat trei zile cu post, apoi s-au dus la mormânt şi au văzut scrisoarea dreptslăvitorilor creştini în dreapta Sfintei, iar pe a ereticilor aruncată la picioarele ei. Văzând această minune, slăvim pe muceniţa Domnului cu mare glas aşa:
Bucură-te, limanul creştinilor şi a lor icoană de lumină;
Bucură-te, ceea ce aperi adunarea creştină;
Bucură-te, ceea ce mărturisirea cea adevărată, o, ai dovedit;
Bucură-te, ceea ce reaua credinţă a ereticilor ai izgonit;
Bucură-te, că ai întins mâna având în ea a ortodocşilor scrisoare;
Bucură-te, dându-i-o patriarhului de parcă nu erai moartă, ci vie;
Bucură-te, mărturisitoarea credinţei creştine;
Bucură-te, căci ai arătat ca numai ea duce la mântuire;
Bucură-te, că adunarea ereticilor rămaşi a intrat la închisoare jos;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 10-lea:
Mavrichie, Împăratul dreptcredincios, a ajuns la îndoială despre minunea cum că ar izvori din sfintele tale moaşte mir rosu. Le-a pecetluit şi şingur le-a deschis, umplându-se deodată biserica de bună mireasmă, atunci a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
În timpul cel rău al împăratului Eraclie a îngăduit Dumnezeu năvălirea Perşilor, care au intrat în biserica muceniţei şi au răpit vasele sfinte. Neputând deschide mormântul Sfintei, au strâns multe lemne, dându-le foc, dar marmura n-a crăpat şi au plecat ruşinaţi. Iar noi pe martira Domnului să o lăudăm cu cinste aşa:
Bucură-te, că îndoiala lui Mavrichie ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce i-ai arătat al tău mir minunat;
Bucură-te, căci pe el la pocainţă l-ai adus;
Bucură-te, căci nu l-ai lăsat de înşelăciune şi îndoială răpus;
Bucură-te, că păgânii mormântul n-au putut să ţi-l jefuiască;
Bucură-te, căci s-au întors zdrobiţi de a ta tărie dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea cu ruşine a păgânătăţii;
Bucură-te, pecetea cea sfânta a creştinătăţii;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 11-lea:
Răul şi blestematul Leon Isaurul când a venit la Împărăţie, a îndrăznit a lua moaştele Sfintei Efimia şi în locul lor a pus oasele puturoase ale unui om păcătos cu scopul de a se îndoi ortodocşii de sfinţenia Efimiei. Apoi a pustiit biserica, făcând în ea cuptoare de fierărie. Dar creştinii cu multă răbdare şi tânguire ziceau: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Şi aruncându-se cinstitele moaşte în mare, a dat peste dansele o corabie. Văzându-le corăbierii se bucurau de această preţioasă comoară. Când au ajuns la un ostrov au văzut o fecioară venind pe apă şi alta ieşindu-i în intâmpinare din corabie, salutându-se: „Bucură-te, muceniţa lui Hristos,Sfânta Efimia”, iar ea a zis, „Bucură-te, muceniţa lui Hristos, Sfânta Glicheria”, pentru descoperirea numelui tău cu dragoste te lăudau aşa:
Bucură-te, că asupra moaştelor tale vrăjmaşul a început lupta;
Bucură-te, că nimeni nu a putut să-ţi ia biruinţa;
Bucură-te, că lui Serghie şi Serghon te-ai arătat;
Bucură-te, că ei o bisericuţă mică ţi-au ridicat;
Bucură-te, că moaştele tale în altar, sub pământ, spre ocrotire au stat;
Bucură-te, că ţi-au slujit până la al vieţii sfârşit;
Bucură-te, că şi biserica aceea de un voevod s-a risipit;
Bucură-te, că Anastasie iaraşi, o, a înnoit;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 12-lea:
Venind la Împărăţie Sfânta Irina, a găsit în ostrovul
Icosul 12-lea:
Împreună cu Sfântul Taraşie, patriarhul Constantinopolului, au pornit oşteni spre ostrovul Lemnos, au ridicat moaştele tale şi le-au adus în sfântul locaş, unde au fost la început. Noi văzând biruinţa asupra vrăjmaşilor, ce cu sunet au pierit, îţi cântăm cu bucurie aşa:
Bucură-te, Sfântă Efimia purtătoare de biruinţă;
Bucură-te, şi întăreşte a noastră credinţă;
Bucură-te, floare prea frumoasă ce umpli văzduhul de bună mireasmă;
Bucură-te, că tot omul cu lacrimi ţi se roagă;
Bucură-te, căci minunată vei fi mereu;
Bucură-te, şi mă învredniceşte în Împăraţia Cerului să ajung şi eu;
Bucură-te, mijlocitoare a mea la Hristos pentru înţelepciune;
Bucură-te, biruitoarea eresurilor şi-a patimilor nebune;
Bucură-te, Sfântă Efimia, mare muceniţă a lui Hristos!
Condacul al 13-lea:
O, Sfântă Muceniţă a lui Hristos Efimia primeşte de la noi această cântare, apără Sfânta ta Biserica şi ne răcoreşte inimile noastre de văpaia arzătoare a poftelor necurate, ca să putem cânta ţie şi Domnului Iisus Hristos din tine: Aliluia! (de 3 ori).
Apoi se zic Icosul 1 şi Condacul 1.
